TEATRU. Subst. Teatru, artă teatrală, artă dramatică, scenă, dramaturgie. Teatru antic, teatru clasic; teatru modern. Teatru dramatic; teatru de operă, operă; teatru de balet, balet; teatru de operetă, operetă; teatru liric; teatru de estradă, estradă; teatru de revistă; muzic-hall; teatru de păpuși. Teatru național; teatru municipal; teatru popular; teatru de amatori. Teatru radiofonic; teatru TV. Spectacol de teatru, reprezentație, gală; premieră. Piesă (de teatru); dramă; melodramă; tragedie; comedie; scenetă; scheci. Spectacol, reprezentație; revistă; premieră; avanpremieră. Repetiție. Sală de teatru; parter; stal; lojă; avanlojă; balcon; galerie. Scenă; avanscenă; prosceniu (ant.); rampă. Cortină. Act; scenă; prolog; epilog; monolog; replică; cuplet. Actor de teatru, artist, actriță, interpret; tragedian; comedian, comediant (înv.). Sufleur. Dramaturg. Regizor. Scenograf. Critic teatral (de teatru). Teatrologie. Teatrolog. Adj. Teatral, de teatru, dramatic, scenic. Vb. A pune în scenă, a regiza; a dramatiza. A da (a prezenta) un spectacol; a avea o premieră. V. actor, artă, autor, construcție, dramaturgie, literatură.