AVANCRONICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol înainte de a fi avut loc premiera. – Din fr. avant + chronique.

PREMIANT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant.

VIZIONA, vizionez, vb. I. Tranz. A privi, a urmări, a vedea un film, un spectacol (înainte de premieră). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionner.

PRIM², -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.

FILM s. 1. peliculă. (Un ~ în premieră.) 2. v. peliculă. 3. cinematografie, peliculă. (Arta ~ului.) 4. v. cinematograf.

PREMIER s. v. prim-ministru.

PRIM-MINISTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numește cancelar sau premier.)

SPECTATOR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toți ~ii de la premieră erau încântați.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)

avanpremieră s. f. → premieră

premia vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 1 sg. premiez, 3 sg. și pl. premiază, 1 pl. premiem (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. premieze; ger. premiind (sil. -mi-ind)

premier s. m. (sil. -mi-er), pl. premieri

premieră s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. premierei; pl. premiere

premiere s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. premierii; pl. premieri

AVANCRONICĂ ~ci f. Cronică care ia în discuție o manifestare artistică înainte de premieră. [Sil. -van-cro-] /<fr. avant-chronique

AVANPREMIERĂ ~e f. Reprezentare generală a unui spectacol înainte de premieră. [G.-D. avanpremierei; Sil. -van-pre-mi-e-] /<fr. avant-premiere

A PREMIA ~ez tranz. A distinge cu un premiu. [Sil. -mi-a] /<lat. praemiare, it. premiare

PREMIANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană distinsă cu un premiu. 2) Elev care a primit un premiu pentru succese la învățătură. [Sil. -mi-ant] /a premia + suf. ~ant

PREMIER ~i m. Șef al guvernului unui stat; prim-ministru. [Sil. -mi-er] /<fr. premier

PREMIERĂ ~e f. 1) Prima reprezentație în fața publicului. 2) Eveniment care inaugurează o anumită activitate. [G.-D. premierei; Sil. -mi-e-] /<fr. premier

DIPLOMĂ s.f. 1. Act prin care o instituție de învățămînt, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc. ♦ Act care se eliberează unui premiat, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziție etc.) 2. Act de înnobilare, de acordare de privilegii; hrisov. ♦ Cartă regală, bulă pontificală, titlu, document. [Cf. fr. diplôme, it., lat., gr. diploma].

PREMIERĂ s.f. 1. Cea dintîi reprezentație cu public a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film. 2. (Ieșit din uz) Conducătoare a unui atelier de croitorie, a unei case de mode. [Pron. pre-mi-e-. / < fr. première].

AVANCRONICĂ s.f. Cronică asupra unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. [< fr. avant-chronique].

AVANPREMIERĂ s.f. Repetiție generală a unui spectacol înaintea premierei; reprezentație pentru critici, amatori etc. înaintea premierei unui spectacol, a unui film. [< fr. avant-première].

MEDALIAT, -Ă adj. Care a fost premiat, distins cu o medalie. [Pron. -li-at. / cf. fr. médaillé].

PREMIER s.m. (În unele țări) Prim-ministru, șef al guvernului. [Pron. -mi-er. / < fr. premier].

PREMIA vb. I. tr. A da, a decerna un premiu. [Pron. -mi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. premiare].

PREMIANT, -Ă s.m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfîrșitul anului școlar. [< premia].

PREMIERE s.f. Acțiunea de a premia și rezultatul ei. [< premia].

REMAKE s.n. (Cinem.) Versiune nouă a unui film, refăcut, returnat după mai mulți ani de la premieră. [Pron. re-meic. / < engl. remake].

AVANCRONICĂ s. f. cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. (< fr. avant-chronique)

AVANPREMIERĂ s. f. reprezentație pentru critici, ziariști etc. înaintea premierei unui spectacol, a unui film. (< fr. avant-première)

PREMIA vb. tr. a acorda, a decerna un premiu. (< lat. praemiare, it. premiare)

PREMIANT, -Ă s. m. f. elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. (< premia + -ant)

PREMIER s. m. prim-ministru. (< fr. premier)

PREMIERĂ s. f. 1. prima reprezentație cu public a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film etc.; piesă, operă, film care se prezintă pentru prima oară. 2. inaugurare a unei activități; noutate. (< fr. première)

PRIM²-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)

PRIM-PLAN s. n. (cinem.) cadru în care interpreții sunt filmați de aproape. (după fr. premier plan)

REMAKE [RIMEIC] s. n. versiune nouă a unui film, returnat după mai mulți ani de la premieră. (< engl. remake)

VIZIONA vb. tr. a vedea un film, un spectacol înainte de premieră; (p. ext.) a vedea, a privi un film (la televizor), o piesă de teatru, o expoziție etc. ◊ a urmări un meci, o partidă sportivă. ◊ a asculta un recital. ◊ a vizita un apartament, o casă etc., pentru cumpărare. (< fr. visionner)

medalie (medalii), s. f. – Decorație. It. medaglia, cf. fr. médaille. – Der. medaliat, adj. (premiat cu o medalie); medalion, s. n., din fr. médaillon (mr. medal’ione, din it. medaglione, cf. Ruffini 103).

mult (-tă), adj. – 1. Abundent. – 2. (Adv.) Destul, considerabil, enorm, în cantitate mare. – 3. (Adv.) Timp îndelungat, un interval mare de timp. – Mai mult, încă, în plus. – Cel mult, numai, atît. – De mult, altădată, cu lung timp în urmă. – Prea mult, peste măsură, în exces. – 4. (Adv.) Numai, abia, doar. – 5. (S. n.) Cantitate mare, lucruri numeroase. – Mulți, lume, nenumărați oameni. – Multe, nenumărate lucruri. – Și mai multe nu, neapărat, cu orice preț. Multul cu mult, oricît de mult, foarte mult. – Mr. multu, megl. mult, istr. munt. Lat. multus (Pușcariu 1124; Candrea-Dens., 1168; REW 5740), cf. it. molto, prov., cat. molt, v. fr. moult, sp. mucho, port. muito. – Der. multicel (var. multișor), adj. (destul); mulțime (var. înv., mulție), s. f. (oameni mulți, multitudine, abundență); înmulți (var. mulți), vb. (a multiplica; a augmenta; refl., a se reproduce); înmulțire, s. f. (multiplicare); înmulțitor, s. n. (multiplicator); deînmulțit, s. n. (primul factor al unei înmulțirii). Mulțumi (var. înv., mulțemi, Trans., mulțămi), vb. (a satisface, a sătura; a premia, a gratifica, a plăti, a-și exprima satisfacția prin cuvinte de grație; refl., a fi satisfăcut; refl., a fi, a se arăta sătul, a nu putea mai mult), este fără îndoială, un der. de la mulțime (› *mulțimi › mulțemi), ca îndestula de la destul. Der. general admisă, din la mulți ani (Crețu 349; Tiktin; REW 487; Candrea; Scriban; Bărbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 42) nu pare posibilă, fiindcă astfel de compuse nu sînt curente în rom. (Trans., mulțam nu este un rezultat al lui mulți ani, ci o var. dialectală a lui mulțumesc; paralelismul cu ngr. εἰς πολλὰ ἔτη „să trăiască mulți ani” › στολλάτη „mulțumesc” este sugestiv, fără să constituie un argument hotărîtor, fiindcă acest etimon nu explică celelalte sensuri ale cuvîntului). Der. mulțămeală, s. f. (gratitudine), înv.; mulțumită (var. mulțămită), s. f. (premiu, recompensă; recunoștință); mulțumitor (var. mulțămitor), adj. (satisfăcător, suficient, recunoscător); nemulțumire, s. f. (neplăcere); nemulțumit, adj. (nesatisfăcut, mofturos); nemulțumitor, adj. (care nu dă satisfacție). – Der. din fr. multiplu, adj.; multiplica, vb.; multiplicator, adj.; multiplicat, s. n.; multiplicitate, s. f.; submultiplu, s. n.

premiu (premii), s. f. – Distincție, recompensă. Lat. praemium (sec. XIX). – Der. premiant, s. m. (elev care se plasează pe unul din primele locuri în clasă); premia, vb. (a recompensa, a da un premiu); premier, s. m. (primul ministru), din fr. premier (ministre); premieră, s. f. (spectacol de început), din fr. première.

BERNHARDT [bernár], Sarah (1844-1923), tragediană franceză. A creat în premieră absolută roluri din piesele lui Dumas-fiul, Sardou, Rostand ș.a. Interpretări memorabile în roluri din dramaturgia lui Racine, Corneille, Musset și Hugo. A jucat și în film.

balet (< fr. ballet, it. balletto, de la ballo, dans), reprezentație teatral-muzicală bazată pe dans* și (uneori) pantomimă, cu argument literar (libret*), sprijinită cel mai adesea pe muzică (uneori se folosesc și texte diverse) special compusă sau pe colaje din compoziții destinate inițial execuției în concert (1) sau din efecte sonore diverse (b. contemporane). Ca și opera*, b. a râvnit la începuturile sale să reînvie marea tradiție a spectacolului total, sincretic*, din antichitatea elină [v. tragedie (1)]. B. a luat naștere în Franța, ca b. de curte (practicat, prin îngemănarea muzicii vocale sau instr. – mai târziu cu precădere – cu dansul, în cadrul ritualurilor și serbărilor regale), evoluând către spectacolul organizat după modelul italienizat (Ballet comique de la reine, 1581, socotit ca prima lucrare în gen). Treptat, b. a asimilat diverse forme și maniere de dans, cunoscând o epocă de înflorire în timpul lui Lully (care a utilizat subiecte din Molière), autor de „comedii-balete” și „opere-balete” (Triomphe de l’Amour, 1681), în care apar pentru prima oară dansatori profesioniști, formați la Academia regală de dans, creată în 1661. Apar creatorii de coregrafii*, proveniți dintre dansatori, unii fiind preocupați de sisteme de notație sau de aspectele teoretice ale dansului și b. (Jean Georges Noverre, 1727-1810, autor al celebrelor Scrisori despre dans și balete, trad. rom.). Alți dansatori și autori de coregrafii de mare răsunet au fost Taglioni Filippo T., 1777-1871, Maria T., 1804-1884, Paolo T., 1808-1884, Vestris Gaetano V., 1729-1808, Auguste V., 1760-1842). B. romantic, ilustrat de Giselle (1841), muzica de Adolphe Adam, Silfida (1832) și multe altele, va culmina prin activitatea lui Marius Petipa (1818-1910), colaborator al lui Ceaikovski. Tradiția academică, fondată de Carlo Blasis (1795-1878) și Auguste Bournonville (1805-1879), împreună cu b. romantic vor cunoaște un impas din a cărui ieșire se impun creațiile moderne, îndeosebi ale coregrafilor „Baletelor ruse*” (1909-1929) ale lui Serghei Diaghilev (1872-1929), George Balanchine (1904-1983), Mihail Fokine (1880-1942, reformator cu puternică personalitate – Moartea lebedei, Chopiniana, Pasărea de foc, Petrușca, Daphnis și Chloé ș.a.), Serge Lifar (1905, numeroase coregrafii îndeosebi la Opera din Paris, 11 cărți despre arta dansului), Leonid Massine (1896-1950), Anna Pavlova (1882-1931) ș.a. Printre autorii de b. contemporane, după cel de-al doilea război mondial, cei mai importanți sunt Frederik Ashton, englez (1906-1988), Maurice Béjart, francez (1927-2007), Rudolf von Laban (1879-1958) austriac, autorul unui sistem de notație larg răspândit (Principii ale notării dansului și mișcării, Londra, 1956), Roland Petit, francez (n. 1924), Jerome Robbins, american (1918-1998), Anthony Tudor, englez (1909-1987). Alte personalități ale b. modern sunt: Martha Graham (1894-1991), Nikolais Alwin (1912-1993), Alvin Ailey (1931-1989). ♦ Preocuparea pentru spectacolul coregrafic se situează în cultura națională românească în aceeași perioadă cu primele începuturi ale teatrului liric (vodevil*, operă, operetă*). Abstracție fâcând de unele momente dansante din vodeviluri, sunt de reținut, printre primele lucrări cu profil coregrafic, câteva partituri situate în jurul anului 1840 – Țara dansurilor și Dans de l’auro de I.A. Wachmann, Melodrama după Baletul flăcăilor cu al priculicilor (autor necunoscut). În a doua jumătate a sec. 19 s-au evidențiat trei tipuri principale de lucrări coregrafice: b. romantic, bazat pe numere* autonome (Doamna de aur sau Demonul dansului încins, „Mare balet cu muzică națională” de Ludovic Wiest, scenariu de P. Grădișteanu, Ielele de Fr. Spetrino, libret de Ed. Aslan, Cupidon de Th. Fuchs, libret de Miron Paltin), b. de tip folcloric, axat pe datini populare (Sărbătoarea în sat, „mare b. într-un act”, montat de G. Moceanu pentru Expoziția din Chicago în 1893) și așa-numitul „b. mixtură”, spectacol cu dansuri, cântece și coruri (Patru săbii de C. Dumitrescu). Se adaugă și momente coregrafice cu o anumită autonomie în spectacolele de operă (Petru Rareș de E. Caudella, scena de b. din actul III). Reținem și numele unor coregrafi ai epocii, cum sunt balerina Auguste Maywood și, mai ales, specializat în dansurile românești, George Moceanu. Primele două decenii ale sec. 20 cunosc în general o orientare spre spectacolul coregrafic de tip folcloric (T. Brediceanu, poemul etnografic Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul în port, joc și cântec, 1905; C. Dumitrescu, tabloul coregrafic, Cântecul păstorului, 1903). Evoluția de la primele manifestări coregrafice, cu dansuri răzlețe prezente în suite* și vodeviluri, la spectacolul propriu-zis, demonstrează că b. românesc contemporan are puternice rădăcini în arta națională a sec. 19, aegumentând apariția unor creatori de prestigiu în momentul afirmării școlii componistice în contextul epocii de după primul război mondial. În ordine cronologică, primul b. apărut în acești ani este Ileana Cosânzeana de I.N. Otescu (scris pentru Opera Mare din Paris în 1918, manuscris pierdut). Creația modernă de b. este legată însă de numele lui M. Jora, care enunță și principiile definitorii ale stilului coregrafic românesc: „O artă [...] făurită de dansatori români, pe muzică scrisă de compozitori români, pe subiecte din viața românească, pe mișcări și ritmuri scoase din jocurile caracteristice populare românești” (Timpul, iunie 1937). Într-o perioadă de patru decenii, compozitorul va da publicului o serie de lucrări ce definesc drumul spectacolului de b. românesc de la tabloul coregrafiei (La piața, 1928, premiera la Opera Română din București, 1932), la b. cu acțiune (Demoazela Măriuța, 1940; Curtea veche, 1948), suita coregrafică în stil pop. (Când strugurii se coc, 1953), până la drama coregrafică (Întoarcerea din adâncuri, 1959) și comedia coregrafică (Hanul Dulcineea, 1967). În afara unor partituri de factură romantică, semnate de Nonna Otescu, C. Nottara, M. Andricu, în perioada interbelică se situează încă două importante creații de inspirație folclorică, aparținând lui Z. Vancea (b. pantomimă, Priculiciul, 1933) și P. Constantinescu (poemul etnografic Nunta în Carpați, 1939). Fără îndoială, avântul creației de gen este puternic sprijinit de activitatea unor dansatori și maeștri de b. care se afirmă începând din această perioadă, ca Floria Capsali, Mitiță Dumitrescu și Anton Romanowski, în majoritatea cazurilor semnatari ai coregrafiei și, uneori, ai libretelor respective. În deceniile 6-8, avântul creației coregrafice impune noi autori, precum și o evidentă diversificare a tematicii, stilurilor și concepțiilor dramaturgice. Se remarcă astfel b. inspirate din istorie (drama eroică populară Haiducii de Hilda Jerea, 1956; balada coregrafică Iancu Jianu de M. Chiriac, 1964), din viața poporului (Nunta de D. Popovici, 1975), din basmele naționale (Harap Alb de Alfred Mendelsohn, 1950) sau din literatura și poezia românească (Călin de A. Mendelsohn, 1956; Nastasia de C. Trăilescu, 1965). Ca și în perioada precedentă, un sprijin deosebit vine din partea interpreților (Irinel Liciu, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Petre Ciortea, Francisc Valkay) și maeștrilor coregrafi, ca personalități de prestigiu în acest domeniu afirmându-se Oleg Danovschi, Mercedes Pavelici, Trixi Checais, Gelu Matei, Tilde Urseanu, Vasile Marcu și, din generația tânără, Mihaela Atanasiu, Amatto Checiulescu. De remarcat că, în limbajul coregrafic contemporan, aceștia au avut un aport deosebit prin crearea de versiuni coregrafice unor lucrări simf. de mici proporții, aparținând lui A. Stroe, T. Olah, D. Capoianu, C.D. Georgescu ș.a. obținând rezultate semnificative în direcția modernizării dansului romantic atât din punct de vedere expresiv cât și estetic.

Baletele ruse, denumire a mai multor companii de balet*. Cele mai cunoscute sunt B. din Monte Carlo și, mai ales, B. inițiate în 1909 de Serghei Diaghilev (1872-1929). Animator inteligent, Diaghilev și-a asigurat colaborarea unor coregrafi de prim ordin (M. Fokine, V. Nijinski, L. Massine, B. Nijinska, G. Balanchine), a unor dintre cei mai mari dansatori ai epocii (Karsavina, Pavlova, Markova, Nijinski, Fokine, Lifar) a unor compozitori importanți (Stravinski, Prokofiev, Debussy, Ravel, Satie, Poulenc, Milhaud, Auric), a unor pictori de seamă (Bakst, Derain, Picasso, Braque, Matisse, Gris, Miró). În 20 de ani de activitate, B. au prezentat în premieră numeroase lucrări, jucând un rol esențial în afirmarea baletului modern.

ballabile (cuv. fr.) 1. Pas de ansamblu în baletul* clasic, ce servește de coda* sau de pas de acțiune ansamblului. 2. (Ballabile), balet în 6 tablouri, muzica de E. Chabrier. Premiera, 5 mai 1950, la Londra, prezentat de către Sadler’s Wells Ballet, în coregrafia lui Roland Petit.

AVANPREMIERĂ, avanpremiere, s. f. Repetiție generală a unui spectacol, înainte de premieră. [Pr.: -mi-e-] – Fr. avant-première.

culegere de folclor. Preocupările pentru culegerea folclorului* se manifestă încă din sec. 16 în câteva țări europene (Franța, Spania, Norvegia) doar sporadic, curentul de cercetare devenind însă general începând cu sec. 18. O importanță considerabilă pentru impulsionarea c. o deține voluminoasa colecție, publicată în 1723, a promotorilor curentului poporanist din Anglia, Percy Thomas și W. Scott (Relicve din vechea poezie engleză) ca și volumul lui Herder, apărut în 1779 (Glasurile popoarelor în cântece). În Europa răsăriteană, ideile lui Herder și c. de cântece epice sârbești și croate ale abatelui Albert Fortas și ale lui Karadžić au avut un puternic ecou și în România. În realitate, interesul pentru folclor s-a născut în același timp cu procesul de făurire a statelor naționale și, pe plan artistic, odată cu formarea școlilor naționale. La noi, culegerea producțiilor spirituale ale poporului este o consecință a luptei împotriva feudalismului și a mișcării naționale de eliberare de sub jugul otoman. Primele cercetări sunt realizate de corifeii Școlii latiniste și continuatorii lor (Samuil Micu, Gh. Șincai, Ion Budai-Deleanu, dr. Vasile Pop, 1817), în scopul dovedirii latinității poporului și a limbii românești. Ei culeg date numeroase despre obiceiurile și genurile pop. (colind*, cântec* = „hore”; bocet* și cântec ceremonial funebru, de nuntă și de primăvară, dans, instrumente*) care confirmă originalitatea producțiilor spirituale ale românilor și continuitatea lor neîntreruptă, iar prin compararea celor cinci melodii culese de Eftimie Murgu cu melodiile sârbești se lărgește domeniul de cercetare și la repertoriul muzical. Conștienți de valoarea documentară, națională și artistică a folc., intelectualii vremii lansează apeluri pentru culegerea lui, indicând și sumare principii metodologice (Gh. Bariț, Titus Cerne etc.), inițiază culegeri masive de poezii pop. și paralel, dar mult mai sumare, de melodii. În ce privește metodele de investigație, definirea conceptului de folc., scopul și domeniul de cercetare, se disting patru etape: de la sfârșitul sec. 18, până în jurul anului 1848; după 1848 până în deceniul al doilea al secolului 20; perioada dintre cele două războaie mondiale; perioada de după cel de al doilea război mondial. Dacă primele culegeri de literatură și muzică pop. au un scop practic imediat, sunt efectuate de amatori, fără o metodă științifică (conceptul de folc. nefiind clarificat), de unde terminologia variată și neprecisă (poezie pop., poporană sau poporală, arii naționale, cântece sătene și orășene, melodii române etc.), atitudinea subiectivă în alegerea pieselor și limitarea domeniului de cercetare, preferința pentru interpreții-creatori din mediul urban, îndeosebi lăutari*, „corectarea” și însoțirea acestora cu acompaniament* de pian (pentru a le face „mai frumoase”, pe gustul publicului orășean), colecțiile publicate (sau rămase în manuscris) ne dau o imagine precisă asupra repertoriului cu largă circulație, la modă, în orașele mari. Ele au o incontestabilă valoare artistică și documentară. Spre deosebire de Anton Pann și Gh. Ucenescu care își scriu melodiile în notație (IV) psaltică – cunoscută într-un cerc restrâns din lumea satelor și orașelor – toți ceilalți culegători de melodii pop. utilizează notația (1) apuseană (Rujițki, J. Andreas Wachmann, Erhlich), la care adaugă un acompaniament de pian. După apariția colecțiilor lui Alecsandri culegerile de cântece pop. se înmulțesc (Miculi, A. Berdescu, D. Vulpian etc.), dar metoda rămâne încă un deziderat, deoarece, cu toate declarațiile din prefața volumelor care relevă tendința cercetărtorilor de a respecta principiul obiectivității, de a nu „schimba nemică nici în melodie nici în acompaniament” (Ehrlich) sau „melodii aranjate în adevăratul lor stil și întocmai precum se execută de lăutarii români...” (Berdescu), autorii lor nu sunt consecvenți. T.T. Burada și D. Kiriac, „părintele științei folclorice românești” (Brăiloiu) aduc contribuții valoroase la definirea termenului de folc., prin schițarea unei metode științifice bazată pe principii moderne în ce privește: atitudinea obiectivă față de documentul folcloric, delimitarea genurilor (I, 3) folclorice, lărgirea domeniului de cercetare la diferite medii sociale din toate provinciile țării și cercetarea exhaustivă a tututor genurilor legate de condițiile care le-au generat, notarea textului poetic sub melodii, înregistrarea*, pe cât posibil, a melodiilor cu aparatele vremii (fonograful Edison), neintervenția în melodica și ritmul pieselor, obligația consemnării datelor auxiliare care să explice geneza, viața reală a pieselor, numele și vârsta interpretului, localitatea unde s-a efectuat c. etc. La cristalizarea metodei științifice de c. și interpretare a producțiilor spirituale ale poporului au contribuit mai mulți factori: influența activității folclorice a lui D. Kiriac și O. Densusianu, continuitatea publicațiilor inițiate de Academia Română, în urma unor concursuri cu prilejul cărora, în discuțiile pentru premiere, se lămuresc și se propagă udeile călăuzitoare ale unei metode științifice, apariția primei metode de folc. muzical a lui C. Brăiloiu (București-Paris, 1931), activitatea intensă de culegere a urmașilor lui Densusianu, cea datorată lui Bartók, Brediceanu, Drăgoi ș.a., înființarea celor două Arhive de folclor: Arhiva fonogramică de pe lângă Ministerul Cultelor și Artelor condusă de G. Breazul (1927) și Arhiva de Folclor, condusă de C. Brăiloiu (1928), adunarea unui material voluminos prin intermediul concursurilor Societății Compozitorilor Români (1925 și 1928), propunerea unei culegeri sistematice de pe tot întinsul țării cu ajutorul unor cadre specializate formate de Brăiloiu, la Conservatorul de Muzică din Capitală. Ultima etapă, după al doilea război mondial, se remarcă prin perfecționarea metodei lui Kiriac și Brăiloiu și adaptarea acesteia la noile condiții de viață și la posibilitățile ample de lucru, în cadrul unui institut la care colaborează cadrele formate de Brăiloiu la care se alătură elemente noi (Institutul de Folclor din București cu o filială la Cluj). Aici principiile metodologice ale înaintașilor sunt adoptate și aplicate, în cadrul unor colective de specialiști, după un plan sistematic de cercetare, în multe zone ale țării, cu scopul redactării unor complexe monografii zonale și tematice. La tehnica de culegere cunoscută din etapele anterioare se adaugă noi tehnici de lucru și se realizează studii valoroase, preliminare ale Marelui Corpus al folclorului românesc, ale cărui jaloane au fost fixate în urma unor discuții adâncite în cadrul Institutului de folclor, devenit mai târziu Institutul de etnografie și folclor. Numărul impresionant de melodii înregistrate cu fonograful și cu magnetofonul (după 1949), însoțite de un bogat material documentar (texte poetice, descrieri de obiceiuri, de instr., fotografii, filme) sunt o dovadă indubitabilă a bogăției inestimabile a folc. românesc și a capacității de cercetare a specialiștilor după metodele științifice moderne.

actor-regizor s. m. Persoană care deține dubla calitate de actor și regizor ◊ „Am asistat [...] la premiera mondială a documentarului de lung-metraj Marlene, dedicat Marlenei Dietrich de către actorul-regizor Maximillian Schell [...]” R.lit. 22 III 84 p. 24 (din actor + regizor)

aerofilatelie s. f. Colecționarea de mărci poștale utilizate de poșta aeriană ◊ „Prezent la Madrid, dr. A.B. a fost ales în premieră membru în biroul comisiei de aerofilatelie.” Săpt. 18 V 84 p. 8. ◊ „[...] grupa de aerofilatelie a Filialei A. F.R. Iași a realizat o microexpoziție aerofilatelică [...]” f.d. (din fr. aérophilatélie; DN3, DEX-S)

antenă s. f. Filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central ◊ „În prezent, fostul premier se află la Nantes, pentru a-și îngriji ulcerul de care suferă la clinica condusă de tatăl șefului antenei de la București a organizației «Médecins du Monde».” R.l. 5 XI 91 p. 5 (din fr. antenne; PR; DMC 1970; DEX, DN3, DEX-S – alte sensuri)

antiglisant, -ă adj. Care are proprietatea de a împiedica alunecarea ◊ „[...] Combinatul petrochimic de la Pitești a realizat în premieră [...] o valoroasă materie primă pentru producerea sacilor de ambalaj și a foliilor cu proprietăți antiglisante [...]” R.l. 8 X 81 p. 5 (după fr. antiglisse; PR 1970)

augura vb. I A da semne de bun augur ◊ „Nu vrem să ne reamintim cum și când și-a început Teatrul Național stagiunea anului trecut, dar anul acesta o recuperează în ritm năvalnic; iată-l, în mai puțin de două săptămâni, la a treia premieră [...] Augurând astfel, să sperăm, pentru întreaga stagiune.” R.l. 7 X 77 p. 2 //din it. augurare; DN3//

autocameră s. f. (foto.) ◊ „O premieră: auto-camera, o mașină a cărei caroserie a fost astfel transformată, încât pe ea să poată fi instalată o cameră de luat vederi pivotantă, capabilă să filmeze sportivii mult mai îndeaproape și în bune condițiuni.” R.l. 15 VII 76 p. 6 (din auto2- + cameră [de filmat])

autogrefă s. f. (med.) Autoplastie ◊ „Autogrefele dermo-epidermice, cu țesut din marele epiploon dau rezultate surprinzătoare într-o serie de afecțiuni.” f.d. ◊ „La spitalul de cardiologie din Lyon, dr. G. D. a realizat o intervenție chirurgicală în premieră mondială: autogrefa valvelor inimii. Pentru prima dată la o asemenea operație de înlocuire a valvelor bolnave, medicul francez a utilizat valve «fabricate» din țesutul propriu al pacientului prelevate din zona pericardului. Spre deosebire de practicile actuale ale altor specialiști, bazate pe homo-grefe (țesut prelevat de la un om decedat) sau heterogrefe (țesut prelevat de la porc sau vițel), care prezintă riscul alterării rapide imediat după implant, metoda D. oferă un șir de avantaje: înlăturarea riscului fenomenului respingerii și integrarea firească, perfectă a implantului în țesuturile organismului. Semnificativ este că asemenea valve-autogrefe realizate la copii continuă să crească o dată cu organismul pacientului.” Sc. 19 II 78 p. 6; v. și microcurent (1977) (din fr. autogreffe; DMN; DM; DN3)

boom s. n. (ec.; americanism) ♦ 1. Prosperitate rapidă, de obicei de scurtă durată ◊ „În schimb se poate vorbi de un «boom» al studiourilor de imprimare, exagerat de numeroase actualmente, dar utilizate la nivelul tehnicii mondiale (24 de piste)” Sc. 28 VI 74 p. 8; v. și 20 X 77 p. 6. ♦ 2. Avânt ◊ „În Franța, țară în care arta coregrafică se află la mare preț și într-un extraordinar boom, au loc anual numeroase concursuri naționale și internaționale de balet.” Cotid. 7 VI 93 p. 2; v. și heliotehnică. ♦ 3. Eveniment excepțional ◊ „Considerat un veritabil «boom» al anului, filmul [...] a fost prezentat [...] la Cannes.” R.l. 27 IX 93 p. 1. ♦ 4. Revenire ◊ „Este o falsă impresie că astăzi ar exista un «boom» al pieselor mele. De fapt, în ultimii 25 de ani, numărul montărilor a rămas constant.” R.lit. 13 XII 84 p. 22. ◊ „Toate filmele sale au avut un boom, după mulți ani de la premieră.” R.l. 11 IX 93 p. 7 [pron. bum] (din engl. americ., cf. fr. boum; DMC, DMN 1968; D. Am., DP; DEX, DN3 – alte sensuri)

cobaltotron s. n. (med.) Aparat folosit pentru radioterapie în anumite boli maligne, cu ajutorul cobaltului radioactiv ◊ „Doctorul S. D. ne anunță o nouă premieră: intrarea în funcțiune a cobaltotronului, ca unul din cele mai moderne mijloace terapeutice în tratamentul neoplasmelor.” I.B. 6 II 84 p. 6 //din cobalt + -tron//

contiflux s. n. ◊ „Contiflux se numește mașina destinată fabricării brânzei telemea direct din lapte. Este o premieră absolută în materie, realizată în acest an de uzina «Tehnoutilaj» din Odorheiul Secuiesc.” R.l. 21 VIII 73 p. 5 (probabil din conti[nuu] + flux)

democrat-creștin s. m., adj. Membru al unei formațiuni politice care aplică principiile creștinismului ◊ „Premierul M.R. a prezentat joi după-amiază declarația-program a noului guvern de centru-stânga, format din democrat-creștini, socialiști și socialiști democratici.” Sc. 22 III 74 p. 6. ◊ „El [dosarul] conține rezultatele «interogatoriilor» la care a fost supus fostul lider democrat-creștin, răpit și asasinat de «Brigăzile roșii».” Sc. 20 X 78 p. 6; v. și R.l. 1 VI 79 p. 6; v. și democreștin (din democrat + creștin; cf. it. democristiano)

dendrofloricol, -ă adj. (bot.) Privitor la plantarea de arbori și de flori ◊ „[...] un veritabil colț al noutăților, cu amenajări dendrofloricole în premieră.” I.B. 10 V 84 p. 2 (din dendro- + floricol)

electrofon s. n. (muz.) Aparat de reproducere a înregistrărilor fonografice pe disc sau pe bandă magnetică ◊ „La Tokio a fost prezentat în premieră un sistem inedit de reproducere sonoră. Este vorba despre un nou electrofon care utilizează o rază laser în locul capului clasic de lectură.” R.l. 27 XI 77 p. 6 (din fr. électrophone; PR 1950; LTR; DEX, DN3)

endoproteză s. f. (med.) Proteză folosită în interiorul corpului ◊ „I s-a aplicat o proteză totală dintr-un oțel special – această endoproteză constituind o premieră în materie de ortopedie.” R.l. 26 XII 75 p. 2; v. și 1 II 80 p. 5, 26 IV 80 p. 2, I.B. 28 X 85 p. 8 //din endo- „înăuntru” + proteză; DM//

esențializare s. f. (livr.) Reducere la esență ◊ „Din metapoezie – poezia despre poezie, despre materia sa, cuvintele – Nichita Stănescu extrage neliniști metafizice, și dintr-un instrument, cugetarea asupra limbajului se transformă în chiar substanța gândirii poetice. Proces de abstractizare și de esențializare caracteristic întregii poezii moderne.” R.lit. 8 X 70 p. 21. ◊ „Recenta premieră de la Operetă reconfirmă că tinerii choreautori pot îndreptăți speranțele puse în ei. M. A. demonstrează aptitudinile ei de esențializare a dansului în «Nesfârșit, zborul Măiestrei» pe un libret de G. M.” Săpt. 3 III 78 p. 6. ◊ „Esențializarea pe care o presupune un banc [...] înseamnă o performanță.” D. 136/95 p. 16; v. și Săpt. 4 III 83 p. 6 (din esențializa; V. Guțu Romalo C.G. – atestări din 1969; DN3, DEX-S)

exemplaritate s. f. (livr.) Caracterul a ceea ce este exemplar ◊ „Dintre ultimele premiere radiofonice, «Eclipsa» de L.T [...] reține atenția nu numai prin exemplaritatea distribuției, dar și prin virtuțile textului.” R.lit. 26 II 76 p. 17 (cf. fr. exemplarité; DEX, DN3)

fesenie s. f. (pol.; peior.) ♦ 1. Totalitatea adepților FSN ◊ „Apriga fesenie ploieșteană” Contr. 40/90 p. 2. ♦ 2. Ispravă a adepților FSN ◊ „Telecinemateca – emisiune de cultură cinematografică, băgați de seamă – a programat în premieră pe țară această perlă de evazionism popular. Fesenie? Orice politică vehementă cu propriii alegători își are ca aliat o cultură narcotizantă.” Cotid. 21 VII 91 p. 3 (din fesene + -ie, după tiranie; Urițescu CV 61)

fiesta s. f. Serbare (la origine religioasă), petrecere pe străzile orașului, în țările de limbă spaniolă, apoi extins și la alte țări ◊ „Premierea solilor României [...] s-a transformat într-o veritabilă fiesta mexicană: formații de «mariachis», cu instrumentiști îmbrăcați în pitorești costume mexicane purtând mari sombreros, se dezlănțuie într-o suită de cântece populare mexicane și românești.” Sc. 10 VI 75 p. 2. ◊ „Ziua premierei a fost declarată sărbătoare națională în Georgia. A urmat o adevărată «fiesta» care a durat cinci zile.” Săpt. 2 III 84 p. 7; v. și Sc. 1 XI 80 p. 4 (din sp. fiesta; cf. fr., engl. americ. fiesta; DMN, DMC 1964; El. Toma în ER p. 476; D. Am.; DN3, DEX-S)

imagologie s. f. Ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care popoarele sau grupurile sociale și le fac despre ele înseși și despre alte popoare ◊ „Studiul de imagologie al prof. K. Heitmann este o premieră între aparițiile de la noi.” R.l. 11 X 95 p. 2. ◊ „[...] imagologia e o disciplină plină de învățături și se practică tot mai des.” R.lit. 39/95 p. 3. ◊ „Este la modă imagologia” R.lit. 45/96 p.3 (din fr. imagologie; DN3, DEX-S)

jurizare s. f. Acțiunea de a juriza ◊ „Sistemul de jurizare este următorul: o notă o acordă membrii juriului, a doua președintele juriului, a treia este media notelor acordate de cele 5 studiouri teritoriale [...]” Tin.lib. 26 VIII 90 p. 3. ◊ „Ultimii doi [...] au fost premiați de revista «Fast Business» [...] participantă la jurizare.” Cotid. 3 XII 91 p. 3 (din juriza)

lup tânăr sint. s. (de obicei la pl.; pol., ec.) Tânăr strălucit și ambițios (mai ales în lumea politică, a afacerilor etc.) ◊ „Un răspuns din ce în ce mai tăios se insinuează din partea «lupilor tineri» ai FSN, adepții ex-premierului Roman.” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 2. ◊ „Au participat tinerii lupi [...] și alții.” R.lit. 46/95 p. 9 (varianta tânăr lup, după fr. jeunes loups; PR 1966, DMC 1967; T. Slama-Cazacu în R.lit. 35/93 p. 12)

metrol s. (cuv. ceh; tehn.) ◊ „Materialul plastic stratificat, rezistent la acțiunea focului, care a fost realizat de specialiștii praghezi urmează să fie utilizat, în premieră, la construirea metroului din capitala Cehoslovaciei. Denumit «Metrol», el va fi folosit la fabricarea unor ecrane protectoare, rezistente.” I.B. 19 I 76 p. 8. ◊ „Datorită unei substanțe neinflamabile denumite «metrol», realizată de specialiștii cehoslovaci, riscul incendiilor la vagoanele de metro și de cale ferată va fi mult diminuat.” Sc. 11 III 75 p. 4

microcurent s. m. Curent de mică intensitate ◊ „S-a pus la punct un aparat electronic portativ care poate fi folosit la stimularea cu microcurenți a procesului de consolidare a osului fracturat.” R.l. 19 XI 75 p. 2. ◊ „O premieră românească în domeniul ortopediei a fost realizată de dr. I.S. În colaborare cu un grup de ingineri, el a pus la punct un aparat electronic portativ care poate fi folosit la stimularea cu microcurenți electrici a procesului de consolidare a osului fracturat. Noua metodă a dat rezultate bune la bolnavii supuși autogrefelor osoase.” R.l. 31 X 77 p. 5 //din micro- + curent [electric]//

microstatistică s. f. Statistică de proporții reduse ◊ „O recentă vizită la Muzeul Satului din Capitală ne-a prilejuit următoarea microstatistică.” Sc. 25 XI 69 p. 2. ◊ „La mijlocul anului, o microstatistică radiofonică: 133 transmisii, dintre care 26 premiere, 6 seriale.” R.lit. 29 V 75 p. 17. ◊ „Microstatistică comercială.” I.B. 13 IX 77 p. 2; v. și Săpt. 5 VII 69 p. 3 (din micro- + statistică)

oportunitate s. f. Ocazie fericită, prilej favorabil ◊ „Oportunități de parteneriat” R.l. 949/93 p. 13. ◊ „Oportunități de afaceri” R.l. 1408/94 p. 4. ◊ „Premierul [...] pare decis să nu rateze nici o oportunitate de afirmare a imaginii sale publice.” R.l. 1472/95 p. 3 (din engl. opportunity, fr. opportunité, it. opportunità; reluarea sensului prezent în dicționarele românești din sec. XIX; R. Zafiu R.lit. 39/95 p. 11, de unde am preluat și citatele; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

panoramic (cinem.) ♦ 1. s. n. Cadru larg în film, la televiziune ◊ „Filmul se deschide cu un larg și dezolant panoramic asupra grămezilor fumegânde de moloz și de fier.” Sc. 12 I 62 p. 2. ♦ 2. adj. (Pe lângă ecran, uneori în completare cu stereofonic) Ecran semicircular foarte lat ◊ „Premiera va avea loc în luna ianuarie, pe ecran panoramic-stereofonic.” Cont. 8 I 71 p. 5 (din fr. panoramique; PR sec XX; DN – alte sensuri, DEX, DN3)

poster s. n. Afiș cu imaginea unui cântăreț, actor, sportiv etc. pe care fanii, de obicei, și-l pun pe peretele camerei ◊ „Copilă, mama dormea cu poza lui Mojoukhine sub pernă. Înaintea logodnei, «poster»-ul ei, ascuns tot sub pernă, era Valentino.” R.lit. 7 VI 79 p. 17. ◊ „Victoria asupra campionilor lumii rămâne o pagină luminoasă în istoria fotbalului nostru. Și ea a fost marcată de apariția, în «premieră» la noi, a unui poster editat la Sibiu, la inițiativa inimosului D.V.” I.B. 25 V 83 p. 7. ◊ „Postere cu [...] Sabrina” R.lit. 511 III 92 p. 3; v. și Săpt. 18 V 84 p. 7, Rev. 22 44/95 p. 12; v. și bikini, gadget (1978) (din engl. poster; cf. fr. poster; DMC 1965)

prelucrabilitate s. f. Calitatea de a putea fi prelucrat cu ușurință ◊ „[La Roman] au fost produse în premieră pe țară fire lucioase profilate. Obținute pe baza unei tehnologii originale, acestea se caracterizează prin efecte optice deosebite și un grad sporit de prelucrabilitate, fiind destinate fabricării tricotajelor pentru articole sportive.” R.l. 5 I 85 p. 5 (din prelucrabil + -itate; DEX, DN3)

premieră s. f. Activitate încercată pentru prima dată, noutate ◊ „Premieră aviatică. Primul avion propulsat cu energie solară a efectuat, joi, pe aeroportul din Lesham (sudul Angliei) un zbor.” Sc. 16 VI 79 p. 5. ◊ „Premieră tehnică. Constructorii navali din Orșova au realizat în premieră națională [...] o instalație plutitoare pentru încărcarea și descărcarea cerealelor în porturi maritime.” R.l. 2 VII 79 p. 5. ◊ „O premieră pe țară: recondiționarea arborilor cotiți la motoarele Diesel.” R.l. 3 VII 79 p. 3; v. și autocameră, contiflux (1973), metrol, microcurent, poster, solunar, teleșcoală (din fr. première; DMN 1968, DN, DN3 – alte sensuri, DEX)

producător-delegat s. m. (cinem.) Delegat al producătorului care supraveghează realizarea unui film ◊ „Despre funcția de producător-delegat: la început, când a fost inventată, noi credeam că producătorul-delegat va fi un fel de controlor, de inspector. Mi-am dat seama că, dimpotrivă, pentru noi a fost un colaborator atent.” Săpt. 19 IV 74 p. 6. ◊ „Producătorul-delegat al filmului Mastodontul [...] pronosticase în seara premierei un frumos succes de casă filmului.” Săpt. 21 XI 75 p. 4. ◊ „Simt nevoia să laud [...] energia producătorului-delegat [...]” Sc. 6 VIII 82 p. 4; v. și Cinema 6/74 p. 7 (din producător + delegat)

scribofon s. (electron.) ◊ „Scribofon este numele unui aparat electronic care permite scrierea prin telefon și care este introdus experimental săptămâna aceasta în premieră mondială.” R.l. 27 IX 78 p. 6; v. și scribofonic //din lat. scrib[ere] + gr. -fon//

solunar s. (cuv. fr.; tehn.) ◊ „Solunar este un ceasornic de mână, de precizie, fabricat la Bienne (Elveția), care afișează timpul solar și timpul lunar, indicând totodată, în premieră mondială, fluxul și refluxul marin cotidian, cu două săptămâni înainte.” I.B. 10 II 76 p. 4 (DEX-S)

spectacol-coupé s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, piese diverse ◊ „Colectivul teatrului organizator a prezentat [...] spectacolul-coupé «Tipuri și tertipuri» cuprinzând selecțiuni din creația lui Caragiale.” R.l. 31 I 77 p. 5. ◊ „Teatrul Giulești a prezentat în premieră [...] un spectacol-coupé alcătuit din piesele «Rochia» de Romulus Vulpescu și «Autograful» de Paul Everac.” R.l. 15 XII 78 p. 5 [pron. spectacol-cupé] (din fr. spectacle-coupé)

spectacol-recital s. n. Spectacol susținut de un singur interpret sau în care se evidențiază un anumit interpret ◊ „Spectacolul-recital de actor.” Cont. 7 I 66 p. 2. ◊ „Teatrul «Mihai Eminescu» din Botoșani [a fost premiat] pentru spectacolul-recital «Viața unei femei» de A. Baranga.” Sc. 17 V 78 p. 5; v. și 26 I 67 p. 4, I.B. 3 X 75 p. 2; v. și prefața (din spectacol + recital)

supertren s. n. Tren extrem de rapid ◊ „[...] supertrenurile care asigură legătura între Tokio și Osaka au trebuit să rămână în gară.” R.l. 23 IX 74 p. 6. ◊ „Supertrenul, comparabil cu o rachetă, va dezvolta viteze de până la 2000 km/h și se va deplasa pe unde electromagnetice în interiorul unui tunel cu vid.” Sc. 3 VIII 76 p. 6. ◊ „O premieră absolută în practica mondială: formarea și rularea cu succes pe magistralele feroviare sovietice a unui super-tren de marfă cu o greutate de 30200 tone.” R.l. 2 VII 84 p. 6 //din super- + tren; DEX-S//

teleșcoală s. f. (înv.) Emisiune de televiziune pentru elevi care vine în sprijinul școlii ◊ „Emisiunile de teleșcoală sau telelecțiile se vor adresa, desigur, în primul rând, elevilor, dar și populației adulte.” Cont. 1 VIII 67 p. 5. ◊ „În premieră [...] «telegrădinița». Televiziunea și-a inaugurat un nou ciclu de emisiuni dedicate celor mai mici «elevi» – preșcolarii. În fiecare marți și miercuri [...] în cadrul cunoscut de câțiva ani al rubricii «Teleșcoală».” Sc. 26 X 75 p. 4 (din tele-1 + școală; cf. fr. télé-enseignement; DMC 1960; DN3)

termografic, -ă adj. Realizat cu ajutorul termografului ◊ „În institutul unde lucrez s-a realizat în premieră națională și mondială măsurarea termografică a răspunsului tumorii față de o substanță toxică și netoxică.” Fl. 2 VIII 79 p. 9 (din termograf + -ic; DN3)

textofon s. n. (cuv. engl.; comunic.) ◊ „În Marea Britanie a avut loc o premieră mondială [...] au fost instalate telefoane pentru surzi. Principiul acestei invenții inedite, care poartă numele de «textofon», este simplu: abonatul sau clientul cu defecte ale sistemului auditiv imprimă cu degetele pe claviatura aparatului telefonic automat textul mesajului [...] Operatorul de la telefoane transmite aceste texte unei persoane cu auz normal, căreia îi este adresat mesajul.” R.l. 17 VI 93 p. 8

trilaterală s. f. (pol.) Convenție interstatală semnată de trei țări ◊ „Premierul britanic [...] a ajuns la Budapesta, marcând astfel încheierea periplului său prin țările «trilateralei de la Visegrad».” R.l. 3031 I 92 p. 1. ◊ „[...] noii candidați la integrarea în Comunitatea Europeană cu șanse mult mai sporite decât ale altora (știm noi care...) sunt țările «Trilateralei de la Vișegrad» – Ceho-Slovacia, Ungaria și Polonia.” R.l. 27 V 92 p. 5; v. și R.M. 20 IX 91 p. 6, Lit. 4 X 91 p. 14, R.l. 26 XI 92 p. 8 (formal din fr. trilatéral; I. Preda în LR XLI 1112 p. 586)

viziona vb. I ♦ 1. A vedea un spectacol înainte de premieră ◊ „Ziariștii au fost invitați să vizioneze filmul cu o zi înainte de premieră.” ♦ 2. (Prin ext., folosit impropriu ca sinonim mai ◊ „distins” al lui a vedea) A vedea (în general) un film, la cinematograf sau la televizor ◊ „Ieri am vizionat, la telecinematecă, un film cu Jean Gabin.” ♦ 3. A vedea o piesă de teatru ◊ „Vizionarea piesei le-a întregit elevilor imaginea pe care trebuie s-o aibă asupra dramaturgului Mihail Sebastian.” ♦ 4. A asculta un recital ◊ „Am vizionat un recital sugestiv.” ♦ 5. A urmări un meci, o partidă sportivă ◊ „Meciul va putea fi vizionat pe micul ecran.” I.B. 28 X 74 p. 7; v. și 20 IV 96 p. 3. ♦ 6. A vedea o expoziție ◊ „În 1967 C. Piliuță a vizionat numeroase expoziții din Italia.” ♦ 7. A vedea (un obiect) ◊ „Cupa Davis va putea fi vizionată zilnic între orele 918.” ♦ 8. A vizita un apartament, o casă etc. în vederea cumpărării ◊ „Azi vizionez, mâine sigur plătesc.” R.l. 28 VIII 94 p. 14 (formal din fr. visionner; V. Guțu Romalo C.G. 181, atestare din 1971, Th. Hristea în P.N. 3/76 p. 2122, de unde sunt citatele fără trimitere, C. Lupu în SCL 6/82 p. 504, Guția A. 29; DN, DEX, DN3 – sensuri foarte puține)

vizionare s. f. În perioada comunistă, prezentarea unui spectacol, înainte de premieră, în fața *„forurilor” pentru a obține aprobarea de a fi urmărit de publicul larg ◊ „Tot șeful propagandei era acela care stabilea criteriile cenzurii [...] interzicerile de cărți și spectacole, «vizionările» (cum erau numite premierele de teatru și film la care participau activiștii culturali).” R.lit. 37/93 p. 1 (din viziona; DEX, DN3 – alte sensuri)

CORTEZ, Viorica (n. 1935), mezzosoprană română. Stabilită în Franța (1970). Numeroase premii internaționale care i-au recunoscut calitatea de excepție a vocii, ca și apariția scenică unică (Viena, Scala, Covent Garden, Metropolitan, Paris, Verona ș.a.) impunîndu-se în „Carmen”, „Trubadurul”, „Aida”, „Norma”, „Werther” ș.a. Premiere absolute în „Mariana Pineda” și „Antoniu și Cleopatra”.

CRISTEA, Emilian (1915-1982, n. Ploiești), alpinist și publicist român. A participat la escaladarea în premieră a 81 de trasee. A parcurs în premieră de iarnă crestele Carpaților Meridionali și Occidentali. Autor de ghiduri și hărți turistice.

SCALA, LA ~ (Teatro alla Scala), cel mai însemnat teatru de operă italian, înființat la Milano în 1776-1778 pe locul fostei bazilici Santa Maria alla Scala, după planurile lui G. Piermarini. Aici s-au reprezentat în premieră opere ale marilor maeștri italieni (Rossini, Bellini, Donizetti și Verdi). Prima reprezentație în 1778 cu o operă a lui A. Salieri, „Europa riconosciuta”. Pe scena sa au evoluat cei ma mari cântăreți ai lumii, printre care și cântăreții români Hariclea Darclée, Elena Teodorini, G. Gabrielescu, Nicolae Herlea ș.a. Dintre dirijori: A. Toscanini, care a condus multă vreme orchestra teatrului, și românul I. Perlea.

OEDIPE, operă în patru acte de George Enescu, compusă între 1921 și 1931 pe un libret de Edmond Fleg, după Sofocle, premiera la Paris, în 1936, premieră în limba română (traducere de Emanoil Ciormac) în 1958, la București. Operă inspirată și generoasă, cu un bogat material muzical ce traduce grandoarea mitului grecesc și forța lui tragică, figura lui O. simbolizând patetica luptă a omului cu destinul. Cea mai importantă lucrare enesciană.

PERTILE, Aureliano (1885-1952), tenor italian. Remarcabil control al emisiei, suplețe a nuanțării, timbru incisiv, forță expresivă, rigoare muzicală. Repertoriu de tenor lirico-dramatic. Carieră în America de Sud și Europa (Scala din Milano). Premiere absolute de opere („Neron” de Boito). Numeroase înregistrări (1923-1943; integrale cu „Aida”, „Trubadurul”, „Carmen”).

PETAIN [petẽ], Henri Philippe (1856-1951), mareșal și om politic francez. În timpul Primului Război Mondial a oprit ofensiva germană la Verdun (1916); șef al Marelui Cartier General și comandant al armatei franceze (1917-1918). Comandant al trupelor franceze în Maroc (1925-1926). Ministru de Război (1934). Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (18 mai 1940) și șef al statului (iul. 1940 -aug. 1944) și prim-mim. al Regimului de la Vichy (1940-1942). A încheiat cu Germania armistițiul de la Compiègne (1940), în condiții de subordonare politică pentru Franța. În 1942, germanii l-au obligat să-l accepte pe P. Laval ca premier, el păstrându-și însă rolul nominal de șef al statului. Condamnat la moarte de un tribunal francez (apr. 1945), dar având în vedere vârsta înaintată și meritele sale în Primul Război Mondial, pedeapsa i-a fost comutată în închisoare pe viață, din inițiativa generalului de Gaulle.

SAINT KITTS și NEVIS, Federația ~ (Federația of Saint Kitts and Nevis), stat în America Centrală Insulară (arh. Antilele Mici), în E M. Caraibilor; 269,4 km²; 38.900 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-engleza. Religia: creștină (anglicani 25,2%, metodiști 25,2%, penticostali 8,4%, romano-catolici 6,7% ș.a.) 91,3%, hindusă 1,5% etc. Capitala: Basseterre. Orașe pr.: Charlestown, Sandy Point Town. Terit. statului este format din două ins. mai mari (ce au dat și numele federației) – Saint Kitts/Saint Christopher (176 km²), Nevis (93,2 km²) – și mai multe insulițe coraligene adiacente. Ins. Saint Kitts are o formă alungită și este separată de ins. Nevis printr-un braț de mare (lat de 3 km) numit The Narrows. Relief muntos, de origine vulcanică, cu alt. max. (Liamuiga Mount, 1.156 m) în ins. Saint Kitts, care prezintă – în extremitatea sudică – un sector mai jos (Great Salt Pond). Climă tropical-oceanică, cu două anotimpuri (cel ploios mai-nov., perioadă în care sunt prezente cicloane tropicale – ex. Hugo, 1980). Pădurea tropicală, cu esențe prețioase ocupă c. 15% terit. S.K. și N. sunt un caz tipic pentru mini-statele caraibiene care – pornind de la o economie dominată timp de sec. de agricultura de plantații (mai ales de trestie de zahăr) – s-au transformat în ultimele decenii în destinații favorite de vacanță în adevărate paradisuri fiscale. Ind. prelucrătoare produce: energie electrică, componente electronice, încălțăminte, confecții, zahăr, ulei de cocos și de arahide, margarină, bere, băuturi nealcoolice ș.a. Agricultura are ca specific cultura trestiei de zahăr, însoțită de alte culturi cu producții aproape simbolice: palmieri de cocos, batate, igname, legume, pepeni verzi, arahide și bumbac. Se cresc: bovine, porcine, ovine, caprine. Căi rutiere: 320 km (1999). Aeroporturi: Basseterre, Newcastle. Turismul asigură peste 50% din PIB și dispune de o infrastructură modernă. Principalele zone și obiective turistice: în ins. Sk. Kitts – excelentele plaje, mai extinse în partea S-E (Half Moon Bay, Turtle Bay, Caloe Bay ș.a.), fortificația britanică Brimstone Hill supranumită „Gibraltarul Indiilor de Vest” realizată în sec. 18 – exemplu tipic de arhitectură militară europeană practicată în coloniile din Antile – inclusă din 1999 în Patrimoniul cultural universal, capitala Basseterre (Berkley Memorial, Independence Square ș.a.); în ins. Nevis – catedrala St. James (cea mai veche din Antilele Mici), biserica St. John (în care s-a celebrat căsătoria amiralului H. Nelson cu Frances Nisbet), „Nelson Museum”, izvoarele termale de la Bath. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 Cents. Export (2004): componente electronice, zahăr brut, subansamble pentru telecomunicații ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Canada, Portugalia, Marea Britanie. Import: utilaje ind., produse agro-alimentare, produse chimice, produse petroliere ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Italia, Trinidad și Tobago, Marea Britanie, Danemarca. – Istoric. Locuite de amerindieni caribi, ins. S.K. și N. sunt descoperite de Cristofor Columb în 1493. Pe ins. St. Christopher (St. Kitts), englezii fundează, în 1623, prima așezare durabilă în Indiile Occidentale; în sec. 17-18, ins. sunt viu disputate între Anglia și Franța, fiind recunoscute oficial colonie engleză prin Tratatul de la Versailles (1783). Urmații sclavilor negri din sec. 17-19 formează astăzi pop. majoritară a ins. În perioada 1871-1956, S.K. și N., împreună cu Anguilla, sunt unite ad-tiv în Ins. Leeward, între 1958 și 1962 fac parte din Federațiile Indiilor de Vest, iar după dizolvarea acesteia devin, în 1967, terit. autonom, membru al Asociației Indiilor de Vest și al Comunității Antilelor; Anguilla rupe, la 19 sept. 1980, legăturile ad-tive cu S.K. și N. La 19 sept. 1983, S.K. și N. își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului și sunt admise, la 23 sepr. 1984, ca al 158-lea stat membru al O.N.U. În iun. 1996, Vance Amory, premierul din Nevis, și-a exprimat opțiunea pentru proclamarea independenței acestei ins., până în prezent parte a statului S.K. și N. La 13 oct. 1997, Parlamentul din Nevis decide separarea politică de guvernul central de la Bassaterre, hotărâre nevalidată de referendumul organizat la 11 aug. 1998, întrucât nu s-a întrunit majoritatea de 2/3 din sufragii în favoarea secesiunii. În alegerile din 25 oct. 2004, Partidul Laburist, aflat la putere, obține 7 din cele 11 mandate ale Parlamentului; Denzil Douglas, premier din iul. 1995, obține un nou mandat în fruntea guvernului. Monarhie constituțională.

LOGAN, Mount ~ [maunt lóugən], vârf în M-ții Saint Elias, în NV Canadei, alcătuit din granite. Alt. max.: 6.050 m (cel mai înalt din Canada și al doilea ca înălțime din America de Nord, după vf. McKinley, 6.194 m, din S.U.A.). Ghețari. Escaladat în premieră (1925) de o echipă de alpiniști americani (A.H. MacCarthy, H.F. Lambert, A. Carpé, N.H. Read, A. Tailor).

ex-premier s. m., pl. ex-premieri

MATEESCU, MIHAI (1858-1891, n. București), actor român. Numele său este legat de afirmarea pe scenă a dramaturgiei caragialiene. Creații memorabile în premieră: Cetățeanul turmentat („O scrisoare pierdută”), Rică Venturiano („O noapte furtunoasă”), Catindatul („D-ale carnavalului”), Efimița – în travesti („Conu’ Leonida față cu reacțiunea”).

MICHELSEN, Christian (pe numele adevărat Peter Christian Hersleb Kjerschow) (1857-1925), jurist și om politic norvegian. A militat pentru desfacerea uniunii cu Suedia, devenind primul premier al Norvegiei independente (1905-1907).

NICULESCU, Ioan (Iancu) (1863-1917, n. București), actor român. Continuator al lui Millo în rolurile de travesti, a rămas în istoria teatrului românesc ca un mare interpret al comediilor lui Caragiale și Molière. A jucat în premieră rolul lui Cațavencu din „O scrisoare pierdută”, creație apreciată de contemporani ca „monumentală”.

NOURRIT [nurí], Adolphe (1802-1839), tenor francez. De formație italiană, a impus însă un stil de cânt specific francez, care atinge apogeul la mijl. sec. 19, caracterizat printr-o declamație lirică foarte nuanțată, vizând o exprimare a sentimentelor în profunzime. Roluri în premieră: „Robert Diavolul” și „Hughenoții” de Meyerbeer, „Wilhelm Tell” de Rossini, „Evreica” de Halévy, „Muta din Portici” de Auber. S-a sinucis.

PARTIDUL DEMOCRAT (P.D.), partid de centru-stânga, social-democrat, al cărui program este întemeiat pe susținerea principiilor pluralismului politic, democrației reprezentative, libertății de întreprindere, de inițiativă și protecție socială și garantării egalității șanselor. În condițiile existenței, în partid. a unor acute divergențe privind căile de trecere a României la economia de piață și a instaurării statului de drept, are loc scindarea (27-29 mart. 1992) F.S.N. în partidele: Frontul Salvării Naționale (din 23 mai 1993, Partidul Democrat – F.S.N.), ca urmare a fuziunii cu Partidul Democrat (31 mart. 1993), consfințită de Convenția Națională Extraordinară a partidului, convocată la constanța (28-29 mai 1993, când s-a adoptat și noul Statut) și Frontul Democrat al Salvării Naționale – F.D.S.N. (din iun. 1993, Partidul Democrației Sociale din România – P.D.S.R.M iar din iun. 2001, Partidul Social Democrat). Participând la alegerile locale (febr. 1992), prin numărul de primari și consilieri aleși, partidul s-a situat pe un loc cu o substanțială reprezentare în administrația locală, iar la alegerile legislative a obținut 43 mandate de deputați și 18 de senatori, fiind al doilea partid parlamentar; candidatul său la președenția țării, Caius Traian Dragomir s-a situat pe locul patru din șase candidați, cu 4,75% din voturi valabil exprimate. La 1 iul. 1993, P.D. și Partidul Social-Democrat Tradițional au pus bazele Alianței Social-Democrate (A.S.D.), cu scopul unificării mișcării social-democrate din România, vizând, printre altele, adoptarea unei strategii politice comune la alegerile locale și generale. La A.S.D. au aderat Partidul Republican Român și Partidul Democrat Muncitoresc. Alianța a rămas fără urmări practice, autodesființându-se. Cu prilejul Convenției Naționale (24 oct. 1994), convocată la Cluj, are loc fuziunea, prin absorbție, cu Partidul Democrat al Muncii. În vederea participării pe liste comune la alegerile locale și parlamentare din nov. 1996, P.D. încheie (27 sept. 1995) cu Partidul Social-Democrat Român o alianță politică – Uniunea social-Democrată (U.S.D.). La alegerile locale (iun. 1996) U.S.D. a înregistrat: 16,8% din mandate pentru primari, 14,96% din mandate pentru consiliile locale, 11,64% pentru consiliile județene, iar la cele legislative (3 nov. 1996), 12,93% din voturi pentru Camera Deputaților și 13,16% din voturi pentru Senat, P.D., revenindu-i, astfel, 43 de mandate de deputați și 22 de senatori; candidatul U.S.D. pentru funcția de președinte al țării, Petre Roman s-a situat pe locul al treilea, din 16 candidați la președenție, cu 20,54%. În al doilea tur de scrutin pentru alegerea președintelui, U.S.D. a susținut candidatul Convenției Democratice din România (Emil Constantinescu), care a fost ales cu 54,4% din numărul total al voturilor. În guvernele de coaliție C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. (1996-2000), U.S.D. a deținut 26% din portofoliile ministeriale, P.D.-ului revenindu-i șase portofolii în guvernele Victor Ciorbea și Radu Vasile și cinci în cel condus de Mugur Isărescu. La 29 aug. 1997, Convenția Națională, care a avut loc la Iași, ratifică fuziunea, prin absorbție, cu Partidul Uniunii Social-Democrate și cu Frontul Democrat Român. P.D. retrage (14 ian. 1998) sprijinul politic premierului Victor Ciorbea, condiționând rămânerea în coaliție, între altele, de alcătuirea până la 31 mart. a unei noi echipe guvernamentale, iar la 29 ian. cinci dintre cei șase miniștri demisionează din guvern, ministrul de Externe primind acordul P.D.-ului de a rămâne în funcție. Printr-o scrisoare deschisă (13 mai 1999), liderul P.S.D.R., Sergiu Cunescu aduce la cunoștință președintelui P.D., Petre Roman, hotărârea Consiliului Național al P.S.D.R. de denunțare unilaterală a alianței U.S.D., în perspectiva de constituire a unei alte alianțe cu partide din stânga eșichierului politic. Liderul P.D., Petre Roman, cu prilejul formării guvernului Mugur Isărescu (22 dec. 1999) renunță la postul de președinte al Senatului, pe care-l deținea din 1996, optând pentru funcția de ministru al Afacerilor Externe. Participând la alegerile locale (iun. 2000), P.D. înregistrează: 16,32% din numărul mandatelor de primari, 13,75% pentru consilieri locali și 11,93% pentru consilieri județeni, precum și câștigarea Primăriei Generale a Capitalei prin vicepreședintele partidului, Traian Băsescu; la alegerile parlamentare a obținut, numai 31 de mandate de deputați și 13 de senatori, iar candidatul partidului al prezidențiale, Petre Roman a adunat doar 2,98% din voturi, situându-se pe locul șase din 12 candidați. P.D., adoptând o atitudine fermă de opoziție față de noua guvernare, votează împotriva învestirii noului guvern și refuză propunerea P.S.D.R. de a semna un protocol de susținere a măsurilor ce vor fi luate de cabinetul minoritar, Adrian Năstase. Din inițiativa lui Petre Roman, liderul partidului, la ședința din 29 ian. 2001 a Biroului Politic Național, se propune constituirea alianței politice de centru, Adunarea pentru Democrație, la care să participe formațiunile politice democratice din opoziție, în perspectiva preluării puterii în 2004. Cu prilejul analizării rezultatului alegerilor parlamentare și prezidențiale (9 febr. 2001), vicepreședintele partidului, Traian Băsescu, și-a anunțat oficial intenția de a candida la președenția partidului; Convenția Națională Extraordinară (18-19 mai 2001), convocată pentru desemnarea conducerii partidului și adoptarea unui nou program, îl alege ca președinte pe Traian Băsescu, având drept contracandidați pe Petre Roman și Simona Marinescu. Cu această ocazie, se adoptă Declarația de la București și se fixează, în linii mari, strategia politică pentru următoarea perioadă. La 28 sept. 2003 au loc, simultan, congresele P.D. și P.N.L. de adoptare a „Alianței pentru Dreptate și Adevăr P.N.L.-P.D.”, care-și propune ca obiective principale: consolidarea statului de drept, garantarea și respectarea proprietății private, realizarea unei economii de piață funcționale, stimularea spiritului întreprinzător și demersurile pentru integrarea României în structurile euroatlantice. P.D. este membru al Internaționalei Socialiste (din nov. 1999) și membru asociat al Partidului Socialiștilor Europeni (din mart. 1999). Președinți: Petre Roman (1993-2001); Traian Băsescu (2001-2005), Emil Boc (2005-2012), Vasile Blaga (2012-). Editează publicațiile: „Buletin informativ” (cu apariție neregulată), „Acum”, organul de presă al Organizației Municipiului București.

PARTIDUL NAȚIONAL-ȚĂRĂNESC (P.N.Ț.), partid care constituie, la București (10 oct. 1926), în urma fuziunii Partidului Țărănesc (creat în dec. 1918, în Vechiul Regat), condus de Ion Mihalache, cu Partidul Național (înființat în mai 1881) din Transilvania, în frunte cu Iuliu Maniu. La conducerea Delegației Permanente a fost ales Iuliu Maniu, secondat de Ion Mihalache, ca vicepreședinte, iar ca membri: Nicolae Lupu, Alexandru Vaida-Voevod, Paul Brătășanu, Mihai Popovici și Virgil N. Madgearu. P.N.Ț. a cuprins în rândurile sale marea majoritatea a țărănimii, o parte a intelectualității, precum și meseriași, mici comercianți, muncitori; a promovat o ideologie nouă – țărănismul, care preconiza asigurarea primatului agriculturii în viața economică a „statului țărănesc”. În programul P.N.Ț. se regăsesc problemele vieții economice și social-politice ale țării, cum ar fi: necesitatea adoptării unei noi Constituții, care să garanteze drepturile și libertățile democratice, responsabilitatea ministerială și a funcționarilor publici, reforma administrativă pe baza autonomiei locale, unificarea legislativă, reorganizarea justiției, inclusiv a celei militare, întărirea armatei, organizarea industriei de război, organizarea producției agricole, dezvoltarea cooperației, credite ieftine pentru țărani, încurajarea industriei bazată pe izvoarele de energie ale țării, sprijinirea industriei țărănești, stabilizarea monetară și echilibrul bugetar, recunoașterea unor drepturi pentru muncitori, între care și acela de a se organiza în sindicate, instrucția publică, dezvoltarea învățământului primar, agricol, comercial și industrial, precum și a învățământului universitar, garantarea libertății de conștiință, libertatea și protecția cultelor recunoscute, o politică externă întemeiată, în primul rând, pe menținerea și consolidarea raporturilor cu foștii Aliați din Primul Război Mondial, îndeplinirea cinstită și loială a tratatelor, stabilirea de relații normale cu toate statele și în chip deosebit cu statele vecine. În timpul celor două guvernări național-țărăniste (1928-1931; 1932-1933), a căror activitate a fost puternic afectată de consecințele profunde ale crizei mondiale (1929-1933), au fost promovate un șir de măsuri menite să revigoreze economia națională, concomitent cu atragerea, în virtutea doctrinei „porților deschise”, a capitalului străin într-o seamă de activități economice, orientare de care s-a îndepărtat în anii celei de-a doua guvernări, când s-a adoptat o politică vamală protecționistă. În condițiile crizei economice din anii 1929-1933 au loc frământări sociale, dintre care se detașează greva minerilor din Lupeni (1929), precum și grevele muncitorilor petroliști de pe Valea Prahovei și ale ceferiștilor de la Atelierele „Grivița” din București (ian.-febr. 1933), împotriva cărora, pentru restabilirea ordinii, guvernul a recurs la represiunea armată. De-a lungul existenței sale, P.N.Ț., n-a fost scutit de erori, aprecieri și orientări neconforme cu realitatea, fapt ce s-a repercutat negativ în menținerea unității rândurilor sale sau în pierderea încrederii și influenței în rândul electoratului. Astfel, P.N.Ț. a cunoscut, din varii motive (structură socială eterogenă, deosebire de vedere în modul de abordare a problemelor economice, sociale și politice; conflicte de ordin personal etc.), unele sciziuni; desprinderea în febr. 1927 a grupului condus de dr. N. Lupu și constituirea sub președenția acestuia a Partidului Țărănesc (în mart. 1934, revine în rândurile P.N.Ț.-ului); în apr. 1927 o grupare, în frunte cu Grigore Filipescu, se înscrie în Partidul Poporului; în apr. 1930 gruparea condusă de C. Stere părăsește partidul și se constituie Partidul Țărănesc-Democrat. Frământările din P.N.Ț. se adâncesc mai ales după proclamarea ca rege al lui Carol II (la realizarea căruia P.N.Ț. și conducătorul său, Iuliu Maniu, în acel timp prim-ministru, a avut un rol important). În iul. 1932, Grigore Iunian demisionează din funcția de vicepreședinte al partidului, punând bazele Partidului Țărănesc-Radical (nov. 1932); în mai 1935, gruparea condusă de Alexandru Vaida-Voevod, exclusă din P.N.Ț. pentru orientarea de dreapta, înființează organizația Frontul Românesc; în dec. 1935, gruparea condusă de Demetru I. Dobrescu se retrage din P.N.Ț., constituindu-se în Comitetele Cetățenești; în dec. 1937, gruparea de „centru”, în frunte cu Armand Călinescu, consimțind să participe, la cererea regelui, în guvernul O. Goga, este îndepărtată din partid; la 23 febr. 1945, Anton Alexandrescu creează Partidul Național Țărănesc, care a intrat în guvernul Petru Groza, iar în ian. 1946, dr. N. Lupu părăsește P.N.Ț., punând bazele Partidului Țărănesc-Democrat. În perioada 1934-1937, P.N.Ț.. a fost cea mai importantă forță politică de opoziție împotriva guvernului liberal, condus de Gheorghe Tătărescu. La 25 nov. 1937 s-a încheiat un pact de neagresiune electorală între Iuliu Maniu, președintele P.N.Ț., și Corneliu Zelea Codreanu, șeful Mișcării legionare la care a aderat Gheorghe Brătianu, președintele Partidului Liberal-georgist și apoi gruparea lui lui C. Argentoianu și cu Partidul Evreiesc, cu scopul înfrângerii liberalilor în alegerile din dec. 1937. După instaurarea regimului autoritar al regelui Carol II, activitatea partidelor politice, inclusiv a P.N.Ț., a fost interzisă. În condițiile regimului Ion Antonescu, P.N.Ț. a aprobat acțiunea militară de eliberare a Bucovinei și nordului Bucovinei ocupate, în 1940, de U.R.S.S. și de pregătire a armatei pentru dezrobirea părții de nord-est a Transilvaniei, anexată de Ungaria, în baza Dictatului de la Viena (aug. 1940). După lovitura de stat (23 aug. 1944), P.N.Ț., alături de celelalte partide democratice tradiționale, a dus o politică de restaurare în România a unui regim democratic, de stăvilire a procesului de sovietizare a țării. În urma alegerilor din nov. 1946 (câștigate de țărăniști, dar falsificate de comuniști), autoritățile au intensificat ofensiva împotriva P.N.Ț. – cel mai puternic partid la acea dată – culminând cu dizolvarea partidului (29 iul. 1947), arestarea liderilor, în frunte cu Iuliu Maniu și Ion Mihalache, majoritatea găsindu-și sfârșitul în închisori și lagăre de muncă. Unii fruntași ai partidului au continuat să activeze în emigrație, iar câțiva în țară. La 22 dec. 1989, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Gabriel Țepelea, Nicolae Ionescu-Galbeni lansează un apel pentru intrarea în legalitate a partidului, iar la 28 dec. 1989 are loc unirea P.N.Ț. cu Partidul Creștin Democrat, sub denumirea Partidul Național Țărănesc-Creștin Democrat (P.N.Ț.-C.D.); se adoptă și o declarație programatică privind obiectivele partidului: instaurarea democrației, introducerea unei economii libere și libertatea religioasă. Partidul a fost reînscris oficial la 7 ian. 1990, fiind prima formațiune politică legal-constituită după evenimentele din dec. 1989. Președinte provizoriu: Corneliu Coposu. Delegația Permanentă a partidului desemnează (6 apr. 1990) pe Ion Rațiu candidat la președenția țării. Participând la alegerile legislative (20 mai 1990), P.N.Ț.C.D. a obținut un procentaj modest de numai 2,56% pentru Adunarea Deputaților și 2,50% pentru Senat, trimițând în Parlament 12 deputați și un senator, iar candidatul partidului la prezidențiale, Ion Rațiu s-a situat pe locul trei, cu 4,29% din voturi. Primul Congres al P.N.Ț.C.D. (24-26 sept. 1990) alege forurile de conducere (președinte: Corneliu Coposu) și aprobă Statutul și Programul. Ca orientare politico-doctrinară, este reprezentantul curentului creștin-democrat în România, având ca principii fundamentale: morala creștină, patriotismul luminat, democrația și dreptatea. În programele partidului se regăsesc idei ca: privatizarea întregii economii, înființarea de bănci agricole, descentralizare și autonomie locală, restitutio in integrum a proprietății, acolo unde este posibil sau acordarea de despăgubiri, respectarea principiului separării puterilor în stat, depolitizarea justiției, armatei, poliției, toleranța față de minoritățile naționale, reconstrucția morală a societății bazate pe trei instituții tradiționale: familia, școala și biserica, refacerea deplinei unități naționale, cultivarea legăturilor cu românii de pretutindeni, integrarea în structurile europene și euro-atlantice. P.N.Ț.C.D. a luat parte, alături de alte partide politice, la constituirea (15 dec. 1990) Convenției Naționale pentru Instaurarea Democrației (C.N.I.D.), iar la 26 nov. 1991, împreună cu partidele din C.N.I.D. și o parte a formațiunilor civice din Forumul Democratic Antitotalitar (F.D.A.R.) au pus bazele Convenției Democratice din România (C.D.R.; din 1992, după retragerea liberalilor, Convenția Democrată Română). La alegerile legislative (27 sept. 1992), C.D.R. s-a situat pe locul doi, cu 20% din voturi pentru Camera Deputaților și 20,2% pentru Senat, P.N.Ț.C.D.-ului revenindu-i 41 de mandate de deputați și 21 de senatori, iar Emil Constantinescu, candidat al C.D.R. la alegerile prezidențiale s-a clasat pe locul doi, în primul tur de scrutin, cu 31,24% din voturi, iar în turul al doilea a fost învins de Ion Iliescu, candidatul F.D.S.N., care a întrunit 61,4% din voturi. În urma decesului lui Corneliu Coposu (11 nov. 1995), Congresul al II-lea al partidului (19-21 ian. 1996) l-a ales pe Ion Diaconescu în funcția de președinte, adoptând, totodată programul politic și o rezoluție privind viitoarea strategie a partidului. Participând la alegerile locale (iun. 1996), C.D.R. a obținut un deosebit succes, clasându-se pe locul doi, cu 12,02% din mandatele de primari, 16,38% din mandatele pentru consilierii locali și 17,87% din mandate pentru consilierii județeni; la alegerile legislative (3 nov. 1996), C.D.R. a obținut 30,17% din voturi pentru Camera Deputaților și 30,70% din voturi pentru Senat, P.N.Ț.C.D.-ului revenindu-i 83 de mandate de deputați și 27 de senatori. În guvernul de coaliție C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R., potrivit algoritmului stabilit, P.N.Ț.C.D. a deținut postul de premier (Victor Ciorbea, Radu Vasile și a sprijinit desemnarea independentului politic, Mugurel Isărescu) și majoritatea portofoliilor guvernamentale. Pe fondul retragerii de către Biroul de Conducere, Coordonare și Control (B.C.C.C.) al P.N.Ț.C.D. a sprijinit politic (mart. 1998 și, respectiv dec. 1999) premierilor Victor Ciorbea și Radu Vasile se produce sciziunea P.N.Ț.C.D., primul punând bazele partidului Alianța Națională Creștin Democrată (A.N.C.D.), iar cel de-al doilea Partitul Popular din România (P.P.D.R.). La ședința Delegației Permanente (28-30 ian. 2000), s-a stabilit strategia partidului pentru alegerile locale, s-a modificat Statutul (B.C.C.C. a fost transformat în Biroul Permanent) și s-au efectuat schimbări la nivelul conducerii (Ioan Mureșan – promovat prim-vicepreședinte, Remus Opriș – secretar general). La alegerile locale (iun. 2000), C.D.R. a obținut rezultate modeste: 4,98% pentru mandatele de primari, 6,97% pentru consilieri locali și 9,08% pentru consilieri județeni, la care s-a adăugat ruperea de către liberali a legăturilor cu C.D.R. În aceste condiții, în vederea alegerilor legislative și prezidențiale, P.N.Ț.C.D. a luat inițiativa constituirii unei noi alianțe politice – Convenția Democrată Română 2000 (7 aug.), în componența U.F.D., F.E.R., la care au aderat Partidul Moldovenilor (17 aug.) și A.N.C.D. (20 aug.), iar pentru alegerile prezidențiale a susținut candidatura premierului independent, Mugurel Isărescu. La alegerile legislative (26 nov. 2000), Convenția Democrată Română 2000 a obținut 5,04% pentru Camera Deputaților și 5,29% pentru Senat, procente insuficiente pentru o alianță care trebuia să realizeze 10% din totalul voturilor valabil exprimate pentru a intra în Parlament. În urma eșecului înregistrat în alegeri, conducerea P.N.Ț.C.D., în frunte cu președintele Ion Diaconescu, asumându-și responsabilitatea își dă demisia colectivă. Congresul extraordinar al partidului (19-20 ian. 2001) alege o nouă conducere (președinte Andrei Marga, prim-vicepreședinte Vasile Lupu, secretar general, Cătălin Chiriță, președinte de onoare Ion Diaconescu), care-și propune restructurarea și restabilirea popularității partidului. După un început promițător (elaborarea unui nou statut și a unui nou program, înființarea Institutului de Studii Creștin-Democratice, semnarea la 6 mart. 2001 a protocolului de fuziune prin absorbție a A.N.C.D. de către P.N.Ț.C.D. etc.), președintele Andrei Marga demisionează din cauza obstrucțiilor permanente a unor membri ai Biroului Executiv Central. În aceste condiții de gravă criză, Delegația Permanentă (7 iul. 2001) alege ca președinte interimar pe Victor Ciorbea și suspendă din funcțiile de conducere pe Vasile Lupu și Cătălin Chiriță; aceștia respingând hotărârile luate de Delegația Permanentă, anunță convocarea unui Congres Extraordinar la 17 aug. 2001. La 14 aug. 2001, are loc un Congres Extraordinar, care pe baza moțiunii „Forța Unității”, alege pe Victor Ciorbea președinte al P.N.Ț.C.D. și anulează toate hotărârile luate începând de la Congresul din ian. 2001, validând, în același timp, excluderea din partid a celor din gruparea V. Lupu-C. Chiriță. Congresul din 17-19 aug. 2001, întrunit din inițiativa lui Lupu și Chiriță, hotărăște crearea Partidului Popular-Creștin, dar Tribunalul a decis să dea câștig de cauză grupării V. Ciorbea, considerată reprezentanta legală a P.N.Ț.C.D. În cursul anului 2002 și începutul lui 2003, conducerea P.N.Ț.C.D. a inițiat un program de măsuri, în vederea accelerării relansării partidului, ca alternativă creștin-democrată la guvernarea P.S.D. Președinți: Iuliu Maniu (1926-1933; 1937-1947); Ion Mihalache (1933-1937); Corneliu Coposu (1990-1995); Ion Diaconescu (1995-2000); Andrei Marga (ian.-iul. 2001); Victor Ciorbea (2001-2004); Gheorghe Ciuhandu (2004-2007). Editează publicația: „Dreptatea” (1927-1938; 1944-1945; 1946-1947; reapare săptămânal din 1990, cu întreruperi).

PASTA, Giuditta Maria Costanza (pe numele adevărat Giuditta Negri) (1797-1865), soprană italiană. Figură legendară a operei romantice italiene. Interpretă în premieră absolută a rolului Norma (1831). Talentul actoricesc, ca și amploarea și culoarea vocii au făcut senzație în epocă. A cântat frecvent la Londra, Paris, Sankt-Petersburg opere de Bellini, Donizetti, Rossini.

PECULEA, Marius (Stan) Sabin (n. 1926, Cluj), inginer român. Acad. (1993), prof. univ. la București. Director (din 1970) al uzinei „G” din Râmnicu Vâlcea, prima unitate nucleară din România, unde a proiectat și realizat prin metode originale sistemul de obținere a apei grele („Apa grea. Procese industriale de separare”), soluțiile sale conceptuale având caracter de premieră mondială. Numeroase brevete și invenții: a proiectat și realizat ca prototip prima instalație bitermică și bibarică, a cărei funcționare se bazează pe un proces de schimb izotopic apă-vapori de apă-hidrogen, catalizat heterogen; a realizat prima instalație din România de separare a azotului 15 etc. Expert al Agenției Internaționale de Energie Atomică din Viena.

*premiánt, -ă s. (rus. premiant, d. prémiĭa, premiŭ. Cp. cu adresant, arestant). Laureat, premiat, căruĭa i s’a dat un premiu: premiantu întîĭ.

*premiér m. (fr. premier, primu, întîĭu). Fam. Prim ministru.

*premiéră f., pl. e (fr. première, prima, întîĭa). Prima reprezentațiune a uneĭ pĭese teatrale. Prima lucrătoare într’un atelier.

*premiát, -ă adj. (d. premiez). Căruĭa i s’a dat un premiŭ: autor premiat, carte premiată.

*premiéz v. tr. (it. premiare, lat. praemiari, a beneficia, a cîștiga). Recompensez pintr’un premiŭ.

*prémiŭ n. (lat. praemium, d. prae, în ainte, și émere, a lua). Recompensă (în banĭ saŭ alt-ceva) acordată celuĭ maĭ bun elev, scriitor, artist și altora într’o întrecere. – Pe la 1848 și o prémie (rus. prémiĭa).

2) primár, -ă adj. (lat. primarius, it. primajo, pv. primer, fr. premier, sp. primero, pg. primeiro). Vechĭ. Prim, primitiv, de odinioară: ale noastre fărădelegĭ primare (Ps. S. 78, 8). Azĭ. Văr primar, vară primară, de primu grad, adică: copiiĭ a doĭ frațĭ îs verĭ primarĭ, ĭar a doĭ verĭ îs de al doilea grad orĭ secunzĭ (Vechĭ și premar, în prav. MB. și primare: văr primare, vară primare, în Let. 2, 215 și 228). Cale primară, întorcătură, prima vizită pe care o face mireasa și mirele părinților și rudelor. Neol. (fr. primaire). De primu grad, elementar: școala primară (după care vine cea secundară și universitatea). De gradu cel maĭ înalt: medic primar (după care vine cel secundar). Geol. Care s’a depus maĭ întîĭ la fundu apeĭ: terenurĭ primare (după care vin cele secundare, terțiare și cŭaternare).

POPESCU, Irinel (n. 1953, Filiași), medic român. Prof. univ. la București. Director medical al Institutului Clinic Fundeni. Specialist în chirurgie hepatică și transplant. A realizat în premieră națională transplantul hepatic cu ficat întreg și cu ficat împărțit, precum și alte intervenții chirurgicale deosebit de dificile. Lucrări: „Tumorile intestinului subțire”, „Supurațiile pancreatice și peripancreatice”, „Peritonitele acute” – toate în colab.

HUA GUOFENG [huá kofən], (1921-2008), om politic chinez. Membru al Biroului Politic al C.C. (1973-1982), președinte al C.C. (1976-1981) și președinte al Comisiei Militare a C.C. (1976-1981) ale Partidului Comunist Chinez. Premier al Consiliului de Stat (guvernul) al R.P. Chineză (1976-1980).

premia (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiază, 1 pl. premiem (-mi-em); conj. prez. 3 să premieze; ger. premiind (-mi-ind)

premier (-mi-er) s. m., pl. premieri

premieră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premierei; pl. premiere

premiere (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premierii; pl. premieri

KLEIBER [kláibər], Erich (1890-1956), dirijor austriac. Director al Operei din Berlin (1923-1924). A emigrat în Argentina (1936-1949). Întors în Europa, a dirijat în premieră numeroase opere moderne („Wozzeck”, după Berg), precum și muzică romantică germană (Mozart, Strauss).

RAINER, Francisc Iosif (1874-1944, n. Rohozna, Basarabia), medic și antropolog român. M. de onoare al Acad. (1943), prof. univ. la Iași și București. Creatorul școlii antropologice românești. Fondator și director (1940-1944) al Institutului de Antropologie din București. Studii fundamentale asupra sistemului limfatic („Limfaticele inimii”), asupra structurii funcționale a organelor („Variabilitatea fisurilor ficatului omenesc”) și asupra anatomiei inimii; contribuții la cunoașterea omului preistoric în aria geografică a Carpaților („Sur le premier crâne d’homme paléolitique trouvé en Roumanie”).

RANCE [rã:s] (La ~), fluviu în NV Franței (Bretagne); 100 km. Izv. din Lande du Mené și se varsă în G. Saint-Malo (Marea Mânecii). În estuarul lui s-a construit (1961-1966), în premieră mondială, o hidrocentrală acționată de maree (240 MW), dată în folosință în 1967.

încoronà v. 1. a pune o coroană pe cap; 2. fig. a recompensa, a premia: a încorona munca; 3. a împodobi: flori încoronau fruntea-i; 4. a desăvârși: sfârșitul încoronează lucrarea.

merișor m. 1. plantă cultivată adesea prin grădini, parcuri și cimitire (Vinca): din merișor se fac coroane pentru școlarii premiați; 2. (turcesc) cimșir; 3. arbust cu fructe roșii ca mărgeanul sau galbene, numite merișoare de mărimea cireșelor, din căre se face dulceață (Pirus baccata). [V. măr].

premiat a. cel ce a căpătat un premiu: carte premiată de Academie.

premieră f. prima reprezentațiune a unei piese de teatru.

DARCLEÉ 1. Hariclea D. (pe numele adevărat Hariclea Hartulary) (1860-1939, n. Brăila), soprană română. A cântat pe marile scene ale lumii (Opera din Paris, Scala din Milano etc.). Roluri în „Faust” de Gounod, „Tosca” de Puccini (în premieră mondială). A militat pentru înființarea unui teatru românesc de operă. 2. Ion Hartulary D. (1886-1969, n. Paris), compozitor român. Fiul lui D. (1). Operete („Amorul mascat”), poeme simfonice, coruri.

AVANCRONICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. – Din fr. avant-chronique (după avanpremieră, avanscenă).

REPETIȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri dintr-o singură apăsare pe trăgaci, reîncărcarea făcându-se automat. ♦ Activitatea de pregătire a interpreților pentru un spectacol sau concert. Repetiție generală = ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. – Din fr. répétition.

PREMIANT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant.

PRIM², -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim-ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim-amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.

ELOGIERE, elogieri, s. f. Acțiunea de a elogia; laudă, preamărire. Elogierea unui premiat. – Pronunțat: -gi-e-.

FOND, fonduri, s. n. I. 1. (În corelație cu formă) Conținut. Un adevărat scriitor nu se poate dispensa de cunoașterea temeinică a limbii și a literaturii populare, el trebuie să fie un cercetător neostenit al tezaurului literar și să rețină, pe lîngă fondul de idei, și forma exprimării, valorile stilistice ale limbii comune. L. ROM. 1953, nr. 2, 35. [În «Miorița»] se armonizează fondul cu forma așa de plin, încît parcă am avea de a face cu opera unui mare meșter de sunete și rime. SADOVEANU, E. 15. ◊ Articol de fond v. articol. (Lingv.) Fond principal de cuvinte = partea esențială a vocabularului unei limbi, caracterizată printr-o mare stabilitate, cuprinzînd ca nucleu toate cuvintele radicale și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. Structura limbii, structura ei gramaticală și fondul ei principal de cuvinte sînt produsul unui șir de epoci. STALIN, PROBL. LINGV. 24. Fondul principal de cuvinte e în continuă dezvoltare și îmbogățire întocmai ca și celelalte părți ale limbii. L. ROM. 1953, nr. 1, 27. ◊ Loc. adv. În fond = în realitate, de fapt. 2. Totalitatea trăsăturilor esențiale ale caracterului unei persoane sub aspectul lor pozitiv. Și-au schimbat și fondul prim bun pe care-l aveau. BART, S. M. 25. Eu simt că am în mine un fond de bunătate și de simpatie. VLAHUȚĂ, O. AL. II 77. 3. Culoare de bază, cîmp al unui tablou, al unei țesături etc. pe care se conturează desenele, figurile, podoabele etc. Pictura înfățișează niște flori albe pe un fond albastru. ◊ Fig. Atunci cînd oamenii acestui ținut se ivesc, pe fondul albastru al munților din zare lumea pare deodată o frescă, prin proporții, prin frumusețe, printr-o înfățișare totală de apoteoză. BOGZA, C. O. 280. Tîrziu, pe un fond de sidef, se mișcă luna clară și maiestuoasă, umplînd stepa de strălucire și gonind negurile. DUNĂREANU, N. 199. ♦ Ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafața hîrtiei folosită la tipărirea acțiunilor și a altor hîrtii de valoare, cu scopul de a le face greu de falsificat. 4. (Sport; în expr.) Cursă de fond = cursă pe distanță lungă. II. 1. Valoare materială reprezentată prin bani sau alte bunuri economice, acumulate sau rezervate în vederea unui anumit scop. Statul nostru de democrație populară cheltuiește fonduri imense pentru nevoile social-culturale ale oamenilor muncii. REZ. HOT. I 297. ◊ Fond fix = totalitatea mijloacelor de muncă care funcționează timp îndelungat în toate ramurile producției materiale socialiste și care își transferă valoarea asupra produsului în mod treptat, pe măsura uzării lor. Fond circulant = totalitatea obiectelor muncii, consumate în întregime în procesul de producție în decursul unui singur ciclu, și care își transferă valoarea asupra produsului în mod integral. Fond de circulație = totalitatea mijloacelor bănești, a produselor finite exprimate în bani și a mijloacelor de decontare care se găsesc într-o întreprindere. Fond de investiție = mijloace bănești destinate efectuării lucrărilor de investiție (construcții, proiectare, achiziționări de utilaj etc.). Fond de consumație = parte din venitul național al societății socialiste destinată satisfacerii nevoilor materiale și culturale ale celor ce muncesc. Fond de acumulare = parte din venitul național al societății socialiste folosită pentru lărgirea și perfecționarea producției socialiste, pentru sporirea fondurilor destinate scopurilor social-culturale etc. V. acumulare. Fond de rezervă = a) (în economia socialistă) totalitatea rezervelor materiale, financiare și de muncă ale societății, acumulate în scopul preîntîmpinării întreruperilor în procesul reproducției; b) (în economia capitalistă) totalitatea mijloacelor bănești acumulate în vederea folosirii lor drept capital bănesc activ, atunci cînd în procesul circuitului normal al capitalului intervin întreruperi. Fondul de rezervă nu este o parte componentă a capitalului în funcție, mai precis a capitalului bănesc, ci a capitalului aflat într-un stadiu inițial al acumulării sale, a plusvalorii încă netransformate în capital activ. MARX, C. II 73. Fondul directorului (sau directorial) = sumă de bani provenită din beneficiile planificate și din cele realizate peste prevederile planului și întrebuințată pentru lărgirea producției, pentru scopuri culturale și sociale, pentru premieri etc. Fond de salarii = suma totală a mijloacelor bănești stabilite pentru retribuirea muncii. ◊ Expr. (Familiar) A fi în fonduri = a avea bani de cheltuială. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Totalitatea bunurilor sau valorilor de bază dintr-un domeniu al culturii. Fond de cărți. Fond de manuscrise. ◊ Fig. Activul de partid este fondul de aur al partidelor comuniste și muncitorești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2805.

AVANPREMIERĂ, avanpremiere, s. f. Repetiție generală a unui spectacol, înainte de premieră. – Pronunțat: -mi-e-.

CASĂ¹, case, s. f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuință omului. Casa e așezată în dreptul ariei. STANCU, D. 19. Casele albe, ridicate ici-colo în mijlocul verdeții grădinilor și livezilor, păreau că dorm tăcute și singuratice. SADOVEANU, O. III 193. I-am luat casa pe nimică. ALECSANDRI, T. 331. Va vedea în toate satele case de zid cu cîte trei și patru odăi. GOLESCU, Î. 24. ◊ Fig. Doru unde se lasă, Face lacrimilor casă. HODOȘ, P. P. 32. ◊ Loc. adj. De casă = făcut în casă. Pîine de casă. Pînză de casă. ◊ Expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulți. Avea o casă de copii, dintre care cel mai mare, în vîrstă de vreo optsprezece ani. PAS, Z. I 61. Dacă mă vede că-s o vădană sărmană și c-o casă de copii, mai trebuie să-și bată joc de casa mea? CREANGĂ, P. 28. A-i fi casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată; a trăi tihnit, fără necazuri. S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă! Calea să-ți fie numai cu flori, Și casa casă și masa masă... ALECSANDRI, P. II 46. (Familiar) Piatra din casă v. piatră. Fată în casă v. fată. ◊ O pereche (sau un rînd) de case = casă mare, de obicei cu mai multe apartamente. Corp de case v. corp ♦ (Regional) Cameră, odaie. Casa dinainte. Casa mare. Casa de oaspeți. ◊ Încăpere specială într-o clădire, avînd o anumită destinație. ◊ Casa mașinilor = încăpere în care sînt montate grupurile electrogene într-o centrală electrică. Casa pompelor = clădire sau încăpere în care sînt montate pompele unei stațiuni de pompare. Casa ascensorului = spațiul în care se deplasează un ascensor. Casa scării = spațiul în care este construită scara la o clădire cu mai multe etaje. ♦ (Tipogr.) Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele. Băieții sînt puși să învețe casele de litere și să dea corecturi. PAS, Z. I 260. ♦ Fig. (Determinat prin «de veci») Mormînt. Iaca Ioane și casa de veci, zise el. Trei coți de pămînt, atîta-i al tău. CREANGĂ, P. 321. 2. Gospodărie. E cel dinții lucru ce l-ai cumpărat pentru casa noastră. DAVIDOGLU, M. 15. Bărbatu-mieu... nu s-a putut plînge că... i-am risipit casa. CREANGĂ, P. 4. Caută de casă, cum se cuvine unei bune gospodine. NEGRUZZI, S. I 147. 3. Toți cei care locuiesc împreună formînd, de obicei, o familie. E supărat pe casa noastră. STANCU, D. 34. Casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău. CREANGĂ, P. 6. Am sculat toată casa; am trimis după doctor. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Ai casei = membrii familiei. Casă grea = familie numeroasă, greu de întreținut. ◊ Expr. A ține (sau a fi) de casa cuiva = a ține de familia cuiva; a fi dintre oamenii apropiați ai cuiva. Bine Ioane, du-te; nu ți-i oprită calea. De-a putere-a fi, acum ești de casa noastră. CREANGĂ, P. 312. ♦ (În orînduirea feudală și burgheză) Dinastie, neam. Casa de Austria. ◊ Copil de casă v. copil. 4. Căsnicie. Trebuie să fie un trimis de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. CREANGĂ, P. 233. ◊ Expr. A ține casă cu cineva = a trăi în căsnicie cu cineva. Ba zău, încă mă mir c-am avut răbdare să țin casă cu baba pîn-acum. CREANGĂ, P. 118. A strica casa cuiva = a strica armonia dintre soți, a-i face să se despartă. A tace (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi laolaltă în bună înțelegere. De cînd sînt regi, de cînd minciună este. Duc laolaltă cea mai bună casă. VLAHUȚĂ, O. A. 36. N-a vrut să facem casă-mpreună. ALECSANDRI, T. 1502. A duce casă bună cu ceva = a se împăca bine cu ceva. Cu matematica n-am dus niciodată casă bună. C. PETRESCU, C. V. 104. 5. (Urmat de determinări care arată natura sau destinația clădirii) Nume dat unor instituții sau așezăminte create pentru satisfacerea necesităților sociale, culturale, sanitare etc. ale celor ce muncesc. Casă de cultură. Casa Universității. Casa Centrală a Armatei. Casa Oamenilor de Știință. Casa Scriitorilor. Casa Pionierilor. Casa «Scînteii». ▭ Pe lîngă sistemul tarifar și de premiere, ceferiștii beneficiază de mari avantaje sub forma caselor de odihnă, sanatoriilor, spitalelor C.F.R., case de cultură. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 36. ◊ Casă de nașteri = maternitate. Ce ... casă de nașteri s-ar face aici pentru toate satele dimprejur! DUMITRIU, N. 236. Casă de economii = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.). ▭ Casă de ajutor reciproc = asociație tovărășească constituită cu scopul de a da împrumuturi și ajutoare bănești membrilor ei, din resursele acumulate prin cotizații lunare. (Învechit) Casă de sănătate = sanatoriu. Nu putea... să-l interneze într-o casă de sănătate. PAS, Z. I 56. Casă de nebuni = ospiciu. Casă de adăpost = cabană. 6. (În regimul capitalist) întreprindere, firmă comercială. Casă de import. ◊ Specialitatea casei = produs al unei întreprinderi, cu care aceasta își face reclamă, considerîndu-l superior produselor altor întreprinderi. – Pl. și: (regional) căși (DAVIDOGLU, M. 32, ȘEZ. II 10).

DEZLEGĂTOR, -OARE, dezlegători, -oare, s. m. și f. Persoană care dezleagă sau descifrează enigme, jocuri etc. Dezlegătorii jocurilor vor fi premiați.

DISTRIBUȚIE, distribuții, s. f. 1. Faptul de a distribui; distribuire, împărțire, repartizare. Adela a făcut critica completă a încăperii – înșirînd toate lipsurile unui confort relativ, stăruind mai cu seamă asupra greșitei distribuții a mobilierului. IBRĂILEANU, A. 66. ♦ Repartizarea rolurilor la actori; p. ext. ansamblul actorilor care joacă într-o piesă. Piesa se joacă cu aceeași distribuție ca la premieră. 2. Ansamblul organelor unei mașini, care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mașinii prin închiderea și deschiderea orificiilor de intrare și evacuare a agentului motor.

NELIPSIT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care e întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată (dintr-un loc, dintr-o împrejurare etc.). V. obișnuit. Nelipsitul foc al lucrătorului romîn arde într-un cotlon. SADOVEANU, O. VIII 200. Cum va comenta lumea plecarea lor. Cît se va simți lipsa la ceaiurile și la premierele unde de patru ani era nelipsită. C. PETRESCU, C. V. 357. E în picioare, între o măsuță și un grilaj, nelipsitul grilaj albicios al fotografilor. BASSARABESCU, S. N. 16. Cine mai întîlnește tipurile acele originale... de lăutari, nelipsiți la sărbători. ALECSANDRI, S. 26.

RECUZITĂ s. f. Totalitatea obiectelor necesare la montarea unei piese de teatru sau a unui film (mobilier, costume etc.). Ansamblul a plecat în turneu cu toată montarea și recuzita de la premieră.

REGIZOR, -OARE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu regia unui spectacol. Vă instruia despre ce aveați de făcut în scenă. Vă examina apoi, încruntat și răstit, regizorul Davidescu. PAS, Z. I 190. Își freca mîinile ca un fericit regizor norocos, după fiecare premieră. C. PETRESCU, C. V. 179. SufIer ți-am fost, regizor ți-am fost și... m-am bucurat că ți-am fost pe plac. CARAGIALE, O. VII 347. ◊ Fig. Nu cumva îndărătul culiselor vieții e un regizor? EMINESCU, N. 84. 2. (Franțuzism rar) Administrator al unei moșii sau al unei ferme; vechil. Proprietăți... exploatate de... vechili (regizori). I. IONESCU, M. 137.

PREMIA, premiez, vb. I. Tranz. A decerna, a acorda (cuiva) un premiu. Gospodăriile colective, fruntașe în creșterea animalelor, vor fi premiate. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860.

PREMIAT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. Muncitor premiat. Invenție premiată.

PREMIER, premieri, s. m. (Franțuzism) Prim-ministru.

PREMIERĂ¹, premiere, s. f. Prima reprezentare a unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film, Se împlinesc optzeci de ani de la premiera celebrei piese «Baba Hîrca». SADOVEANU, E. 67. Simțea o irezistibilă atracție pentru toate evenimentele mondene: baluri... serate și premiere. C. PETRESCU, C. V. 177.

PREMIERĂ², premiere, s. f. Persoană care conduce și mai ales execută probe într-un atelier de croitorie sau într-o casă de mode.

PREMIERE, premieri, s. f. Acțiunea de a premia; acordare a unui premiu. Premierea inovatorilor.

VERNISAJ, vernisaje, s. n. Deschidere oficială, inaugurare a unei expoziții de artă. Ieri a avut loc vernisajul lui Seianu. CAMIL PETRESCU, T. II 68. (Și în forma vernisagiu) Simțea o irezistibilă atracție pentru toate evenimentele mondene: serate și premiere, recepții și vernisagii. C. PETRESCU, C. V. 177. – Variantă: vernisagiu, vernisagii, s. n.

SEMNIFICAȚIE, semnificații, s. f. 1. Conținut semantic al unui cuvînt, înțeles, sens; accepție. Aceste cuvinte... nu s-au ales desigur la întîmplare dintre toate vorbele limbii romînești și nu sînt lipsite de o semnificație asupra căreia să se poată medita. BOGZA, A. Î. 419. 2. Valoare simbolică a unui lucru; înțeles, noimă, tîlc; p. ext. însemnătate, importanță. Ne pierdem în amănunte fără nici o semnificație. BARANGA, I. 206. Privirea avea o semnificație de toți înțeleasă. C. PETRESCU, C. V. 89. O premieră de teatru capătă de cele mai multe ori o mare semnificație. SAHIA, U.R.S.S. 145.

troiță, troițe, s.f. – 1. Cruce mare de lemn sau de piatră așezată la răspântii; răstignire. Cea mai veche troiță de hotar din Maramureș este Troița Rednicenilor (Berbești), din sec. XVIII. După R. Vulcănescu (1987: 202, 367), troițele maramureșene ar fi ultimele relicve ale crucilor dacice (cele trei extremități superioare depășesc cercul), ca simbol păgân al unui ancestral cult solar practicat de populația geto-dacă. 2. Cruce funerară: din a doua jumătate a secolului XX, semnificația primară a troițelor s-a minimalizat, accentul căzând cu precădere pe caracterul funerar, sub influența și notorietatea de care s-a bucurat „Cimitirul Vesel” din Săpânța. ♦ Principesa Ileana a României, al șaselea copil al regelui Ferdinand și al reginei Maria, fostă arhiducesă de Austria, s-a autoexilat în Statele Unite. S-a călugărit, devenind stareță („Maica Alexandra”) la Mănăstirea „Schimbarea la față” din Ellwood City, Pennsylvania. Înainte de a se stinge din viață (21 ianuarie 1991), a cerut să i se pună la căpătâi o troiță, sculptată „ca prin părțile Maramureșului”. ♦ Marele poet român Nichita Stănescu (1933-1983), de patru ori premiat de Uniunea Scriitorilor din România, laureat al premiului Herder (1975) și membru (postum) al Academiei Române, odihnește în Cimitirul Bellu din București, mormântul lui fiind împodobit cu o troiță realizată în Maramureș, oferită prinos de organizatorii Serilor de Poezie de la Desești. ♦ După Revoluția din 1989, țara a fost împânzită de troițe maramureșene pentru a comemora eroii din decembrie. Primul monument a fost amplasat, în primele luni ale anului 1990, în fața Catedralei din Timișoara, operă a artistului lăpușean Alexandru Perța Cuza. 3. În expr. a sta troiță = a sta nemișcat: „Și cu mâinile troiță se roagă” (Memoria, 2001: 33). – Din vsl. troica „treime, trinitate” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

SCOFIELD [scóufild], Paul (1922-2008), actor britanic de teatru și film. Aclamat și premiat pentru performanțele sale scenice („Amadeus”, „Regele Lear”, „John Gabriel Borkman”), este unul dintre marii actori ai sec. 20. Se numără printre puținii căștigători ai premiilor Tony (1962) și Oscar (1966), pentru același rol interpretat succesiv în teatru și film: Thomas Morus din „Un om pentru eternitate”.

COMPENSAȚIE. Subst. Compensație, compensare; despăgubire, reparație (fig.); recuperare, redobîndire, recîștigare, recăpătare; recompensă, recompensație (înv.), satisfacție, răsplată, răsplătire, gratificare, gratificație, bonificare, bonificație, revanșă. Înlocuire, schimbare, schimbat, substituire, substituție, subrogare (jur.), subrogație (jur.). Restituire, restituție, înapoiere. Suplimentare, supliment, completare, împlinire, adaos, adăugare, întregire. Ajutor, ajutare, ajutorare, ajutorință (înv.), susținere, sprijin. Premiu, premiere, indemnizație, primă; ajutor reciproc. Subscripție, subscriere (rar). Compensator. Adj. Compensator, compensatoriu; compensabil; recuperabil. Suplinitor, suplimentar; ajutător, sprijinitor. Complet, întreg, întregit. Vb. A compensa, a oferi o compensație, a despăgubi, a plăti despăgubiri, a dezdăuna (rar); a oferi o recompensă, a da o recompensă (o satisfacție), a recompensa, a răsplăti, a gratifica, a acorda o indemnizație; a premia, a acorda un premiu, a da o primă. A recupera, a recîștiga, a redobîndi, a recăpăta, a reprimi. A restitui, a înapoia, a da înapoi, a se revanșa. A întregi, a completa, a împlini, a suplini, a adăuga, a suplimenta; a înlocui, a schimba, a substitui, a subroga (jur.), a face un schimb. A ajuta, a sprijini, a ajutora, a susține; a subscrie. V. adăugare, plată, recompensă.

CONDUCĂTOR. Subst. Conducător, cîrmuitor, cîrmaci (fig.), staroste, diriguitor (rar), îndrumător, călăuză, ghid; fruntaș, lider, corifeu; căpetenie, cap, mai-mare, șef, boss (fam.), ștab (fam.), nacealnic (înv.), vătaf, vătășel (dim.), superior. Comandant, comandir (înv.), căpitan (înv.). Administrator, năstavnic (înv.), responsabil. Director, directoraș (dim., depr.); decan; rector; președinte, prezident (rar); guvernator. Înalt funcționar, demnitar, dregător. Șef de guvern, prim-ministru, premier, cancelar. Șef de stat, conducător de stat. Conducere, șefie, direcție, directorat, președinție, prezidenție. Adj. Conducător, călăuzitor, diriguitor (rar). Directorial, președințial, prezidențial; dregătoresc. Vb. A fi conducător. A conduce, a cîrmui, a dirigui (rar), a dirige (înv.), a îndruma, a călăuzi. A comanda. A administra. A prezida. A guverna. A ține în mînă frînele puterii, a avea puterea în mînă. V. conducător de stat, conducere, grade militare, grade militare din trecut, titluri de boieri și dregători români, titluri de noblețe.

PLATĂ. Subst. Plată, plătire (rar), achitare, lichidare. Plată în rate. Cheltuială, cheltuire; cheltuieli curente; cheltuieli neprevăzute. Bani de buzunar (de cheltuială); bani în numerar, bani gata (buni, lichizi, gheață, peșin, numărați). Remunerare, remunerație, retribuire, retribuție, salariu, onorariu, leafă, lefușoară (dim., fam.), chenzină, simbrie (pop.), simbrioară (dim., pop.); soldă, leafă (înv.); salarizare, salariere (rar). Ajutor financiar (bănesc), subvenție, subvenționare, indemnizație, indemnizare (rar), indemnitate (rar); alocare, alocație; bursă, stipendiu (înv.); pensie, pensioară (dim., fam.); pensie de întreținere (alimentară); rentă viajeră. Răsplată, răsplătire, gratificare, gratificație, recompensă, recompensație (înv.), premiere, premiu. Asigurare, despăgubire, compensare, compensație, recompensă (rar); dușegubină (înv.). Comision. Mită, mituială, mituire, rușfet (turcism înv.), șperț, șperțuială, bacșiș, ciubuc (fig., fam.). Taxă, vamă; contribuție; dare, bir (înv.). Amendă, ștraf (înv.); taxă de locație. Chirie,locație; navlu. Taxare, încasare. Cumpărare; vînzare. Avans, acont, acontare, arvună (pop.), arvunire (pop.). Ramburs, rambursare. Investiție, investire. Împrumut, împrumutare, datorie; credit; cămătărie. Rată, cotă. Cambie, obligă (înv.), bilet de ordin; poliță, vecsel (germanism înv.); notă de plată, bon de plată; chitanță; acreditiv, obligație, cec. Dobîndă, camătă, scont, rentă. Plătitor, platnic, bun (rău) platnic; datornic, debitor; împrumutător; creditor, creanțier (rar), datornic (rar). Cămătar, zaraf (înv.). Adj. Plătitor, platnic. Plătibil. Vb. A plăti, a face plata, a debursa, a achita, a lichida (o datorie, o creanță etc.), a onora (o notă de plată, o poliță etc.). A plăti cu bani gheață (peșin etc.), a deschide punga, a scoate banii din pungă, a desface băierele pungii, a cheltui. A remunera, a retribui, a salariza, a salaria (rar). A acorda (cuiva) ajutor financiar (bănesc), a subvenționa, a acorda (cuiva) o indemnizație, a stipendia (livr.). A răsplăti, a gratifica, a recompensa, a da o recompensă, a premia. A despăgubi, a plăti despăgubiri, a compensa, a indemniza (rar). A mitui, a da mită, a șperțui, a da șperț, a da bacșiș, a da ciubuc. A plăti taxă (vamă, impozit etc.). A plăti amendă. A plăti chirie. A cumpăra; a vinde. A împrumuta, a credita. A se împrumuta, a face datorii, a se îndatora, a se băga în datorii, a se îngloda (a se îneca) în datorii. A avansa, a aconta, a arvuni (pop.). A investi, a face investiții. A rambursa, a da înapoi, a restitui. A plăti dobîndă. Adv. Cu plată; cu taxă. Cu (pe) cheltuiala cuiva. V. bani, impozit, recompensă.

RECOMPENSĂ. Subst. Recompensă, recompensație (înv.), răsplată, răsplătire, mulțumire mulțumită (înv. și pop.), recunoștință, recunoaștere, gratitudine (livr.). Plată, remunerare, remunerație, retribuție, retribuire, onorariu, salariu, leafă, lefușoară (dim., fam.); bursă. Indemnizație, indemnizare (rar), diurnă. Gratificare, gratificație, primă, premiu, premiere, evidențiere, distingere, decorare. Trofeu, cupă, diplomă (de onoare), mențiune, distincție, decorație, medalie, ordin. Dăruire, dăruială; dar, cadou, atenție, plocon (fam.), prinos, ofrandă (fig.). Evidențiat; laureat. Adj. Premiat, evidențiat, decorat, medaliat, distins cu.... Vb. A recompensa, a răsplăti, a mulțumi, a-și arăta recunoștința. A plăti, a remunera, a retribui, a salariza, a salaria (rar). A gratifica, a premia, a evidenția, a distinge, a medalia, a decora, a acorda (a conferi) (cuiva) o decorație, a acorda (a conferi) (cuiva) titlul de.... A dărui, a oferi un dar, a face un cadou. A primi o recompensă. Adv. Cu recunoștință, cu gratitudine; în semn de recunoștință; în dar. V. bani, compensație, dar, dărnicie, plată.

TEATRU. Subst. Teatru, artă teatrală, artă dramatică, scenă, dramaturgie. Teatru antic, teatru clasic; teatru modern. Teatru dramatic; teatru de operă, operă; teatru de balet, balet; teatru de operetă, operetă; teatru liric; teatru de estradă, estradă; teatru de revistă; muzic-hall; teatru de păpuși. Teatru național; teatru municipal; teatru popular; teatru de amatori. Teatru radiofonic; teatru TV. Spectacol de teatru, reprezentație, gală; premieră. Piesă (de teatru); dramă; melodramă; tragedie; comedie; scenetă; scheci. Spectacol, reprezentație; revistă; premieră; avanpremieră. Repetiție. Sală de teatru; parter; stal; lojă; avanlojă; balcon; galerie. Scenă; avanscenă; prosceniu (ant.); rampă. Cortină. Act; scenă; prolog; epilog; monolog; replică; cuplet. Actor de teatru, artist, actriță, interpret; tragedian; comedian, comediant (înv.). Sufleur. Dramaturg. Regizor. Scenograf. Critic teatral (de teatru). Teatrologie. Teatrolog. Adj. Teatral, de teatru, dramatic, scenic. Vb. A pune în scenă, a regiza; a dramatiza. A da (a prezenta) un spectacol; a avea o premieră. V. actor, artă, autor, construcție, dramaturgie, literatură.

CANCELAR s. premier, prim-ministru. (În unele state primul ministru se numește ~.)

FILM s. 1. peliculă. (Un ~ în premieră.) 2. cinematografie, peliculă. (Arta ~.) 3. cinema, cinematograf. (Mă duc la ~.)

SELVA, Blanche (1884-1942), pianistă franceză. În 1904 a interpretat la pian integrala lucrărilor pentru clavecin de Bach. Interpretă în premieră a unor lucrări de V d’Indy, Deodat de Séverac și Albeniz („Iberia”).

aliant În texte mai vechi apare pentru aliat varianta aliant (vezi exemple în DA). S-ar putea părea că e vorba de o deformare a lui aliat sub influența participiilor prezente latinești, în genul lui premiant pentru premiat (nu dau exemplul adresant, deoarece acesta nu este pur și simplu corupt din adresat, ci s-a amestecat și germ. Adressant, care, ce e drept, înseamnă „trimițător”, nu „destinatar”). Cred însă că nu aceasta e explicația adevărată: mai probabil mi se pare că avem în aliant o formă refăcută din alianță.

accesit sn [At: DA / Pl: ? / E: fr accessit] (Înv) Distincție acordată celui care se apropie cel mai mult de condițiile de premiere.

PREMIER s. (POLITICĂ) cancelar, prim-ministru. (În unele state primul ministru se numește ~.)

PRIM-MINISTRU s. (POLITICĂ) cancelar, premier. (În unele state ~ se numește cancelar sau premier.)

avancronică sf [At: DN³ / Pl: ~ici / E: fr avant-chronique] Cronică a unui spectacol, scrisă înainte de a fi avut loc premiera.

avanpremieră sf [At: DA ms / V: (înv) ~nt-p~^[1] / Pl: ~re / E: fr avant-première] Spectacol dat ca ultimă repetiție înaintea premierei, în fața unui cerc de specialiști și invitați.

SPECTATOR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toți ~ de la premieră erau încîntați.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)

descoperire sf [At: MARDARIE, L. 103 / V: (îvr) dis~ / Pl: ~ri / E: descoperi] 1 Dare la o parte a ceva ce acoperă sau învelește Si: descoperit¹ (1) Cf dezvelire. 2 (Spc) Dezvelire a unei statui la inaugurare Si: descoperit¹ (2). 3 (Îvr) Retragere a unor trupe Si: descoperit¹ (3). 4 (Spc) Scoatere a căciulii, a pălăriei etc. Si: descoperit¹ (4). 5 (Îe) ~ în fața (sau înaintea) (cuiva sau a ceva) Cinstire deosebită (adusă cuiva). 6 Neacoperire. 7 (Fig; d. armate) Lăsare a cuiva fără apărare, fiind expus unui atac Si: descoperit¹ (6). 8 Lăsare a cuiva fără acoperire legală Si: descoperit¹ (7). 9 Demontare a acoperișului unei case Si: descoperit¹ (8). 10 Etalare. 11 Intrare a unui obiect sau a unei ființe în câmpul vizual al cuiva Si: descoperit¹ (10). 12 Aducere la cunoștință Si: descoperit¹ (11), descoperitură (1), revelare. 13 (Spc) Scoatere la lumină a ceva ce a fost ținut ascuns Si: descoperit¹ (12), descoperitură (2), destăinuire, dezvăluire. 14 (D. oameni) Dezvăluire a individualității, a personalității Si: descoperit¹ (13), descoperitură (3). 15 Trădare. 16 (Înv) Denunțare. 17-18 Aflare (sau înțelegere) a ceva Si: descoperit¹ (16-17). 19 Aflare în premieră de existența a ceva Si: descoperit¹ (18). 20 (Îrn; îe) ~a Americii Laudă a cuiva cu o descoperire cunoscută de toată lumea. 21 Observare. 22 (Prc) Vedere. 23-24 Găsire a ceva din întâmplare (sau după o căutare) Si: descoperit¹ (21-22). 25 Realizare a ceva pentru prima dată Si: invenție.

creator, ~oare [At: ALEXANDRESCU, M. 35 / P: cre-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: lat creator, fr créateur, it creatore] 1-26 smf, a (Persoană) care creează (1, 6-14, 17-19). 27 sma (Bis) Dumnezeu. 28 smf Fondator. 29 smf Organizator. 30 smf (ls) ~ul (sau ~oarea) unui rol Actor care interpretează cu măiestrie un rol de teatru sau film. 31 smf (Îas) Actor care joacă un rol în premieră absolută. 32 smf (Îas) Actor care imprimă unui rol o interpretare originală (imitată de actorii ulteriori). 33 smf Întemeietor. 34 smf Reformator.

diasirm (gr. diasyrmos „atac perfid”), figură care exprimă un gen de ironie caustică și umilitoare, a cărei notă specifică constă în abilitatea expresiei (I): „La o [...] repetiție [...] cu un ansamblu francez, Toscanini îi făcu interpretei rolului principal câteva observații. «- Uitați, maestre, că sunt o mare artistă», răspunde cântăreața vexată. «- Vă promit să nu divulg nimănui acest secret», o asigură politicos Toscanini.” (G. Sbârcea) În replica lui Toscanini, cuvântul „secret” vrea să fie sinonim cu „reputație anonimă”! Așadar, d. împletit cu ambiguitate. Morier (p. 142) exemplifică d. imaginând lauda superlativă a unui defect, înfățișat ca o mare calitate, cum ar fi cazul unei opere literare obscure, „apreciată” drept capodoperă, pe care nici autorul ei n-o înțelege cât trebuie: „lucrarea este așa de profundă, încât autorul însuși nu-i poate pătrunde toate tainele. Acesta este destinul geniului”, încheie autorul ironia. Efectul d. se realizează în exemplul lui Morier, în adevăr, prin antifrază: contradicția între lauda aparentă și persiflarea crudă pe care o sugerează. Alteori, însă, reversul antifrastic al d. stă în structura de adâncime a enunțului, care trebuie intuită prin opoziția nu dintre lauda aparentă și blamul efectiv, ci dintre tonul serios și inofensiv al replicii și semnificația ei efectiv persiflantă. Dumarsais (II, p. 255-256) oferă următorul exemplu: Henric IV (mânios, către ambasadorul Spaniei): „J’irai jusqu’à Madrid!” Ambasadorul: „Pourquoi non, Sire? François premier y a bien été.” [ca prizonier] Fontanier (v. Dumarsais, ib.) găsește că exemplul citat n-are nimic din ironie, pentru că în replică nu e nici un cuvânt care să fie luat în sens contrar. Figura ar fi mai degrabă o metalepsă aluzivă. D. împletit cu antanaclază: „Compozitorul vienez Joseph Dessauer (1798-1876) primi de la editorul său, Schlesinger, un ceasornic Carpentier, cu mecanism elvețian, în schimbul unui ciclu de romanțe. După un timp, compozitorul se plânge editorului că ceasul nu merge. «- Crezi că romanțele dumitale merg?» – ripostă editorul.” (G. Sbârcea)

ex-premier sm [At: L. ROM. 1993, 20 / Pl: ~i / E: ex- + premier] Fost premier.

premia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. premiază, 1 pl. premiem, ger. premiind)

premiez, -miază 3, -mieze 3 conj., -miam 1 imp., -miind ger., -miere inf.s.

TRIOLET (< fr. triolet) Poezie cu formă fixă, asemănătoare oarecum rondelului, de origine franceză, adaptată și de alte literaturi occidentale, îndeosebi cea germană. Compusă din opt versuri, rînduite două cîte două, și avînd aceeași rimă. Primele două versuri se repetă la sfirșitul poeziei, iar primul vers reapare după al treilea. Ex. Le premier jour du mois de mai Fut le plus heureux de ma vie. Le beau dessein que je forme Le premier jour du mois de mai! Je vous vis et je vous aimai! Si ce dessein vous plaît, Silvie, Le premier jour du mois de mai Fut le plus heureux de ma vie. (JACQUES DE RANCHIN) (Prima zi a lunii mai Fu cea mai fericită din viata mea. Frumoasă intenție am. Prima zi a lunii mai. Te zării și te iubii. Dacă astă intenție îți e pe plac, Silvia, Prima zi a lunii mai Fu cea mai fericită din viața mea.) Lîngă murmur de izvoară Supt o salcie plecată. Primăvara mă-nfioară Lîngă murmur de izvoară. Și sub apa lor ușoară Viața mea se scurge toată, Lîngă murmur de izvoară Supt o salcie plecată. (S. NAUM, Ritmuri și rime)

RAPORT (< fr. rapport, dare de seamă) 1 În elocința juridică, dare de seamă asupra unei probleme juridice, cu scopul de a lămuri tribunalul asupra anumitor aspecte ale acesteia. Rezultat uneori al unei anchete făcute de experți, care merg la fața locului, examinează faptele care formează obiectul dezbaterilor și apoi dau seama despre cele constatate. Raportul implică o mare obiectivitate. 2 Studiu întocmit de un membru al Academiei, la însărcinarea acesteia, denumit și raport academic (ex. raportul asupra unei opere literare sau științifice prezentate spre premiere). 3 Dare de seamă cu privire la activitatea unei societăți literare, științifice, a unor organizații politice (Raportul C.C. al P.C.R. la Congresul al XI-lea al partidului).

premia vt [At: CALENDAR (1858), 104/5 / P: ~mi-a / Pl: ~iez / E: lat praemiare] 1-2 A conferi un premiu (1-2).

premiant, ~ă smf, a [At: ASACHI, R. 14/2 / P: ~mi-ant / Pl: ~nți, ~e / E: premia + -ant] 1-2 (Elev) care a obținut un premiu (1) la sfârșitul anului școlar. 3-4 (Persoană) care a obținut un premiu (2) la un concurs.

premiare sf vz premiere

premiat, ~ă smf, a [At: DDRF / P: ~mi-at / Pl: ~ați, ~e / E: premia] 1-4 (Persoană) căreia i s-a acordat un premiu (1-2).

premie sf vz premiu

premier, ~ă [At: BARCIANU / P: ~mi-er / Pl: ~i, ~e / E: fr premier, ~ère] 1 sf Primă reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film etc. 2 sf (Pex) Inaugurare a unei activități. 3 sm Prim-ministru. 4 sf (Iuz) Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. corectat(ă)

premiere sf [At: ARISTIA, PLUT. / P: ~mi-e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: premia] 1-2 Acordare a unui premiu (1-2).

prima vi [At: ASACHI, S. L. II, 91 / Pzi: ~mez / E: fr premier] 1 A avea întâietate. 2 A ocupa primul loc. 3 A fi pe primul plan. 4 (Îvr) A se remarca.

viziona vt [At: ALAS 11 VII, 1937, 12/4 / P: ~zi-o~ / Pzi: ~nez / E: fr visionner, it visionare] 1 A vedea înainte de premieră filme, spectacole etc. 2 (Pex) A urmări un film, un spectacol de teatru etc. 3 A urmări un meci, o partidă sportivă. 4 A vedea o expoziție. 5 (Asr) A urmări (cu privirea). 6 (Asr) A cerceta (cu atenție).

vizionare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 11/4 / P: ~zi-o~ / Pl: ~nări / E: viziona] 1 Urmărire a unui filme, spectacol etc. înainte de premieră. 2 (Pex) Urmărire a unui film, spectacol de teatru etc. 3 Urmărire a unei partide sportive. 4 Vizitare a unei expoziții. 5 (Asr) Urmărire (cu privirea). 6 (Asr) Cercetare (atentă).

vizionat, ~ă a [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1973, nr. 50, 14/4 / Pl: ~ați, ~e / E: viziona] 1 (D. filme, spectacole) Care este văzut înainte de premieră. 2 (D. filme, spectacole, partide sportive) Care este urmărit la televizor, la cinematograf, la teatru etc. 3 (D. expoziții) Care a fost văzută. 4 (Asr) Urmărit (cu privirea). 5 (Asr) Cercetat (atent).

bănui vb. IV. 1 tr. A presupune (avînd în vedere unele aparențe); a presimți, a avea intuiția că... Am bănuit că nu va veni la premieră. ◇ (refl. impers.) Se bănuiește că poate fi copilul lui. 2 tr. A lua cunoștință de ceva mai mult ghicindu-i sau presimțindu-i prezența; a întrezări. După lumini, bănuia orașul în apropiere. 3 tr. A considera pe cineva ca autor al unei fapte (rele); a suspecta. L-a bănuit de crimă. ◆ (fam.) A fi gelos pe cineva. 4 intr. (reg.) A se supăra pe cineva; a-i face cuiva mustrări. Stăpîne, să nu bănuiești, da am să zic și eu o vorbă (CR.). 5 intr. (reg.) A regreta, a-i părea rău. Iubește, mîndră, iubește, Da ia seama ce iubești, Nu cumva să bănuiești (POP.). • prez. ind. -iesc. /<magh. bán „a regreta”, „a se căi”.

MARCA vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică un obiect de metal prețios) A imprima semnul oficial care garantează calitatea și autenticitatea. Cf. m a r c a t² (1) DICȚ. 2. A aplica (cuiva sau pe ceva) un semn caracteristic; a însemna. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Marcați vitele, lăzile. LM, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. A marca rufe. ȘĂINEANU, D. U. ♦ S p e c. A însemna cu ciocanul silvic arborii care trebuie tăiați, pentru a-i deosebi de cei care trebuie păstrați sau pentru a delimita hotarul unui parchet. Cf. DS 186, ARVINTE, TERM. 155. 3. F i g. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. Dar această mișcare cu rezultate atît de imense a avut începuturi modeste. Gheorghe Lazăr. . . deschizînd o școală în care, întîia oară, se predau cursurile în românește, le marchează mai cu seamă. MACEDONSKI, O. IV, 115. Caragiale marchează și el cu putere data de 1800. IBRĂILEANU, SP. CR. 235. [Romanul] Ion. . . marchează o dată în istoria noastră literară. id. S. L. 63. Premierele de anul acesta au marcat un real progres. CONTEMP. 1950, nr. 180, 6/1. Ibrăileanu fusese socialist militant pînă aproximativ în 1900. Pecetea socialismului său a marcat întreaga lui activitate. RALEA, S. T. III, 198. Victoria revoluției sovietice în Rusia a marcat o cotitură radicală în destinele omenirii, în istoria universală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. Apariția marxismului a marcat o uriașă revoluție în filozofie, în întreaga istorie a gîndirii omenești. ib. nr. 2803, cf. SG I, 135. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. Regula și excepția au cumpănă egală și, prin urmare, excepția are tot atâta drept să fie marcată ca și regula. MAIORESCU, CR. III, 255. Poate că ar fi momentul să marcăm o altă atitudine față de palat. STANCU, R. A. IV, 343. Autorul a urmărit să marcheze cu claritate dezvoltarea personajului său. CONTEMP. 1953, nr. 349, 3/1. ♦ A constitui o dovadă; a indica. Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renovări ale mobilierului, C. PETRESCU, O. P. I, 145. 4. (Complementul indică un teren, o suprafață etc.; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau „prin”) A delimita (prin linii, semne), a însemna. Cărările erau marcate cu tulpini groase de floarea-soarelui. V. ROM. mai 1955, 42. 5.(Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. (A b s o l.) Jucătorul. . . avea sarcina să marcheze strict. SP. POP. 1963, nr. 4356, 6. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. Prin cele două goluri marcate. . . echipa noastră de tineret a obținut o victorie valoroasă. SP. POP. 1960, nr. 3699, 5/1. Au ratat la Ploiești cam tot atîtea goluri cîte au marcat învingătorii. SCÎNTEIA, 1963, nr. 6004. ◊ A b s o l. Au marcat. . . din lovitură liberă. SP. POP. 1960, nr. 3692, 3/1. – Prez. ind.: marchez. – Din germ. markieren, fr. marquer.

vicepremier s.m. Locțiitor al unui premier; vice- prim-ministru. • pl. -i. /vice- + premier.