NELIPSIT, -Ă, nelipsiți, -te, adj. Care e întotdeauna prezent, care nu lipsește niciodată (dintr-un loc, dintr-o împrejurare etc.). V. obișnuit. Nelipsitul foc al lucrătorului romîn arde într-un cotlon. SADOVEANU, O. VIII 200. Cum va comenta lumea plecarea lor. Cît se va simți lipsa la ceaiurile și la premierele unde de patru ani era nelipsită. C. PETRESCU, C. V. 357. E în picioare, între o măsuță și un grilaj, nelipsitul grilaj albicios al fotografilor. BASSARABESCU, S. N. 16. Cine mai întîlnește tipurile acele originale... de lăutari, nelipsiți la sărbători. ALECSANDRI, S. 26.