CĂIȚĂ, căițe, s. f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 3. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica.

COTILEDON, cotiledoane, s. n. 1. Frunză a embrionului plantelor cu semințe care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone.

OMBILICAL, -Ă, ombilicali, -e, adj. Care aparține ombilicului, privitor la ombilic. ◊ Cordon ombilical = formație anatomică în formă de tub care conține vase sangvine și care leagă placenta fătului de mamă, asigurând schimburile nutritive dintre mamă și făt. – Din fr. ombilical.

CASA-COPILULUI s. v. placentă.

CASĂ s. v. cameră, coș, încăpere, ladă, odaie, placentă, sicriu.

CĂIȚĂ s. v. bonetă, bonețică, placentă, scufie, scufiță.

CĂMAȘĂ s. v. placentă, tunică.

CURĂTOARE s. v. placentă.

ÎMBRĂCĂMINTE s. v. placentă.

LOC s. v. depărtare, distanță, placentă, spațiu.

LOCȘOR s. v. placentă.

LOCUȚ s. v. placentă.

LUPȘOR s. v. placentă.

MAMA-MUIERII s. v. placentă.

MATCĂ s. v. cuib, maia, mitră, obârșie, original, origine, placentă, stup, uter.

MITRĂ s. v. placentă.

NADRĂ s. v. placentă.

PERDEA s. v. act, albeață, cataractă, cortină, placentă, scenă.

PLACENTĂ s. (ANAT.) (reg.) casă, căiță, cămașă, curătoare, îmbrăcăminte, loc, locșor, locuț, lupșor, matcă, mitră, nadră, perdea, plod, prapur, soartă, strat, casa-copilului, mama-muierii, (prin Transilv.) sălaș.

PLOD s. v. copil, embrion, fecunditate, fruct, germen, larvă, mitră, nou-născut, ou, placentă, poamă, prolificitate, prunc, rod, sămânță, sugaci, sugar, uter, vulvă.

PRAPUR s. v. drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placentă, steag, stindard.

SĂLAȘ s. v. acaret, așternut, campament, cătun, cort, coșciug, culcuș, dependință, grajd, lagăr, pat, placentă, reședință, sat, sediu, sicriu, staul, stână, tabără, târlă.

SOARTĂ s. v. placentă.

STRAT s. v. adăpost, afet, așternut, culcuș, masă, pat, placentă, sălaș, veșcă.

placentă s. f., g.-d. art. placentei; pl. placente

CORDON ~oane n. 1) Fâșie din piele sau din alt material care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; centură; curea; brâu. 2) Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, pe care sunt prinse decorațiile. 3): ~ ombilical organ care face legătura între placenta fetală și corpul mamei. 4) Succesiune de elemente omogene; serie; rând; șir. 5) înv. Linie de demarcație care desparte diferite țări; graniță; frontieră; hotar. /<fr. cordon

COTILEDON ~oane n. 1) Parte componentă a embrionului plantelor cu semințe, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2) anat. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. /<fr. cotylédone

PLACENTAR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de placentă; propriu placentei. 2) (despre mamifere) Care are placentă; cu placentă. /<fr. placentaire

PLACENTĂ ~e f. 1) (la mamifere) Organ vascular spongios, adrenat la uter, prin care se înfăptuiește schimbul de substanțe dintre organismul mamei și al embrionului în perioada sarcinii. 2) bot. Parte a ovarului pe care sunt situate ovulele. /<lat., fr. placenta

AMNIOS s.n. (Biol.) Membrană care învelește fetusul la mamifere, la păsări și la reptile și care se află în partea cea mai dinăuntru a placentei, avînd forma unui sac plin cu un lichid. // (În forma amnio-) Element prim de compunere savantă pentru termenii care se referă la „amnios”. [Pron. -ni-o-, pl. -suri. / < fr. amnios, cf. gr. amnion].

ANATROP, -Ă adj. (Bot.; despre ovule) Care are micropilul vecin cu placenta, iar filamentul la polul opus. [< fr. anatrop].

CORIOEPITELIOM s.n. (Med.) Tumoare malignă care se dezvoltă în uter din resturile placentare rămase după o sarcină; coriocarcinom. [< fr. chorio-épithéliome, cf. gr. chorion – placentă, lat. épithélium – epiteliu].

DELIVRENȚĂ s.f. Expulsie sau extracție a placentei după expulzarea fătului. [Cf. fr. délivrance].

EXPULSIE s.f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare a fătului sau a placentei din cavitatea uterină. [Gen. -iei, var. expulsiune s.f. / < fr. expulsion, cf. lat. expulsio].

PLACENTAR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern și pui se face prin intermediul placentei (1). [Cf. fr. placentaire(s)].

PLACENTOM s.n. (Med.) Tumoare derivînd din placentă. [Pl. -oame. / < fr. placentome].

gonadotropină s. f. Hormon secretat de placentă, cu acțiune asupra ovarelor. (< germ. gonadotropin)

COTILEDON s.n. 1. Frunzuliță cu rezerve nutritive care se găsește în embrionul unei plante fanerogame. 2. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. [< fr. cotylédon, cf. gr. kotyledon – cavitate].

căiță (căițe), s. f. – 1. Scufie sau bonetă cu formă tipică, purtată de femeile din Banat și Trans. – 2. (Trans.) Pălărie bărbătească. – 3. Placentă. – 4. Breloc. Sb., cr. kaica „scufie tipică, împodobită cu monede de aur” (Cihac, III, 38), cf. bg. kaica (Conev 85).

cămașă (-ăși), – 1. Îmbrăcăminte de (pînză) care acoperă parte superioară a corpului. – 2. Vălul de la altar. – 3. Husă pentru mobile. – 4. Mapă. – 5. Supracopertă (de carte). – 6. Pleavă. – 7. Membrană care învelește ceapa, usturoiul și alți bulbi. – 8. Placentă. – 9. Spuma vinului care fermentează. – Var. cămeșe, cămașă. Mr., megl. cămeașă. Lat. camisia (Diez, I, 102 și Gramm., I, 19; Pușcariu 266; Meyer 187; Candrea-Dens., 235; REW 1550; DAR); cf. alb. këmisë, it. camiscia, fr. chemise, sp., port. camisa. A trecut recent de la decl. în -ă la cea în -e, ca toate cuvintele terminate în -șe sau -je. Der. cămășoi, s. n. (cămașă lungă); cămășică, s. f. (maiou); cămășuță, s. f. (maiou).

casă (case), s. f. – 1. Locuință. – 2. Cămin, familie. – 3. Pereche căsătorită, familie. – 4. Descendență, stirpe, familie nobilă, dinastie. – 5. Încăpere, odaie. – 6. Reședință, sediu. – 7. Birou, centru. – 8. Mobilier casnic, obiectele din casă. – 9. Placentă. 10. Cabină, gheretă. – Mr., megl. casă, istr. cǫse. Lat. casa (Diez, I, 115; Diez, Gramm., I, 32; Pușcariu 302; Candrea-Dens., 179; REW 1728; DAR); cf. it., prov., cat., sp., port. casa. – Der. căsar, s. m. (cap de familie), pe care Candrea-Dens., 280 și REW 1750 îl derivă direct din lat. casarius; căsaș, s. m. (cap de familie, bărbat căsătorit; rudă); căsător, s. m. (cap de familie), format de la un vb. dispărut, reprezentant al lat. *casare (Pușcariu 305; DAR); căsătoresc, adj. (conjugal, matrimonial); căsători, vb. (a (se) uni prin căsătorie), pentru semantismul căruia cf. it. accasare, sp. casar, și observațiile lui Bogrea, Dacor., III, 413; căsătorie, s. f. (unuiune legală pentru întemeierea unei familii); necăsătorit, adj. (burlac); căsean, adj. (familiar); acasă, adv. (în casa proprie), care poate fi formație rom. sau reprezentant al lat. ad casam, cf. it. a casa; cășiță (var. căsiță), s. f. (căsuță, alveolă; pilă de pod, formată dintr-o căsuță de bețe cu umplutură de pietre; sertar), în legătură cu der. de la casă DAR își exprimă îndoiala, deoarece i se pare inexplicabil rezultatul ș, care apare la alți der., cf. cașnică, cășuță; chișița, s. f. (colivie, cușcă), pare a fi var. asimilată a cuvîntului anterior; casnic, adj. (conjugal, matrimonial); cașnică, s. f. (Arg., concubină, ibovnică); căsnicesc, adj. (conjugal); căsuță (var. cășuță), s. f. (dim. al lui casă); căsoaie, s. f. (augmentativ al lui casă; pivniță, cămară și bucătărie la casele de la țară; lucarnă, luminator; pilă de pod). Rut. kašicja „pilă de pod”, pe care DAR îl dă ca etimon al rom. cășiță, este mai curînd der. al rom.

PLACENTAȚIE s.f. Așezarea ovulelor pe placentă. ♦ Formarea și modul de inserare a placentei. [Gen. -iei. / cf. fr. placentation].

PLACENTĂ s.f. 1. Masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul și prin care acesta primește hrana în perioada de gestație. 2. Parte a ovarului pe care sunt dispuse ovulele. [< lat., fr. placenta].

PROLAN s.n. (Biol.) Hormon al placentei din timpul sarcinii femeii. [< fr. prolan].

cura (-r, -at), vb. – 1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curăța un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s. n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s. f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, vb. (a trăi în păcat); curățitor, adj. (care curăță; purificator); curățitură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, s. f. (înv., puritate); curăție, s. f. (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin înv.; necurăție, s. f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, s. f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, s. f. (murdărie; excrement); curătură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, s. f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, cf. calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) „curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină.

AMNIOS s. n. membrana cea mai dinăuntru a placentei, de forma unui sac plin cu lichid, care învelește fetusul la mamifere, păsări și reptile. (< fr. amnios)

ANATROP, -Ă adj. (bot.; despre ovule) care are micropilul vecin cu placenta, iar filamentul la polul opus. (< fr. anatrope)

APLACENTAL, -Ă adj. lipsit de placentă. (< engl. aplacental)

APLACENTARE s. n. pl. grup de mamifere inferioare lipsite de placentă; metateriene. (< fr. aplacentaires)

CORIO- elem. „membrană, corion”. (< fr. chorio-, cf. gr. khorion, piele, placentă)

COTILEDON s. n. 1. frunzuliță cu rezerve nutritive a embrionului plantelor fanerogame. 2. fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. (< fr. cotylédon, gr. kotyledon, cavitate)

DELIVRENȚĂ s. f. expulsie sau extracție a placentei după expulzarea fătului. (< fr. délivrance)

ESTRIOL s. m. hormon steroid, secretat de placentă, prezent în urina gravidelor. (< fr. oestriol)

FUNICUL¹ s. m. 1. nume dat celor trei diviziuni principale ale măduvei spinării. ◊ formație anatomică cu aspect de cordon. 2. (biol.) cordon care leagă ovulul cu placenta. (< fr. funicule, lat. funiculus)

PLACENTAR, -Ă adj. 1. referitor la placentă. 2. (despre mamifere) cu placentă. (< fr. placentaire)

PLACENTAȚIE s. f. formarea și modul de inserare a placentei. ◊ (bot.) așezare a ovulelor pe placentă. (< fr. placentation)

PLACENTĂ s. f. 1. masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul și prin care acesta primește hrana în perioada de gestație. 2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele. (< fr., lat. placenta)

PLACENTITĂ s. f. inflamație a placentei. (< fr. placentite)

PROLAN s. m. 1. hormon gonadotrop al placentei din timpul sarcinii. 2. preparat hormonal folosit în combaterea sterilității. (< fr. prolan)

îmbrăca (îmbrac, îmbrăcat), vb. – 1. A (-și) acoperi corpul cu veșminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărți, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre „a-și pune pantaloni”, cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în scutece”). – Der. îmbrăcăciune, s. f. (înv., veșmînt); îmbrăcătură, s. f. (acțiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s. f. (haină, veșmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat.

plăcintă (plăcinte), s. f. – Turtă, produs culinar cu umplutură de brînză, mere etc. – Mr., megl. plățintă. Lat. plăcenta (Pușcariu 1330; Candrea-Dens., 1399; REW 6556; Rosetti, I, 170), păstrat numai în rom. Der. este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, s. f., din fr. placenta. – Der. plăcintar, s. m. (persoană care face sau vinde plăcinte); plăcintărie s. f. (patiserie). Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), germ. Palatschinken.

soarte (-orți), s. f. – 1. Destin, ursită. – 2. Ipostază, circumstanță, stare, condiție. – 3. Parte rezervată de destin fiecăruia. – 4. Operație magică pentru a ghici viitorul. – 5. Sistem de recrutare pentru serviciul militar. – 6. Probabilitate favorabilă. – 7. Placentă. – Var. soartă. Mr. soarte „placentă”, megl. sorți. Lat. sǒrtem (Pușcariu 1603; REW 8107), cf. it., port. sorte, prov., fr., cat. sort, sp. suerte. Cu sensurile 4-6 se folosește mai ales la pl. Der. din lat. *exorta, de la exorῑri (Giuglea, Cercetări, 23; Pascu, I, 158) este improbabilă. Cf. alb. šort (Philippide, II, 556). Der. sorti, vb. (a destina, a predestina; refl., Munt., despre un copil – a face pe el); sorți (var. însorți), vb. (a arunca sorții; a face vrăji); sorțar, s. m. (persoană care a tras la sorți pentru serviciul militar); sorțaș, s. m. (persoană ursită). – Din rom. provine bg. soarta „placentă” (Capidan, Raporturile, 228).

gestoză s. f. (med.) Totalitatea manifestărilor patologice care însoțesc sarcina ◊ „Hipertensiunea din ultima parte a sarcinii la gravidele cu gestoză poate fi privită ca un efort matern de a asigura o presiune suficientă în placentă pentru hrănirea fătului.” Cont. 13 I 84 p. 11 (din germ. Gestose; DEX, DN3)

1) casă f., pl. e și (Olt.) cășĭ (lat. casa, colibă, căsuță; it. pv. cat. ps. pg. casa, fr. chez). Edificiŭ de locuit, imobil. (V. hardughie). Familie, persoanele dintr’un edificiŭ: s’a sculat toată casa. Familie, gospodărie, menaj: are casă grea (de susținut). Dinastie: casa de Hohenzollern. Stabiliment: casă de bancă, de comerciŭ, de joc. Placenta prunculuĭ. Casă de sănătate, spital (maĭ ales cu plată). Casă de corecțiune (saŭ de’ndreptare), un fel de școală saŭ și de închisoare p. copiĭ. Casă militară, trupele de gardă la un suveran. Casă civilă, persoanele care întovărășesc un suveran. Casă de țară, casă țărănească orĭ și vilă. Casă de painjin, pînză de painjin. Casă de melc, găoace de melc. Ĭepure de casă, V. mosc 2. Lucru de casă, lucru făcut în casă, nu’n fabrică. A fi fără casă, a nu avea locuință. A avea o casă de copiĭ, a avea mulțĭ copiĭ. A sta’n casă, a sta acasă, a nu ĭeși pe stradă. Om cu casă, om la casa luĭ, om căsătorit. A duce orĭ a ținea casă cu cineva, 1) a face gospodăria’n comun, 2) a trăi în căsătorie. A strica casa cuĭva, a-l face să se divorțeze.

căíță f., pl. e (sîrb. kaíca, salbă purtată la cap). Vest. Scufie de copil. Trans. Căcĭulă neagră a țăranilor de la Jiŭ. Fes acoperit c’o cîrpă albă purtat de țărancele bătrîne. Moț la păsărĭ. Placentă, scufia cu care se naște copilu. V. ceapsă, căcĭulă.

cămáșe (vest) f., pl. ășĭ, și căméșă (est) pl. ĭ (lat. camísia, it. camiscia și camicia, fr. chemise, sp. pg. camisa). Îmbrăcăminte de pînză care acopere partea de sus a corpuluĭ și care se poartă pe pele (V. izmene). Coajă care se formează pe lichide (vin ș. a.) orĭ pe unele lucrurĭ. Placentă, căiță pelița în care se naște copilu. – Dim. -uță, pl. e, și -uĭcă, pl. ĭ.

CORIÓN (< fr.; {s} gr. khorion „placentă”) s. n. 1. (EMBRIOL.) Înveliș extern al embrionului la vertebratele superioare; la reptile și păsări se unește cu alantoida, iar mamifere vilozitățile sale, care pătrund în pereții uterului, formează placenta. 2. (HIST.) Stratul profund al pielii format din țesut conjunctiv, vase sanguine, limfatice și terminații nervoase libere ori sub formă de corpusculi. ♦ Strat conjunctiv profund al unei membrane mucoase sau seroase situat sub celulele epiteliale. ◊ C. ovular = membrana externă a ovulului (zona pelucidă).

*coroídă f., pl. e (vgr. horoeidés, d. hórion, membrană, placentă, și eîdos, aspect). Anat. O membrană a ochĭuluĭ, între retină și sclerotică. – Maĭ des, dar greșit coroidéĭe, pl. eĭ.

SÁRCINĂ (lat. sarcina) s. f. 1. Încărcătură, greutate purtată de cineva; povară. 2. Legătură de fân, de lemne etc. care poate fi dusă în spate sau cu brațele. 3. Obligație, îndatorire (materială sau morală). ◊ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a încredința pe cineva în grija cuiva. ◊ A pune (ceva) în sarcina cuiva = a arunca răspunderea asupra cuiva, a face pe cineva vinovat. 4. Misiune. ♦ Funcție, rol; calitate. 5. Termen ce desemnează atât produsul de concepție rezultat din unirea ovulului cu un spermatozoid, cât și starea și perioada în care se află o femeie din momentul fecundării și până când naște. În s. normală, ovulul fecundat se dezvoltă în cavitatea uterină, devenind treptat embrion și apoi, după trei luni, fetus. Nutriția este asigurată prin placentă. Durata unei s. normale variază între 260 și 290 zile, în această perioadă corpul suferind numeroase modificări fiziologice și hormonale. În funcție de numărul de fetuși dezvoltați în uter, s. poate fi simplă sau multiplă. Din categoria s. multiple, cea mai frecventă este s. dublă sau gemelară (dezvoltarea simultană a doi feți în uter). Sin. graviditate. ◊ S. extrauterină v. extrauterin. ◊ Test de sarcină = metodă de depistare a sarcinii, bazată pe detectarea prezenței în sânge sau urină a hormonului gonadotrop uman (numit și hormonul sarcinii, deoarece e întâlnit numai la femeile gravide), sau produs destinat acestui scop. Testele pe bază de urină se găsesc de vânzare în farmacii și se pot face acasă, rezultatul, foarte fidel (97-99%), fiind dat printr-o modificare a culorii sau prin apariția unui simbol (plus sau minus). 6. Mărime fizică (forță, moment etc.) care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic ori tehnic; după modul în care acționează, există: s. concentrată (dacă este aplicată asupra unui domeniu foarte mic, asimilabil cu un punct), s. distribuită (aplicabilă pe o anumită suprafață sau în lungul unei piese), s. statică (aplicată brusc sau având o intensitate cu o variație rapidă în timp), s. fixă sau s. mobilă. 7. Sarcină electrică v. electric. 8. Putere debitată sau consumată de un sistem generator, transmițător sau transformator de energie.

METATERIÉNI (< fr.) s. m. pl. Subclasă de mamifere primitive, caracterizate prin absența placentei. Cuprinde marsupialele.

*placentár, -ă adj. (d. placentă). Anat. Al placenteĭ: vasele placentare. Zool. Care are placentă: mamiferele se împart în placentare și neplacentare. S. n., pl. e. Un placentar. V. mamifer.

*placéntă f., pl. e (din aceĭașĭ origine cu plăcintă). Anat. Un organ cărnos spongĭos care ține fătu fixat în pîntece.

plăcíntă f., pl. e (lat. placenta, d. vgr. plakûs, -ûntos, contras din plakóeis [ártos, pîne], în formă de placă, turtă, prăjitură, d. plax, plakós, placă. D. rom. vine ung. palacsinta, și de aci sîrb. palačinka, germ. austriac palatschinken, rut. palačýnta. V. plachie). Un fel de prăjitură mare făcută din foĭ de cocă cu nucĭ pisate orĭ mere orĭ carne orĭ brînză orĭ alt-ceva (V. baclava, budincă, piroșcă, turtă). Fig. Lucru bun, chilipir, (și iron.) surpriză neplăcută: el venea la plăcinte gata (saŭ: calde). Ca plăcinta, plan, drept: poporu crede că pămîntu e ca plăcinta. Prov. La războĭ înapoĭ, la plăcinte înainte, la dificultățĭ fugĭ, și la chilipir te’ndeșĭ. Cine stă să numere foile din plăcintă, nu maĭ ajunge s’o mănînce, nu trebuĭe să analizezĭ prea mult lucrurile.

* neplacentár, -ă adj. (ne- și placentar) Zool. Din ordinu animalelor fără placentă. S.n., pl. e. Un neplacentar (E o formă maĭ corectă de cît aplacentar). V. mamifer.

placentă s. f., g.-d. art. placentei; pl. placente

soártă f., pl. e și sorțĭ (din maĭ vechĭu, azĭ Trans., soarte, pl. sorțĭ, d. lat. sŏrs, sŏrtis, it. pg. sorte, pv. fr. cat. sort, sp. suerte. V. sorț). Vechĭ. Sorț: după soarte împărți D-zeŭ limbi(lor) pămîntul, în mînile tale sorțile mele (Cor. Ps. 77,54 și 30,16). Lucru obținut pin sorț. În soarte, la sorțĭ, pin sorțĭ. Azĭ. Destin, ursită: o soartă amară, grea, fericită. Pop. Rar. Placentă, membrana care acopere fătu. Soarta armelor, hotărîrea lucrurilor pin războĭ: așa a fost soarta armelor. V. noroc, menire, fatalitate.

plăcintă f. 1. bucată subțire de aluat cu mere, brânză sau tocană; 2. fam. cursă: văzu ce plăcintă i se pregătește. [Lat. PLACENTA].

CĂIȚĂ, căițe, s. f. 1. (Reg.) Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 3. (Reg.) Placentă (1). – Din sb. kaica.

COTILEDON, cotiledoane, s. n. 1. Prima formațiune foliară a embrionului plantelor cu semințe, asemănătoare frunzelor, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone.

OMBILICAL, -Ă, ombilicali, -e, adj. Care aparține ombilicului, privitor la ombilic. ◊ Cordon ombilical = formațiune anatomică în formă de tub care conține vase sangvine și care leagă placenta fetusului de mamă, asigurând schimburile nutritive dintre mamă și fetus. – Din fr. ombilical.

COTILEDON, cotiledoane, s. n. 1. Frunza embrionară a unei plante fanerogame, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei.

PERDEA, perdele, s. f. 1. Obiect confecționat din pînză, stofă, dantelă etc. care se atîrnă mai ales la ferestre și uși, pentru a împiedica pătrunderea luminii sau pentru a opri vederea din afară, avînd și scop decorativ. Printre perdelele lăsate pătrundeau fîșiile luminoase ale dimineții. SADOVEANU, O. IV 67. S-a dat de o parte o perdea de catifea și s-a deschis ușa. CARAGIALE, O. III 73. Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad, Focul pîlpîie în sobă, Iară eu pe gînduri cad. EMINESCU, O. I 105. ◊ (În metafore și comparații) Perdelele de neguri începură să se tragă la o parte înspre pădurile de la dealuri și soarele luci o clipă asupra așezărilor de la Timiș. SADOVEANU, F. J. 325. Într-o clipă, ca și cum i s-ar fi ridicat o perdea de pe ochi, a înțeles cine era negustorul. CARAGIALE, P. 158. În mijlocul acestei înfrățiri generale, cruzimea bănuitoare a domneștii familii veghea ascunsă subt o perdea de fățărie. ODOBESCU, S. I 427. ◊ Loc. adj. și adv. Cu perdea = cu rezervă, discret, cu bună-cuviință. Adică-i vorbesc cu perdea, nu voi să-i isplic (= explic) lucru formal, ca să n-o rușinez. CARAGIALE, O. I 73. Fără perdea = a) pe față, fără înconjur, fără sfială; b) necuviincios, trivial. Cîntau mai mult cîntece fără perdea cum îi plăceau lui. CAMIL PETRESCU, O. II 291. ◊ Expr. A avea perdea la ochi = a nu pricepe, a nu vedea limpede. A pune (cuiva) perdea (sau perdele) la ochi = a împiedica (pe cineva) să vadă lucrurile limpede, a înșela (pe cineva). A-i lua (cuiva) perdeaua de pe ochi = a face (pe cineva) să înțeleagă, să vadă clar. A se da după perdea = a se ascunde, a se retrage, a se sustrage (de la ceva). A ridica perdeaua = a da lucrurile pe față, a spune pe șleau. (Arhaizant) La (sau de la) perdea = la (sau de la) intrare, în vestibul. [Lăutarii sînt] la prefectul... Îi cîntă toată ziulica la perdea. ALECSANDRI, T. I 292. ♦ Șiraguri lungi și dese de mărgele, atîrnate vertical în dreptul unei intrări, în loc de ușă. Perdeaua orientală de mărgele colorate începu să palpite ușor. BART, E. 71. ♦ (Învechit) Cortină. (Cu pronunțare regională) Am dat poruncă să-nchidă perdeaoa; însă deodată au sărit toți cuconașii și m-au amenințat. – Cum? Au îndrăznit?... – Și piesa-au giucat pîn’la sfîrșit. ALECSANDRI, T. 1398. 2. Fig. (Uneori urmat de precizări introduse prin prep. «de») Șir de arbori sădiți în linie dreaptă; p. ext. fîșie de pădure. Dincolo de ea urma iarăși cîmpul pustiu, pînă unde se întindea perdeaua de sălcii despuiate. DUMITRIU, N. 276. De după perdeaua înaltă de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem, se iveau pe dreapta, în răstimpuri, privirilor noastre. HOGAȘ, DR. 241. ◊ Perdea forestieră v. forestier. 3. Adăpost de iarnă pentru oi; saivan. Cum sosise din miazănoapte iarna asta năprasnică, țăranii își vîrîseră vitele la ocoale și oile la perdele. SADOVEANU, F. J. 459. Ce șuri și ocoale pentru boi și vaci; perdea pentru oi, poieți pentru păseri, cotețe pentru porci. CREANGĂ, P. 153. Scos-a Costea oile... D-a umplut cîmpiile Să le pască florile, Și și-a pus perdelele Pe toate vîlcelele. TEODORESCU, P. P. 509. ♦ Adăpost de trestie făcut în jurul răsadnițelor timpurii din grădinile de zarzavat. 4. (Med. pop.; și în forma perdele-albe) Cataractă, albeață. 5. (Popular) Placentă.- Pl. și: perdeli (ALECSANDRI, T. I 78).

PLACENTAR, -Ă, placentari, -e, adj. 1. Care aparține placentei, al placentei. Vase placentare. 2. Care are placentă, cu placentă. Mamifere placentare.

PLACENTAȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sînt dispuse ovulele pe placentă.

PLACENTĂ, placente, s. f. 1. Membrană cărnoasă, care învelește și alimentează embrionul în perioada de gestație a mamiferelor. Extractul de placentă de orice speță animală poate fi descompus de serul femeilor gravide. MARINESCU, P. A. 54. 2. (Bot.) Porțiune din suprafața unei cîrpele în care sînt așezate ovulele.

curătoare, curători, (corătoare, curătură), s.f. – (reg.) Placentă la animale (vite) (Bârlea, 2005). – Din cura „a elimina placenta” + suf. -toare (MDA).

tomni, tomnesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A repara, a drege: „Și-o bătut mama pe tata / De ce n-o tomnit covata” (Calendar, 1980: 16). ♦ (mag.) Tomnitu’ vacilor, practică rituală efectuată imediat după fătare, în care se folosea o lumânare (de la botezul primului copil) și placenta vacii, pentru a împiedica luarea laptelui de la vacă (în zona Chioar). 2. A aranja, a ordona: „Zină batăr până-n prag / Și-mi tomne cununa-n cap” (Memoria, 2001: 108). 3. (refl.) A-și reveni după convalescență; a se întrema. – Din tocmi „a repara” (< sl. tŭkŭmiti) (MDA).

cămașă, cămeși, (cămeșă), s.f. -1. Îmbrăcăminte care acoperă bustul. În Maramureș, pe timpul verii, bărbații nu poartă decât cămașa scurtă până la brâu, albă și cu mâneci largi, țesută din in sau cânepă (Papahagi, 1925: 98). 2. (pop.) În expr. cămașa coconului = placentă. – Lat. camisia (DEX, DLRM, Pușcariu, CDDE, MDA).

STRAT, straturi, s. n. 1. Corpul format de materialul care se așază, se așterne sau se întinde pe o suprafață pentru a o acoperi (sau între două suprafețe pentru a le despărți). V. pătură. Florile dalbe, florile dalbe ca altădată Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38. În cîteva ore a pus un strat de nisip să se curețe apa, a rotunjit fîntîna și a terminat. PREDA, Î. 159. Colbul... se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare. REBREANU, I. 12. ◊ (Poetic) Sub stratul de foi moarte al văduviei, inima lui Tudor Fierăscu a tresărit ca pămîntul primăvara, cînd îl străpung ghioceii. GALACTION, O. I 111. ◊ Fig. Atunci, parcă din straturile cele mai calde ale sufletului, se urcă la suprafață, în Anna, un sentiment de milă, de compătimire omenească, fără țel și fără precugetare. D. ZAMFIRESCU, R. 172. ♦ (De obicei în corelație cu substrat) Perioadă de influență venită din afară, în dezvoltarea istorică a unui popor, a unei limbi etc. 2. Fîșie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită. Era și fum de tutun în straturi albăstrii prin încăpere. DUMITRIU, N. 106. Nourii se îngrămădeau din ce în ce mai mult... Se îndeseau în fiecare clipă, adunîndu-se în straturi puțin deslușite, împuținînd lumina. MIHALE, O. 504. Pe măsură ce luna se ridică deasupra straturilor de praf, aburul de sînge care învăluia pămîntul se împrăștie. BOGZA, C. O. 397. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice, cu o compoziție relativ omogenă, care se găsește sub forma unei pînze între alte depozite. Stratul înalt de cocs are exact aceeași valoare ca și stratul simplu. BARANGA, I. 173. Adînc, adînc în stratul de cărbune, Viața se trezește. FRUNZĂ, Z. 57. În interiorul acestor munți vulcanici se vede, ca într-o vitrină, cum s-au așezat unul peste altul straturile de lavă fierbinte, incandescentă. BOGZA, Ț. 10. 3. Fig. Parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură (socială). Din cea dintîi clipă trebuie să fie prezente mase mari din toate straturile sociale. CAMIL PETRESCU, O. II 119. Va fi oare o satiră adîncă politico-socială, în felul «Scrisorii pierdute», dar mai însemnată prin stratul social ce va zugrăvi? GHEREA, ST. CR. I 368. Zola este o personalitate genială, un temperament uriaș de poet epic... Seria «Rougon-Macquart» este întocmită pînă acum din optsprezece romane, studiindu-se în fiecare cîte un strat social. DEMETRESCU, O. 165. 4. Fîșie lunguiață de pămînt, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fîșia împreună cu vegetația respectivă. Tribunele pline de doamne păreau niște straturi de flori. REBREANU, R. I 195. În ograda strîmtă, pe cît puteai deosebi prin umbră, cîteva straturi, fie de ceapă, fie de usturoi, ba și niște tufe mai mari la o parte. HOGAȘ, M. N. 77. Cîmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. ALECSANDRI, O. 221. ◊ Fig. Straturi de stele albastre. EMINESCU, N. 68. Cosesc la vieți în floare pe straturi sîngerate. ALECSANDRI, P. III 291. 5. (Popular) Culcuș, așternut, pătul al animalelor. Porcii vor umbla cu gunoaie în gură ca să-și facă strat. PAMFILE, VĂZD. 7. Iar cînd Dunărea-l simțea, Apa-n două-și despica, Pe haiduc că mi-l primea Și frumos îl așeza, Tocma-n fundul fundului, Pe stratul morunului, Unde-i dulce somnului. TEODORESCU, P. P. 555. ♦ Placenta unor animale femele (vaci, căprioare). 6. (Învechit și popular) Pat, așternut. ◊ Expr. În (sau la) strat de moarte = pe patul morții. Să fiu în strat de moarte, Eu la mama m-oi ruga. La TDRG. Jos trîntitu-m-a, La strat de moarte pusu-m-a. ȘEZ. II 96. 7. Nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte (v. postament): a) patul sau trupul războiului de țesut. Că acasă te-i întoarce Cînd pe strat inul s-a toarce. ALECSANDRI, P. P. 383; b) picior sau talpă de sucală; c) parte a morii pe care stau pietrele sau podul; d) partea de jos pe care merge plugul; talpa plugului. 8. Partea de lemn a puștii, care se așază la umăr cînd se trage; pat. Straturile puștilor băteau surd; rîndurile dușmanilor se răreau. SADOVEANU, O. VI 74. Deschise lăzile și dulapurile, lovi cu stratul puștii. GANE, N. II 10. Rău mă doare între șele De-o pușcă cu straturi grele, Rău mă doare-n piept și-n spate De-o pușcă cu straturi late. SEVASTOS, C. 279. – Pl. și: (2) strate.

casa-copilului s. v. PLACENTĂ.

casă s. v. CAMERĂ. COȘ. ÎNCĂPERE. LADĂ. ODAIE. PLACENTĂ. SICRIU.

căiță s. v. BONETĂ. BONEȚICĂ. PLACENTĂ. SCUFIE. SCUFIȚĂ.

cămașă s. v. PLACENTĂ. TUNICĂ.

curătoare s. v. PLACENTĂ.

CORIO-₁ „membrană, înveliș, corion; tegumentar, corionic”. ◊ gr. khorion „piele, placentă, membrană” > fr. chorio-, engl. id., germ. id., it. corio- > rom. corio-. □ ~alantoidă (v. alanto-, v. -id), s. f., sac extraembrionar, format din fuziunea corionului cu alantoida; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu corionul.

îmbrăcăminte s. v. PLACENTĂ.

PLACENTI- „placentă, placentar”. ◊ L. placenta „turtă, plăcintă” > fr. placenti-, engl. id. > rom. placenti-. □ ~fer (v. -fer), adj., care este prevăzut cu placentă; ~form (v. -form), adj., în formă de placentă.

PLACENTO- „placentă”. ◊ L. placenta „turtă, plăcintă” > fr. placento-, engl. id., it. id. > rom. placento-. □ ~fagie (v. -fagie), s. f., tendință a unor animale de a-și consuma placenta imediat după parturiție, cu excepția cabalinelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a placentei cu ajutorul unei substanțe de contrast.

TROFO- „nutriție, hrănire, aliment”. ◊ gr. trophe „hrană, nutriție” > fr. tropho-, germ. id., engl. id., it. trofo- > rom. trofo-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., tip de simbioză pe aceeași plantă între furnici și alte insecte, primele asigurînd apărarea, iar ultimele asigurînd hrana; ~blast (v. -blast), s. n., epiteliul ectodermal extern al blastocitului mamiferelor; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nutritivă; ~derm (v. -derm), s. n., 1. Trofoblast corionic. 2. Partea activă, în dezvoltare, a trofoblastului din regiunea placentară; ~ecologie (v. eco-₁, v. -logie₁), s. f., ramură a ecologiei care se ocupă cu ansamblul relațiilor de hrănire din cadrul unei biocenoze; ~file (v. -fil₂), s. f. pl., frunze verzi și sterile, cu rol asimilator, prezente la pteridofite; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce substanțe nutritive; ~gon (v. -gon₁), s. n., anteridie redusă la un simplu filament, care învăluie ascogonul ciupercilor perisporacee, servind pentru hrănire; ~litic (v. -litic₂), adj., (despre zona acvatică) unde are loc descompunerea materiei organice sub influența bacteriilor; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., fuzionare a nucleilor vegetativi; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică a vegetalelor datorită condițiilor de nutriție; ~nemă (v. -nemă), s. f., plasmonemă*; ~noză (v. -noză), s. f., maladie produsă de agenți de nutriție; ~patie (v. -patie), s. f., maladie care afectează nutriția organismului; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., partea alveolară a citoplasmei, cu funcție nutritivă; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., corpusculi granulari din citoplasmă, care conțin pigmenți sau pot forma pigmenți; sin. plastide; ~spongie (v. -spongie), s. f., mucoasa internă uterină vasculară care formează pătura externă a placentei; ~sporofilă (v. sporo-, v. -fil₂), s. f., frunză asimilatoare și purtătoare de spori, prezentă la pteridofite; ~sporozom (v. sporo-, v. -zom), s. m., corpuscul sau organ la talofite, care servește atît la nutriție, cît și la reproducere; ~taxie (v. -taxie), s. f., tendință de orientare a plantelor în direcția mediului bogat în substanțe nutritive; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul avînd numai funcții de nutriție, prezent la talofite.

loc s. v. DEPĂRTARE. DISTANȚĂ. PLACENTĂ. SPAȚIU.

locșor s. v. PLACENTĂ.

locuț s. v. PLACENTĂ.

lupșor s. v. PLACENTĂ.

mama-muierii s. v. PLACENTĂ.

matcă s. v. CUIB. MAIA. MITRĂ. OBÎRȘIE. ORIGINAL. ORIGINE. PLACENTĂ. STUP. UTER.

mitră s. v. PLACENTĂ.

nadră s. v. PLACENTĂ.

perdea s. v. ACT. ALBEAȚĂ. CATARACTĂ. CORTINĂ. PLACENTĂ. SCENĂ.

PLACENTĂ s. (ANAT.) (reg.) casă, căiță, cămașă, curătoare, îmbrăcăminte, loc, locșor, locuț, lupșor, matcă, mitră, nadră, perdea, plod, prapur, soartă, strat, casa-copilului, mama-muierii, (prin Transilv.) sălaș.

plod s. v. COPIL. EMBRION. FECUNDITATE. FRUCT. GERMEN. LARVĂ. MITRĂ. NOU-NĂSCUT. OU. PLACENTĂ. POAMĂ. PROLIFICITATE. PRUNC. ROD. SĂMÎNȚĂ. SUGACI. SUGAR. UTER. VULVĂ.

prapur s. v. DRAPEL. MEZENTER. PERITONEU. PLACENTĂ. STEAG. STINDARD.

sălaș s. v. ACARET. AȘTERNUT. CAMPAMENT. CĂTUN. CORT. COȘCIUG. CULCUȘ. DEPENDINȚĂ. GRAJD. LAGĂR. PAT. PLACENTĂ. REȘEDINȚĂ. SAT. SEDIU. SICRIU. STAUL. STÎNĂ. TABĂRĂ. TÎRLĂ.

soartă s. v. PLACENTĂ.

strat s. v. ADĂPOST. AFET. AȘTERNUT. CULCUȘ. MASĂ. PAT. PLACENTĂ. SĂLAȘ. VEȘCĂ.

carne sf [At: GCR I, 14/1 / Pl: cărnuri (înv) cărni / E: ml caro, carnis] 1 Nume dat țesutului muscular al corpului omului sau animalelor, împreună cu țesuturile la care aderă. 2 (Îs) ~ de tun Masă de militari trimiși pe front spre a lupta și care sunt expuși măcelului, cu pierderi mari de vieți omenești. 3 (Îs) ~ vie Carne (1) de pe care s-a jupuit pielea. 4 (Îas) Țesuturi parazitare care cresc pe răni nevindecate, fără a se acoperi cu piele. 5 (Îe) (A fi) în ~ și oase În persoană. 6 (Îae) În realitate. 7 (Îe) (A fi) prieten unghie și ~ A fi frate de cruce cu cineva. 8 (Îe) (Bucată de) ~ cu ochi Prost. 9-10 (Îe) (A fi) cu ~a bălțată A fi năzuros (răutăcios). 11-12 (Îe) (A fi) ~ din ~a cuiva (A fi) rudă de sânge. 13 (Îe) A tăia (sau a da, a trage) în ~ vie A tăia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva). 14 (Îae) A încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice. 15 (Îe) A fi rău (sau bun) de ~ A se vindeca greu (sau ușor) la o rană. 16 (Îe) A-și pune (sau a-și băga) ~a în (sau la) saramură (pentru cineva sau ceva) A face eforturi mari, a risca foarte mult în vederea atingerii unui scop Si: a se face luntre și punte, a-și pune viața. 17 (Îe) A pune (sau a prinde) ~ A se îngrășa. 18 (Îae) A prospera. 19 (Îe) A crește ~a pe cineva A fi bucuros. 20 (Îe) A tremura ~a pe cineva A tremura de frică, de emoție etc. 21 (Îe) A-și mânca ~a de pe sine (sau din ~) (de rău, de inimos ce e) A slăbi de răutate. 22 Bucată din țesutul muscular al animalelor tăiate, întrebuințată ca aliment. 23 (Îs) Săptămâna cărnii A doua săptămână înaintea postului Paștelui, în care se mănâncă și miercurea și vinerea carne, la credincioșii ortodocși. 24 Partea interioară a pielii, opusă feței acesteia. 25 (Fig; îoc spirit) Corpul, considerat drept sediu al vieții senzuale. 26 (Îe) A fi ~ rea sau rău de ~ A fi aplecat spre plăceri senzuale. 27 (Îae) A (i) se vindeca greu (rănile). 28 Pulpa fructului. 29 (Pop) Placentă.

casă¹ sf [At: COD. VOR. 26/9 / Pl: ~se, (reg) ~si, căși^[1] / E: ml casa] 1 Clădire destinată pentru a servi de locuință omului. 2 (Îla) De ~ Făcut în casă¹ (1). 3 (Pex) Clădire. 4-5 (Îe) (A avea) o ~ de copii (A avea) copii mulți. 6 (Îe) A-i fi cuiva ~a și masa masă A duce o viață ordonată și liniștită. 7 (Îe) A nu avea (nici) ~ și (nici) masă A duce o viață neregulată, plină de griji și frământări. 8 (Iuz; îs) Fată în ~ Servitoare. 9 (Iuz; îs) O pereche (sau un rând) de case Clădire mare, cu multe camere. 10 (Îas) Corp de clădire. 11 (Fig) Adăpost. 12 (Îvp) Cavitate a unor organe în corpul omenesc. 13 (Îvp; îs) ~sa sufletului Capul pieptului, unde se află organele respiratorii. 14 (Reg; fig) Rai. 15 (Reg; fig) Carapace. 16 (Reg; fig) Cochilie. 17 (Pop; îs) ~sa de păianjen Pânza păianjenului. 18 (Pop; fig; îs) ~sa apei Locul ocupat de apă într-o fântână. 19 (Reg) Cameră. 20 (Reg; îs) ~sa (cea sau a) mare Camera cea mai mare a unei case¹ (1) țărănești, unde sunt primiți oaspeții. 21 (Reg; îs) ~sa (cea sau a) mică Cameră dintr-o casă¹ (1) țărănească în care locuiește, de obicei, toată familia. 22 (Ban; spc) Bucătărie. 23-24 (Îs) ~ de veci Mormânt. 25 (Prc) Sicriu. 26 (Pan) Stupină. 27 (Pan) Placentă. 28-29 (Pop; pan) Corpul căruței sau al calului destinat transportului persoanelor sau obiectelor. 30 (Îs) ~sa morii Clădirea care adăpostește instalația pentru măcinat. 31 (Îs) ~sa pietrelor de moară Colacul de lemn sau de piatră unde sunt așezate pietrele morii. 32 (Îs) ~sa ascensorului Spațiul în care se deplasează cabina unui ascensor. 33 (Îs) ~sa scării Spațiu dintr-o clădire care adăpostește o scară. 34 Mică încăpere la o instalație de apă, de energie electrică etc., în care sunt instalate elementele de distribuție (vanele de închidere a apei, tabloul de distribuție a energiei electrice etc.). 35 (Îs) ~sa suveicii Spațiu sau cavitate lângă unul din capetele spatei, în care stă suveica și de unde este aruncată (mecanic) printre ițe. 36 (Iuz) Fiecare dintre cele 64 de câmpuri de pe table de șah Si: căsuță. 37 (La jocul de table) Partea în care fiecare dintre cei doi jucători trebuie să-și aducă piesele. 38 (Tip) Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de același caracter Si: caște. 39 (Reg) Coaja (găoacea) ghindei. 40 (Ast; pop) Steaua gamma din constelația Coroana boreală Si: (pop) coliba, cociorva. 41 Totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie). 42 (Îs) ~ grea Familie numeroasă (și greu de întreținut). 43 Neam. 44 Dinastie. 45 (Înv; îs) ~ mare Familie de vază. 46 (Iuz) Totalitatea persoanelor care sunt în serviciul cuiva sau depind de acesta (ca partizani, favoriți, protejați etc.). 47 (Înv) Persoane care sunt în serviciul unui domnitor sau al unui demnitar. 48 (Înv; îs) Copil (sau fecior) din (în sau de) ~ Fiu de boier care făcea serviciu de paj la curtea domnească. 49 (Iuz; îs) ~ militară Aghiotanții, ofițerii de la curtea unui principe, a unui suveran. 50 (Iuz; îs) ~ civilă (a unui domnitor) Persoanele civile din serviciul curții, alcătuind anturajul suveranului. 51 Căsnicie (1). 52 (Îe) A ține ~ cu cineva A fi căsătorit. 53 (Îe) A face (sau a duce) ~ (bună) cu cineva A trăi (în bună înțelegere). 54 (Îe) A face o ~ A se căsători. 55 (Îe) A strica ~a cuiva A strica armonia dintre soți (determinându-i să divorțeze). 56 (Îe) A duce ~ bună cu ceva A se împăca bine cu ceva. 57 (Pop; îs) ~ neprimenită Căsnicie în care partenerii nu au mai fost căsătoriți anterior. 58 Gospodărie. 59 (Îs) ~ deschisă Casă¹ (1) în care oricine este bine primit. 60 (Îe) A avea ~ și masă A fi căsătorit, având gospodărie proprie (și oarecare avere). 61 (Înv) Templu păgân. 62 (Îs) ~sa Domnului (lui Dumnezeu) Biserică. 63 (Iuz; îs) ~ obștească (sau ~sa Obștii) Eforie comunală sau a unei comunități (de proprietate) pentru administrarea unei averi în devălmășie. 64 (Înv; îs) ~ obștească, ~ de economieInstituție publică de credit care se ocupă cu strângerea disponibilităților bănești temporare ale populației, acordând, pentru acestea, mai ales dobândă. 65 (Iuz; îs) ~se de bolnavi sau de vindecare Spital. 66 (Iuz; îs) ~ de judecată Judecătorie. 67 (Iuz; îs) ~ de oaspeți sau de străini Han. 68 (Înv; îs) ~ de curvie, de curvăsărie Bordel. 69 (Îs) ~ nebunească sau de nebuni Ospiciu. 70 (Îs) ~ de ajutor reciproc Asociație benevolă a unor angajați sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi și de ajutoare membrilor ei din fondurile obținute din depunerile lor lunare. 71 (Îs) ~ de filme Instituție producătoare de filme cinematografice. 72 (Îs) ~ de cultură Instituție culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative, etc. 73 (Îs) ~ de nașteri Instituție medico-sanitară în care se acordă viitoarelor mame, la naștere, asistență calificată Si: maternitate. 74 (Îs) ~ de vegetație Construcție specială cu acoperișul și cu pereții de sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de vegetație. 75 (Îs) ~ de odihnă Sanatoriu. 76 (Îs) ~ de modă Atelier de croitorie de lux. 77 (Reg; îs) ~sa satului Primărie. 78 (Îs) ~ de asigurare Societate de asigurare. 79 (Îs) Casa albă Rezidența președintelui S.U.A., la Washington. 80 (Fig) Președintele S.U.A. 81 (Pex) Personalul Casei albe (79). 82 (Înv) Administrația veniturilor și a cheltuielilor unor instituții Casa milei, Casa pensiilor. 83 (Îs) Specialitatea ~sei Produs specific al unui restaurant, sau al unei întreprinderi, al unei gospodine. corectat(ă)

căiță sf [At: ANON. CAR. / P: că-i~ / V: goi~ / Pl: ~țe, ~ți / E: bg каица, srb kaica] 1 (Reg) Bonetă. 2 (Pop) Membrană care învelește capul unor copii nou- născuți Si: tichie. 3 (Îe) Născut cu ~ (pe cap) Se spune despre un om norocos. 4 (Reg) Placentă (1).

cămașă sf [At: MOXA, 394/15 / V: (pop) ~șe, (înv) ~mea~, (Mol) ~meșă, (Ban; Trs) chemeșă, chimeșă / Pl: ~măși, ~meșe, ~meși / E: ml camisia] 1 Îmbrăcăminte (de pânză, de mătase etc.) care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului. 2 (Îs) ~ de noapte Îmbrăcăminte de pânză, de mătase etc. (lungă) care se poartă ca veșmânt pentru dormit. 3 (Îs) ~ de forță Cămașă (1) specială confecționată din pânză rezistentă, prevăzută cu mâneci mai lungi decât brațele și cu cordoane, cu care se imobilizează, temporar, nebunii furioși, împiedicându-i să comită acțiuni violente, iresponsabile. 4 (Îe) E mai aproape ~șa decât țundra (sau pielea decât ~șa) Interesul personal este mai important decât cel al altora sau cel general. 5 (Îe) A rămâne în ~ A rămâne sărac, pierzând tot. 6 (Îe) A nu avea nici ~ pe el A fi foarte sărac. 7 (Îe) A lăsa (pe cineva) în ~ sau a-i lua (cuiva) și ~șa de pe el A-i lua cuiva tot ce are, a-l lăsa sărac. 8 (Îe) Își dă ~șa de pe el Se spune despre un om exagerat de milos și de darnic. 9 (Îe) A nu-l mai încăpea ~șa A fi înfumurat. 10 (Îae) A-i merge cuiva foarte bine. 11 (Îe) A nu avea (sau a nu mai ști) pe unde scoate ~șa A fi într-o mare încurcătură (din care nu se știe cum scapi). 12 (Îe) Arde ~șa pe cineva Este în mare nevoie de ceva. 13 (Îae) Este în mare zor. 14 (Îe) A zice (sau a spune) ca prin gaura ~mășii A minți. 15 (Îae) A vorbi cu sfială, cu frică. 16 (Îe) A nu-l încăpea ~șa A fi grăbit, nerăbdător. 17 (Îe) A usca ~mășile la același soare (sau pe același gard) cu cineva A se trage de șireturi cu cineva. 18 (Îlav) În ~ Fără altă îmbrăcăminte pe deasupra. 19 (Îe) A se îmbrăca cu ~ gheață A-i fi foarte frică. 20 (Îs) ~ de fier (sau de zale) Platoșă. 21 (Pgn) Veșmânt. 22 (Pan) Pânză cu care este acoperită masa altarului. 23 (Bot; îc) ~șa-broaștei Algă verde de apă dulce de forma unei rețele, alcătuită din celule lungi, cilindrice (Hydrodictyon reticulatum). 24 (Bot; îc) ~șa-lui-Dumnezeu sau -șa(-Maicii)-Domnului Volbură (Convolvulus arvensis). 25 (Bot; îc) ~șa-rândunicii Floare nedefinită mai îndeaproape Vz rochița-rândunicii. 26 (Pop) Placentă. 27 (Zid) Un fel de tencuială. 28 (Topitorie) Suprafață întărită a materiei topite. 29 (Înv) Crustă care se formează deasupra lichidelor (mai ales la fierbere) Si: cămășuială (2) coajă, crustă, pieliță, pojghiță Vz spumă. 30 (Înv) Materie gelatinoasă care ia forma butoiului, înconjurând vinul care s-a lăsat mult timp netras Cf mumă. 31 Coajă de primăvară a arborilor. 32 Pojghiță a bobului de grâu Si: ghiocice, pleavă. 33 Toc de hârtie. 34 Învelitoare (pentru caiete, cărți etc.). 35 Ambalaj. 36 Supracopertă. 37 (Pan) înveliș, membrană etc. care îmbracă diferite obiecte, piese etc. Si: cămășuială (3). 38 (Teh) îmbrăcăminte interioară a unui obiect, de obicei, cilindric. 39 Pânza păianjenului. 40 Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape.

delivrență sf [At: DN³ / Pl: ~țe / E: fr délivrance] 1-2 (Expulsie sau) extragere a placentei după expulzarea fătului.

cotiledon, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~oane / E: fr cotylédon] 1 sn Frunzuliță cu rezerve nutritive care se găsește în embrionul unei plante fanerogame. 2 sn Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. 3 a (Înv; d. plante) Cotiledonat (1).

crijmă¹ sf [At: DOSOFTEI, MOL. 152 / V: (reg) ~ișmă, crâj~, crușmă, cruj~ / Pl: ~me / E: ucr крижма] 1 (Reg) Cadou (care constă într-o pânză nouă, un ștergar sau o cămașă) adus de nași la botez. 2 (Buc) Giulgiu. 3 (Reg; îf criș~) Legătură de 50 de șindrile. 4 (Reg) Placentă.

cura¹ [At: PSALT. HUR., ap. DA / Pzi: cur, curi, cură, (rar) curează / E: ml colo, -are, curo, -are] (Îrg) 1 vt (Fig) A curăța de păcate Cf a șterge. 2 vt A defrișa un teren. 3 vt A desface boabele de pe știuleții de porumb. 4 vt A desface foile știuletelui de porumb. 5 vt A curăța legume, fructe, ouă, nuiele etc. de coajă. 6 vt (Îe) A ~ ouă (roșii) cuiva A acorda cuiva atenție (de teamă sau din respect). 7 vt A vântura grâul. 8 vt A castra (un animal). 9 vt A distruge. 10 vt A câștiga (la jocuri) bani sau diferite obiecte pe care au mizat ceilalți jucători. 11 vr A se însănătoși. 12 vr A muri. 13 vr (D. vite) A elimina placenta. 14 vr A scăpa de ceva (sau de cineva). 15 vr (Îe) ~-m-aș de dracul cu tine De-aș scăpa de tine. 16 vr A se dezvinovăți. 17 vr A se scuza. corectat(ă)

curătoare¹ sf [At: DA / Pl: ~ori / E: cura¹ + -toare] 1 Placentă. 2 Obiect cu care se curăță boabele de pe știuletele porumbului.

curătură¹ sf [At: URICARIUL I, 348/21 / Pl: ~ri / E: cura¹ + -tură] (Îvr) 1 Curățare. 2 Loc defrișat, curățat de cioturi, rădăcini, mărăcini etc. pentru a putea fi arat Vz curăturea, curățătură (4), laz, runc. 3 Loc păstrat pentru fânețe. 4 Loc curățat pentru plantarea viilor. 5 Pământ desțelenit Vz laz. 6 Ogor bine îngrășat. 7 (Pex) Deal acoperit cu vii. 8 Alunecare de pământ. 9 Ceea ce se curăță, se rade, se cojește de pe ceva. 10 Ceea ce rămâne în ciur după ce se cerne grâul Si: codină, curățătură (3). 11 (Lpl) Grăunțele care cad prin ciur, când se cerne grâul. 12 Placenta vacii. 13 Coltuc de pâine Si: cursură, cursonoi Vz codru.

curăța [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăț, (înv) ~țesc / E: curat³] 1-2 vtr A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 vt A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 vt A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 5 vt A depănușa. 6 vr (Fig; d. cer) A se însenina. 7 vt (Înv; îe) A-și ~ obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăți. 8-9 vtr (Îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 vt (Reg) A castra. 11 vr (Reg; d. mamifere) A lepăda placenta. 12 vt (Înv) A renunța. 13-14 vtr (Îvp; fig) A (se) salva de ceva rău. 15 vt (Fig; fam) A omorî. 16 vt (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcție etc.). 17-18 vtr (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 vtr (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 vtr A (se) mântui. 23-24 vtr A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 vtr (Înv) A (se) lămuri. 27 vr (Înv; îe) A se ~ pe altul A arunca vina pe altul. corectat(ă)

estriol sm [At: D. MED. / Pl: ~i / E: fr oestriol, estriol] (Med) Hormon steroid, secretat de placentă, care se extrage din urina gravidelor.

estronă sf [At: D. MED. / S și: oestronă / Pl: ~ne / E: fr oestrone, estrone] Hormon estrogen secretat de ovar și de placentă Si: foliculină.

funicul sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr funicule, lat funiculus] 1 Nume dat celor trei diviziuni ale măduvei spinării. 2 Formație anatomică cu aspect de cordon. 3 (Blg) Fir care fixează ovulul de placentă. 4 (Bot) Fir care leagă sămânța de pericarp și o hrănește până la maturitate.

îmbrăcăminte sf [At: (a. 1581) CORESI, ap. GCR I, 29/36 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) ~mânt sn / Pl: (rar) ~nți (2-5) / E: îmbrăca + -ăminte] 1 (Csc) Totalitate a obiectelor care îmbracă (1) corpul omenesc Si: haine, straie, veșminte, (îvp) îmbrăcare (1), (înv) îmbrăcăciune. 2 (Rar) Materie, precum hârtie; plastic etc. cu care se învelesc copertele unui caiet, ale unei cărți etc. 3 (Ccr) Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola sau a o proteja. 4 (Reg) Placentă. 5 (Reg) Ramă de lemn a ferestrei Si: (reg) îmbrăcătură (2).

mamă sf [At: PSALT. HUR. 21/25 / V: (îvp) mumă, (înv) îmă (S și: îmmă), (20) mamare / G-D: mamei, mamii (îvp) mămânii (în textele rotocizante) măriei, mamelor (îvp) mămănilor / Pl: mame, (îvp) mămâni / E: ml mamma cf alb ëmë] 1 Femeie, considerată în raport cu copiii ei Si: maică, (reg) mică, (înv) mușă Vz născătoare. 2 (Îs) ~ vitregă (sau, reg, bătrână, de salcă fiiastră, mașteră, strâmbă) Soție a tatălui, considerată în raport cu copiii lui dintr-o căsătorie anterioară. 3 (D. rude; îla) De ~ În linie maternă. 4-5 (Îljv) Despre ~ (Care se află) în linie maternă. 6-7 (Îljv) De (sau ca de) ~ma focului (Care este) grozav. 8 (Îlav) La ~ma dracului sau (reg) Ia ~ma săcretă Foarte departe Si: la capătul pământului, la dracu-n praznic. 9 (Îe) De când ~ma m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut sau de când m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut ~ma De când sunt (sau ești, este etc.) pe lume. 10 (Îae) De totdeauna. 11 (Îe) De (sau pe când) era ~ma fată (mare) De foarte multă vreme. 12 (Pop; îe) A cere cât pe mă-sa A pretinde un preț exagerat. 13 (Îs) O ~ de bătaie O bătaie strașnică. 14 (Reg; îlv) A face mumă A dezvirgina. 15 (Reg; îe) Ăsta e muma banilor Se spune despre cineva care este în stare de orice pentru bani. 16 (Pgn) Animal femelă în raport cu puii lui. 17 (Reg; șîs ~ma puilor, ~ma gaia, ~ma cu uliul, puii ~mei de trei ori) Joc de copii Ș: cloșca, de-a puia gaia. 18 (Reg; îs) ~ma albinelor Matcă. 19 (La vocativ) Termen de dezmierdare cu care o femeie se adresează copiilor ei sau unei persoane mai tinere. 20 (Șîs ~ mare, ~ bătrână, ~ bună, șîf mamare) Bunică. 21 (Îs) ~ soacră Soacră. 22 (Ban; îs) ~ mare Soție a fratelui mai mare al tatălui. 23 (Ban; îs) ~ mică Soție a fratelui mai mic al părinților. 24 (Reg; îc) (De-a) ~ma oarbă Joc de copii Si: de-a baba oarba. 25 Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu sau despre o femeie în vârstă, care impune respect. 26 (Fig) Protectoare. 27 (Nob; îs) Adunarea mumă Divanuri ad- hoc. 28 (Fig) Origine. 29 (Înv; îs) Limbă ~ Limbă de bază, din care s-au dezvoltat alte limbi. 30 (Înv; îas) Limbă maternă. 31 (Teh; îs) Soluție ~ Soluție lichidă rămasă în urma solidificării unui aliaj Si: soluție matcă. 32 (Teh; îs) Șurub ~ Șurub care transformă mișcarea de rotație în mișcare de translație sau invers. 33 (Mtp; îc) ~ma (sau muma)-pădurii (sau, rar, ~pădurilor) ori (reg) ~ma-codrului, ~ma-luciului, ~ma-ogașilor Personaj închipuit ca o bătrână urâtă și rea, care umblă căutând sau bocindu-se prin păduri și care ademenește și ucide oameni, ia somnul copiilor din leagăn etc. Si: (reg) fata-pădurii, pădureana, surata-din-pădure, vâlva-pădurii, vidma-pădurii. 34 (Reg; îc) ~ma-pădurii Boală a copiilor mici, caracterizată prin insomnie și plânsete. 35 (îae; șîc ~ma-codrului) Descântec pentru copiii mici care plâng. 36 (Reg; îc) ~ma~pădurii Caloian. 37 (Reg; îc) ~ma-pădurii Mică plantă parazită cu flori purpurii, rar albe și cu rizomul ramificat care se dezvoltă pe rădăcinile arborilor din pădurile umede Si: șerpariță, buricu-pământului, floarea-șărpelui, iarba-șarpelui, murea-pădurilor, (Trs) cucuruz-de-pădure (Lathraea Squamaria). 38 (Bot; reg; îae) Ferigă-de-câmp (Pteridium aquilinum). 39 (Bot; reg; îae) Barba-popii (Aruncus vulgaris). 40(Bot; reg; îae) Năprasnică (Genarium robertianum). 41 (Bot; reg; îae) Vinariță (Asperula odorata). 42 (Reg; îc) ~ma-ho Ființă imaginară cu care sunt amenințați copiii Si: caua, gogoriță. 43 (Rar; îc) ~mamușă Vrăjitoare. 44 (Reg; îc) ~ma-săcării Secară comută. 45 (Reg; îc) ~ma-ghici (sau gâciu) Rădăcină a papurei. 46 (Bot; reg; îc) ~-mașteră Trei-frați-pătrați (Viola arvensis). 47 (Bot; reg; îc) ~ma-ploaie sau ~ma-ploii Pătlagină (Plantago major). 48 (Om; reg; îc) ~ma-cucului Codobatură. 49 (Reg; îc) Muma-muierii Placentă.

loc sn [At: (a. 1521) HURMUZAKI XI, 843 / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: ml locus] 1 Punct sau porțiune determinată în spațiu. 2 (Gmt; îs) ~ geometric Linie plană ale cărei puncte au aceeași proprietate. 3 (Gmt; îas) Totalitate a punctelor dintr-un spațiu definite printr-o singură proprietate geometrică. 4-5 (Grm; îs) Adverb de ~ sau (complement) circumstanțial de ~ (Adverb sau) complement circumstanțial care arată locul (1) unde se petrece o acțiune, punctul de plecare, direcția și limita în spațiu a unei acțiuni. 6 (Grm; îs) (Propoziție) circumstanțială de ~ Propoziție care arată locul (1) în care se petrece acțiunea din propoziția regentă. 7 (Reg; îlav) De ~ Imediat. 8 (Reg; îal) Din timp. 9 (Îlav) De pe (sau din) ~ De acolo de unde se află cineva, stând nemișcat, fără a se deplasa. 10 (Îe) A o lua (sau a o rupe, ori a porni) din ~ A pleca de undeva. 11 (Reg; îae) A începe o activitate. 12-13 (Îe) A(-i) sări inima din ~ A simți brusc (o mare frică sau) o emoție intensă. 14 (Îlav) Din ~ în ~ (sau dintr-un ~ într-altul) Încoace și încolo. 15 (Îal) La anumite intervale în spațiu. 16 (Îlav) În (sau pe) ~ Pe aceeași bucată de pământ unde se află cineva sau ceva. 17 (Îal) Neclintit. 18 (Îal) Imediat. 19 (Reg; îe) Minte de se opresc apele (sau de stă soarele) în ~ Se zice despre cineva care spune minciuni foarte mari. 20 (Rar; îe) A nu-l prinde vremea în ~ A fi foarte ocupat. 21 (Reg; îe) A sta în ~ (de cineva) A fi împiedicat de la o acțiune. 22-23 (Fam; îe) A-i sta mintea în ~ A nu mai înțelege nimic. 24 (Îae) A rămâne foarte mirat. 25 (Îe) A bate (pasul) sau (a sta) pe ~ A nu progresa. 26 (Îe) A sta pe ~ A se opri. 27 (Reg; îe) A sta pe ~ ca turta-n foc A sta nemișcat. 28 (Pex; reg; îae) A nu acționa. 29 (Îe) A ține (ceva) pe ~ A împiedica să se dezvolte. 30 (Îe) Pe ~ repaus Comandă militară indicând ieșirea din poziția de nemișcare a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere, fără a se deplasa din loc. 31 (Îlav) La ~ Acolo unde era mai înainte, unde stătea de obicei. 32 (Îvp; îe) A nu avea capul la ~ A fi zăpăcit. 33 (Fam; îe) A face la ~ A reface. 34 (Fam; îe) A-i veni inima (sau sufletul) la ~ A-și reveni dintr-o sperietură, o emoție etc. Si: a se liniști. 35 (Fam; îe) A-i veni mintea (sau mințile) la ~ A se cuminți. 36 (Pex; îae) A se maturiza. 37 (Rar; îe) A-i veni fața la ~ A-și recăpăta expresia sau înfățișarea firească după o emoție puternică, o boală etc. 38 (Mil; îe) La ~ comanda Comandă prin care se revine asupra unui ordin dat anterior. 39-40 (Fam; îae; șîe la loc mișcarea) Comandă prin care se revine (asupra unei dispoziții sau) asupra unei mișcări greșite. 41 (Fam; îe) A pune (pe cineva) la ~ul lui A da cuiva o lecție de bună-cuviință. 42 (Îlav) La un ~ Împreună. 43 (Înv; îe) A sta la un ~ cu cineva A conviețui. 44 (Îvp; îe) A sta grămadă (sau roi) (la un ~) A se îngrămădi. 45 (Îrg; îe) A ține la un ~ A fi uniți. 46-47 (Îlav) Până într-un (sau la un) ~ (Până la un punct sau) până la un moment. 48 (Îal) Într-o măsură oarecare. 49 (Îlav) În (sau peste) tot ~ul Pretutindeni. 50 (Înv; îlav) Pe unele (sau une) ~uri Pe alocuri. 51 (Îlav) La fața (sau, înv, starea) ~ului Acolo unde s-a întâmplat sau se află ceva. 52 (Îrg; îlav) In uibul ~ului Pretutindeni. 53 (Îrg; îal) La întâmplare. 54 (Îrg; îe) A fi în uibul ~ului (sau al cuiva) A se comporta după firea și obiceiurile locului sau ale cuiva. 55 (Îrg; îae) A fi pe placul cuiva. 56 (Îrg; îae) A se acomoda. 57 (Pop; îe) A-și afla ~ul A se stabili undeva. 58 (Pfm; îe) A nu-și (mai) afla (sau găsi) ~ul sau a nu-l (mai) ține (sau încăpea) (pe cineva) ~ul A nu mai avea astâmpăr sau odihnă. 59 (Îae) A fi neliniștit. 60 (Îae) A fi nerăbdător. 61 (Pfm; îe) A nu (mai) avea ~ de cineva A fi incomodat de cineva. 62 (Îae) A se lega mereu de cineva, provocându-i necazuri, neajunsuri. 63 (Pfm; îe) A se învârti ~ul (cu cineva) A avea amețeli. 64 (Îvp; îe) A nu-l prinde ~ul (sau starea) pe cineva A nu avea astâmpăr. 65 (Îe) A sta (sau a se ține, a rămâne, a încremeni) țintuit ~ului A sta neclintit. 66 (Pfm; îe) A sta la un ~ A sta cuminte, liniștit. 67 (Fam; îe) A nu (putea) sta ~ului (sau la un ~, pe ~) A alerga încoace și încolo. 68 (Îe) A pune (pe cineva sau ceva) la ~ sigur A pune într-un loc ferit de orice pericol Si: a ascunde. 69 (Pop; îe) Cum îl rabdă ~ul? Se spune despre un om rău. 70 (Îe) A muta din ~ A duce în altă parte. 71 (Îe) A merge (a se deplasa, a se duce etc.) la fața ~ului A se deplasa acolo unde s-a întâmplat ceva, pentru a face cercetări. 72 (Îlav) La fața ~ului Acolo unde s-a petrecut un eveniment, o întâmplare etc. 73 (Pop) Bucată de pământ cultivabil. 74 (Îrg) Proprietate agrară. 75 Regiune. 76 (Pex) Țară. 77 (Îs) ~urile sfinte Ținuturi menționate în textele religioase ca fiind acelea unde a trăit, a propovăduit și a fost îngropat Iisus Hristos. 78 Așezare omenească Si: localitate. 79 Regiune, localitate, țară etc. unde s-a născut cineva. 80-81 (Îla) Din (sau de prin) partea ~ului sau (înv) despre ~ Care este (din sau) de prin regiunea despre care se vorbește Si: băștinaș, originar. 82-83 (Îal) Care se află situat în regiunea despre care se vorbește. 84 (Îlav) În (sau prin) partea ~ului În regiunea despre care se vorbește. 85 (Îe) A fi de ~ (sau de ~ul lui ori ei) din... A fi originar din... 86 Distanță. 87 (Îs) O palmă de ~ Se folosește pentru a indica o distanță mică. 88 (Rar) Perioadă de timp Si: interval. 89-90 Spațiu (care poate fi) ocupat de cineva sau de ceva. 91 (Îs) ~ de muncă (sau de producție) Parte din suprafața unei unități economice în care se execută operații în vederea obținerii producției, folosind în acest scop utilaj și echipament tehnic corespunzător. 92 (Îs) ~ de muncă Întreprindere sau instituție în care o persoană își desfășoară activitatea. 93 (Îas) Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat Si: serviciu. 94 (Îs) ~ de veci Teren într-un cimitir aflat în proprietatea cuiva și destinat pentru morminte sau cavouri. 95 (Prc; îas) Mormânt. 96 (Pop; îas) Cimitir. 97 (Îs) ~ de casă Teren destinat pentru construcția unei locuințe. 98 (Îe) A-și face ~ A da la o parte pe cineva sau ceva spre a putea trece înainte. 99 (Îe) A face ~ A se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva. 100-101 (Îe) A (nu) fi la ~ul lui (sau ei) A (nu) fi așa cum se cuvine. 102 (D. oameni; îla) La ~ul lui Așa cum se cuvine. 103 (Fig; îe) A(-și) încălzi ~ul A sta mult într-un loc. 104 (Îe) A încurca ~ul (sau lumea, zilele etc.) A stânjeni activitatea celor prezenți. 105 (Îae) A nu fi de nici un folos. 106 (Îe) A lua ~ A se așeza. 107 (Îe) Ia ~! Șezi! 108 (Pfm; îe) A puți ~ul (sub cineva) (de lene) Se spune despre cineva foarte leneș. 109 (Fam; îe) A sta pe (sau la, în) ~ul său A se găsi la locul (1) obișnuit, stabilit sau destinat. 110 (Îae) A păstra măsura. 111 (Îe) A ține ~ de... A înlocui. 112 (Reg) Placentă. 113 Scriere sau pasaj într-o scriere unde a apărut o anumită informație sau relatare. 114 Pasaj dintr-o scrisoare. 115 (Îs) ~ comun Idee cunoscută de toată lumea Si: banalitate. 116 (Îs) ~uri albe Blanc tipografic sau spațiu între rândurile culese. 117 Funcție. 118 Poziție ocupată de cineva sau ceva într-o ierarhie Si: clasament, rang¹, treaptă¹. 119 (Pgn) Situație. 120 (Fam; îe) A prinde -~ A fi luat în considerație. 121 (Îvr; îae) A trece drept... 122 (Îe) A se pune în ~ul cuiva A se închipui în situația cuiva, pentru a-l putea înțelege. 123 (Îlav) În ~ul cuiva în situația cuiva. 124 Moment potrivit Si: ocazie, prilej. 125 (Îlv) A avea ~ A se întâmpla. 126 (Îal) A se produce. 127 (Îal) A se desfășura. 128 (Îe) A da ~ la ... A avea drept urmare. 129 (Îae) A determina. 130 (Îae) A provoca. 131-132 (Îe) A (nu) fi ~ul A (nu) fi cazul. 133-134 (Îae) A (nu) fi potrivit. 135 (Înv; îlav) La ~ de nevoie Într-un moment dificil. 136 (Îlav) Din capul ~ului De la început. 137 (Îlpp) În ~ de (sau în ~ul) În schimbul. 138 (Îlpp) La un ~ cu... Împreună cu... 139 (Îlc) În ~ să (sau ca ... să) Se spune pentru a arăta raportul de opoziție dintre două idei, două acțiuni etc. 140 (Înv; îlc) În ~ ce În timp ce.

locșor sn [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 246^v/11 / V: ~cușor, (reg) luc~ / Pl: ~oare / E: loc + -ușor] 1-2 (Șhp) Loc (1) (mic) Si: (îrg) loculeț (1-2), locuț (1-2), (reg) locșorel (1-2). 3 Mică porțiune pe corp Si: (îrg) loculeț (3), locuț (3). 4 Mic spațiu liber, disponibil într-o publicație, într-un text Si: (îrg) loculeț (4), locuț (4). 5 Bucată mică de pământ cultivabil Si: (îrg) locuț (5). 6 Mică proprietate agrară Si: (îrg) locuț (6). 7 Mică bucată de pământ necesară pentru un mormânt Si: (îrg) locuț (7). 8 Spațiu mic, ocupat de cineva sau ceva sau pe care se poate așeza cineva sau ceva Si: (îrg) loculeț (5). 9 (Fam) Serviciu modest. 10 (Fam) Post convenabil. 11 (Fam) Funcție modestă. 12 (Atm; reg) Placentă.

matcă sf [At: PSALT. 194 / V: (reg) mactă, mapcă, mască / G-D: mătcii, (înv) matchii, matcii / Pl: mătci, (înv) ~ce, (reg) mătcuri, (nob), măci / E: bg матка, srb matka] 1 (Șîs ~ de albine, ~ de stup) Albină femelă, mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă Si: mamă (18), regină. 2 (Îe) Ca un roi fără (de) ~ Dezorientat. 3 (Reg) Stup bătrân de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori Si: (reg) pârvac, roi. 4 (Csc) Nucleu de reproducere într-o crescătorie de animale sau de păsări. 5 Albie minoră a unei ape curgătoare Si: făgaș, pat. 6 (Îe) A reveni la (sau a reintra în) ~ A reveni la starea obișnuită. 7 (Îae) A-și relua cursul normal. 8 (Îe) A readuce la ~ A readuce pe calea cea bună. 9 (Reg) Parte mai joasă a unei văi Si: matiță (3), vâlcea. 10 (Înv; îs) ~ca focului sau ~ca de foc Iad. 11 (Mtp; înv; îas) Fluviu de foc în Infern. 12 (Atm; îrg) Organ sexual feminin. 13 (Reg; șîs ~ca copilului) Placentă. 14 (Fig) Obârșie. 15 (Spc) Loc de naștere. 16 (Spc) Familie, neam din care se trage cineva. 17 (Pes) Matiță (1). 18 (înv) Original al unui act. 19 Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc., care rămâne după ce s-au rupt părțile sau foile detașabile Si: cotor, (frm) sușă. 20 Una din cele două părți ale unui timbru fiscal. 21 Carte funciară Si: matricolă (3) 22 (Înv) Piuliță. 23 (Teh; îs) Soluție ~ Soluție mamă (31). 24 (Dlg) Parte a colțarului cu limbă, în care se mișcă limba Si: toc. 25 (Ent; reg) Viermănar (Sarcophaga carnaria).

nadră sf [At: BENIUC, M. 76 / V: nadă / Pl: ~re / E: cf ucr надра] (Atm; reg) Placentă.

naștere sf [At: CORESI, EV. 494 / V: (reg) ~ti~ / Pl: ~ri / E: naște] 1 Expulzare a fătului din cavitatea uterină Si: (rar) născare (1), (pop) facere, (îrg) născut¹ (1), născătoare (1), (înv) născătură (1). 2 (Iuz; îs) Casă de (sau pentru) ~ri Maternitate în mediul sătesc. 3 (Reg) Organ genital al femeii. 4 (Reg) Organ genital al iepei Si: născut¹ (4), (reg) născoaie. 5 (Înv) Odraslă. 6 (Înv; pex) Familie. 7 (Înv; pex) Neam (10). 8 (Înv; îs) Nume de ~ Nume de familie. 9 Venire pe lume a unei ființe. Si: (pop) născare (2), (îrg) născut¹ (4), (înv) născătură (5). 10 (Îs) Act (sau certificat, buletin) de ~ Document oficial redactat de Oficiul stării civile, prin care se constată că o persoană s-a născut. 11 (Reg; îs) Loc de ~ sau locul ~rii, casă de ~ Placentă. 12 (Îs) Zi de ~ sau ziua ~rii Dată la care s-a născut cineva. 13 Sărbătorire care are loc cu prilejul acestei zile. 14-15 (Îljv) Din ~ (Care este) de la începutul existenței Si: congenital. 16-17 (Îal) (Într-un mod) potrivit unor predispoziții naturale. 18 (Îlav) Prin ~ Prin structura naturală, înclinațiile firești. 19 (Bis; îls) A doua ~ Înnoire a ființei individului, produsă prin taina botezului. 20 (Bis; Îal) Înviere din morți și viață veșnică a celor buni, după judecata din urmă. 21 (Îs) ~a Sfântului loan Botezătorul (sau, înv, Botezătorul) Sărbătoare creștină celebrată la 24 iunie. 22 (Îs) ~a Maicii Domnului Sărbătoare creștină celebrată la 8 septembrie. 23 (Îs) ~a Domnului (Iisus Hristos) sau ~a lui Hristos Crăciun. 24 (Și eliptic; îas) Reprezentare iconografică a nașterii lui Iisus Hristos. 25 (Și eliptic; îas) Psalm care se cântă în ajunul Crăciunului. 26 (Îlav) Înainte (sau mai nainte) de ~a lui Hristos Înaintea erei noastre. 27 (Îlav) De la (sau după) nașterea lui Hristos În era noastră. 28 (Îal) Al erei noastre. 29 (Îvr; lpl; determinat prin „cele dintâi”) Drepturi ale întâiului născut. 30 Origine. 31 (Îlav) De (sau din) ~ sau de ~a sa De loc din... 32 (Îal) De naționalitate. 33 (Înv) Loc unde s-a născut cineva. 34 (Înv; pex) Patrie. 35 (Înv; fig) Apariție. 36 (Înv; fig) Cauză. 37 (Înv; fig) Izvor. 38 (Înv; fig) Început. 39 (Îlv) A da ~ A naște (1). 40 (Îal) A crea. 41 (Îal) A produce. 42 (Îal) A provoca. 43 (Îlv) A lua ~ A apărea. 44 (Îal) A se forma. 45 (Îal) A se produce. 46 (Înv; art) Titlu al primei cărți a Bibliei Si: facerea, geneza. 47 (Aht; după fr naissance) Fiecare dintre cele două secțiuni transversale ale unui arc sau ale unei bolți, care formează suprafețele de reazem ale acestora pe infrastructură.

mitră² sf [At: KRETZULESCU, M. 10 / Pl: ~re / E: ngr μήτρα] (Atm) 1 Organ genital al femelei. 2 Uter. 3 (Mol) Placentă.

obială¹ sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 28/7 / V: (reg) ~auă / Pl: ~iele și (înv) ~le, (reg) ~ieli / E: bg обияло] 1 (Mpl) Bucată de pânză sau de postav care se punea în cizme sau în opinci în loc de ciorap sau peste ciorap. 2 (Pex) Haină ruptă Si: zdreanță. 3 (Pop; îe) A întinde (pe cineva)ca pe o ~ A bate tare pe cineva. 4 (Pop; îe) A-l arde ~ielele A se afla într-o situație dificilă Si: a fi strâmtorat. 5 (Pop; îe) A-i curge (cuiva) ~ielele de pe (sau după) cineva A fi sărac și rău îmbrăcat Si: a fi zdrențăros. 6 (Pop; îe) A scoate pe cineva din ~iele A ajuta pe cineva să ajungă la o situație mai bună. 7 A îmbogăți pe cineva. 8 (Pop; îe) A-și căuta de ~iele A-și vedea de propriile sale interese. 9 (Pop; îe) A dormi ~ A dormi profund. 10 (Pop; dep) Om lipsit de demnitate și de caracter Si: slugarnic. 11 (Pop; dep) Om care nu e bun de nimic. 12 (Pop; îe) Cal slab și bătrân. 13 (Reg) Placentă de animal. 14 (Reg; lpl) Fulgi mari de zăpadă. 15 (Reg; art) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

mucoare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ori / E: ml mucor, -ora] (Reg) 1 Mucegai (1). 2 Mucus. 3 (Spc) Muc (1). 4 (Lpl) Mucozitate produsă în placenta animalelor, înainte de fătare. 5 Boală a cailor și a vitelor nedefinită mai îndeaproape Vz răpciugă 6 Epitet depreciativ pentru un tânăr flușturatic.

retenție sf [At: ALEXI, W. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr rétention, lat retentio, -onis] 1 Oprire. 2 (Jur; îs) Drept de ~ Drept acordat celui ce deține un lucru de a refuza restituirea lui până la plata de către persoana căreia trebuie să i se facă restituirea sumei pe care o datorează deținătorului în legătură cu lucrul. 3 (Fig) Stăpânire. 4 (Med) Reținere și acumulare în organism a unor substanțe care în mod obișnuit sunt eliminate, datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 5 (Med; îs) ~ placentară Reținerea placentei în uter după evacuarea fătului peste timpul normal, care poate fi urmată de infecții grave. 6 Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape, prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. 7 Reținere a apei în astfel de bazine. 8 (Chm) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.

perdea sf [At: (a. 1693) ȘIO II₁, 290 / V: (reg) ~uă / Pl: ~ele, (reg) ~eli / E: tc perde] 1 Obiect confecționat din pânză, stofă, dantelă etc. care se atârnă mai ales la ferestrele și la ușile locuințelor, pentru a împiedica pătrunderea luminii sau pentru a opri vederea dinafară, având totodată și scop decorativ. 2-3 (Îljv) (Mai) cu ~ (Care este exprimat, spus, făcut) indirect, prin aluzii, discret, cu rezervă, cu bună-cuviință. 4-5 (îljv) Fără ~ (Care este exprimat, spus, făcut) pe față, fară înconjur, fără sfială, necuviincios, trivial. 6 (Îe) A avea ~ la ochi A nu pricepe clar un lucru. 7 (Îe) A(-i) pune (cuiva) ~ (sau ~ele) la ochi A împiedica pe cineva să vadă lucrurile așa cum sunt. 8 (Îae) A înșela pe cineva. 9 (Îe) A i se lua (sau a i se ridica sau, rar, a-i lua) cuiva o ~ (sau ~ua) de pe ochi A înțelege deodată ceva sau a face pe cineva să vadă clar, să priceapă ceva. 10 (Îe) A se da după ~ A se ascunde, lucrând din umbră. 11 (Îae) A se sustrage de la ceva. 12 (Îe) A ridica ~ua A arăta care este adevărul. 13 (Îae) A da lucrurile pe față. 14 (Îae) A spune fără ocolișuri. 15 (Îe) A nu avea nici o ~ A nu avea nici o rușine. 16 (Îae) A depăși măsura. 17 (Îe) A da cuiva o ~ A certa foarte tare pe cineva Si: a da un perdaf (5). 18 (Îe) A avea ceva după ~ A ține un secret. 19 (Îae) A ascunde ceva. 20 (Pex) Obiect confecționat din șiraguri lungi și dese de mărgele atârnate perpendicular în dreptul unei intrări, în loc de ușă. 21 (Spc; înv) Draperie de la ușa de intrare în camera domnitorului sau a vizirului, unde de obicei stătea un perdegiu. 22 (Pex) Intrare. 23 (Pex; înv) Scenă sau act dintr-o piesă de teatru. 24 (Reg) Plasă deasă împletită în ochiuri care se întinde orizontal în interiorul capcanei și cu ajutorul căreia se prinde peștele în tolbă. 25 (Pan; udp „de”; șfg) Ceea ce are aspectul unei perdele. 26 Ceea ce acoperă vederea ca o perdea Si: (rar) perdeluire (3). 27 Ceea ce împiedică înțelegerea, perceperea etc. unui lucru, a unui fapt etc. 28 (Mil; îs) ~ de fum Nor artificial de ceață sau de fum, creat pentru a împiedica observarea și focul inamicului. 29 (Înv; pop) Adăpost la stână, construit din stuf din nuiele, din scânduri etc., de obicei neacoperit, făcut pentru a proteja oile, rar și alte animale, de intemperii. 30 (Pex) Stână. 31 (Reg) Îngrăditură neacoperită, făcută pentru a separa oile care trebuie să fete sau pe cele care trebuie mulse, de celelalte oi Si: corlată, ocol, staul, strungă, țarc. 32 (Mol) Îngrăditură unde dorm mieii. 33 (Mol; Trs) Î ngrăditură mobilă în care se închid oile noaptea și care se mută din loc în loc pentru a gunoi terenul. 34 (Reg) Perete de scândură de la stână, prin care e făcută strunga. 35 (Mol) Acoperiș peste ocolul oilor. 36 (Reg) Colibă a ciobanilor la stînă. 37 (Olt) Cort din pânză. 38 (Reg) Șopron. 39 Șură. 40 (Reg) Acoperiș de lemn care adăpostește cuptorul clădit în curte. 41 (Reg) Parte a pridvorului închisă cu scânduri. 42 (Reg) Adăpost din trestie, făcut ca un gard în jurul răsadnițelor cu zarzavat timpuriu. 43 Perete mobil de lemn la unele instrumente. 44 (Udp „de”) Fâșie de pădure. 45 Șir de copaci. 46 (Spc; șîs ~ de protecție, ~ forestieră de protecție) Șir de copaci sădiți în linie dreaptă, cu scopul de a adăposti culturile împotriva vânturilor, de a opri zăpada pe ogoare etc. 47 (Îs) ~ antierozională Plantație de arbori și de arbuști pe terenurile în pantă supuse eroziunii. 48 (Pan) Desiș. 49 (Pan) Păpuriș. 50 (Pan) Stufăriș. 51 (Mpp; șîs ~ albă) Leucom. 52 (Mpp; îas) Cataractă. 53 (Atm; reg) Placentă. 54 (Reg; îe) A lua (pe cineva) cu o ~ mai sus A lua repede cu vorba pe cineva. 55 (Îae) A i-o lua înainte. 56 (Îae) A-i tăia apa de la moară.

placentar, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr placentaire] 1 a (Atm) Care ține de placentă (2). 2 a (Atm) Privitor la placentă (2). 3 a (D. mamifere) Care are placentă (2). 4 a (Bot) Care ține de placentă (4). 5 a (Bot) Privitor la placentă (4). 6 sn (Lpl) Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă (2). 7 sn (Șls) Animal care face parte din subclasa placentarelor (6).

placentație sf [At: BARASCH, B. 27 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr placentation] (Bot) Fel în care sunt așezate ovulele pe placentă (3).

placentă sf [At: TEODORI, A. 73/14 / V: (înv) ~ațe~, plăcintă / Pl: ~te / E: lat placenta, fr placenta] 1 (Înv; îs) Plăcinta sângelui Plasmă sanguină. 2 (Atm) Membrană cărnoasă și spongioasă care se formează la majoritatea mamiferelor și la om în perioada de gestație, și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția acestuia eliminându-se la naștere Si: (reg) casă, căiță, cămașă, curătoare, loc, locșor, locuț, lupșor, matcă, mitră², nadră, plod (16), prapur, soartă, strat. 3 (Atm; îs) ~ previa Placentă (2) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului. 4 (Bot) Loc în interiorul ovarelor pe care se fixează ovulele.

placentom sn [At: DN³ / Pl: ~oame / E: fr placentome] (Med) Tumoare care derivă din placentă (2).

plațentă sf vz placentă

plăcintă¹ sf [At: HERODOT (1645), 166 / V: (reg) ~te, ~tură / Pl: ~te, (rar) ~nți, (reg) ~turi / E: ml placenta] 1 (Udp „cu” sau „de” care indică natura umpluturii) Preparat de patiserie făcut din aluat în foi suprapuse și umplut cu brânză sau cu fructe, legume, carne etc. 2 (Reg; îs) La ~te Ospăț și datini care au loc la țară la casa mirelui, a doua zi după cununie Si: (reg) uncrop. 3 (Îe) A găsi ~ta gata A se folosi de munca altuia. 4 (Îae) A-i veni totul de-a gata. 5 (Îe) A aștepta (pe cineva) cu ~te calde A aștepta pe cineva cu mari pregătiri și cu deosebită plăcere. 6 (Îe) A se vinde (sau a se căuta) ca ~ta caldă A se vinde repede, fiind foarte căutat. 7-8 (Îe) A-i veni (sau a-i pregăti) o ~ A(-i) veni sau a(-i) pregăti cuiva o surpriză neplăcută, un necaz etc. 9 (Îe) A se pune (sau a se trânti, a se așeza etc.) ca o ~ (țigănească) A se tolăni, a se lungi cât e de mare. 10 (Îe) A număra foile la ~ A pierde vremea inutil. 11 (Îae) A-și face prea multe socoteli. 12 (Îae) A acorda o importanță exagerată amănuntelor. 13 (Îe) A socoti câte foi intră în (sau într-o) ~ A ține prea mult seama de toate amănuntele. 14 (Îe) A sta ca o ~ A fi pasiv, comod. 15 (Îae) A fi nesimțit. 16 (Îe) Ce-i ~, să-mi placă? Replică glumeață dată cuiva care întreabă dacă îți place un om. 17 (Îe) A face ~te A face cerculețe pe suprafața apei, aruncând în ea pietricele plate. 18 (Fig; gmț) Bătaie dată cu palma. 19 (Pan; irn) Hârtie oficială, cerere, memoriu etc. care se întinde pe prea multe pagini și care are, de obicei un conținut neplăcut. 20 (Reg) Aluat uns cu grăsime și rulat, prăjit sau copt. 21 (Reg) Turtă. 22 (Reg) Lipie. 23 (Trs) Gogoașă. 24 (Reg; șîs ~ subțire) Clătită. 25 (Bot; reg; îc) ~ta-vacii Urechea-ursului (Primula auricula). 26 (Bot; îc) ~ta-porcului Talpa-ursului (Heracleum palmatum). 27 (Reg) Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.

plăcintă² sf vz placentă

plod [At: COD. VOR. 126/30 / V: (înv) ploadă sf / Pl: (1-11,14-20) ~uri, (12-13) plozi / E: slv плодъ] 1 sn (Înv) Sămânță. 2 sn (Pop) Ou. 3 sn (Pop) Germene. 4 sn (Pop) Embrion. 5 sn (Pop) Larvă. 6 sn (Reg) Drojdie folosită ca ferment. 7 sn (Înv) Capacitate de procreare Si: fecunditate. 8 sn (Îvp; îla) Fără ~ Sterp. 9 sn (Înv) Rod. 10 a (Înv; îc) ~-purtător Fructifer. 11 sn (Rar) Puiet. 12 sm (Îvp) Prunc. 13 sm (Prt) Copil. 14 sn (Reg) Organe genitale feminine. 15 sn (Reg) Organe genitale la unele animale. 16 sn (Reg) Placentă (2). 17 sn Organ intern la păsări, în care stă oul de la formarea până la expulzarea lui. 18 sn Materie apătoasă care umple celulele fagurelui la câteva zile după depunerea ouălor în ele. 19 s (Reg; îe) Ține-ți ~u! Taci din gură! 20 sn (Reg) Strat de mucegai care se formează deasupra vinului Si: floare.

prapur sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 224/36 / V: prap sn, (pop) ~por, (reg) ~pore, ~e / Pl: ~i, ~e, (rar, sn) ~uri / E: slv прапоръ] 1 (Înv) Drapel militar care se purta în vârful unei lănci Si: flamură. 2 (Înv) Pânză, material din care era confecționat un prapur (1). 3 (Mol) Întrecere călare în care flăcăii invitați de mireasă la nuntă trebuie să ajungă din urmă flăcăii invitați ai mirelui, învingătorii câștigând un steag sau o sumă de bani. 4 Steag bisericesc înfățișând imagini de sfinți sau scene biblice, purtat la procesiuni sau la diverse alte solemnități religioase. 5 (Ban; îf prapor) Brad verde, împodobit cu flori, cununi și panglici, care se face la moartea unui tânăr necăsătorit, indiferent de sex. 6 (Pop) Membrane care învelesc organe interne. 7 (Pop; spc) Peritoneu. 8 (Pop; spc) Mezenter. 9 (Mun; Olt) Osânză, seu, grăsime care se depune pe peritoneu. 10 (Reg; îf prapor) Placentă.

prolan sn [At: DN³ / Pl: ? / E: fr prolan] (Blg) Hormon al placentei din timpul sarcinii femeii.

sălaș sn [At: PSALT. 171 / V: (înv) sal~, sel~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg sállos] 1 Locuință modestă Si: (înv) sălășluire (4). 2 (Pgn) Loc (special amenajat) în care cineva locuiește în mod statornic Si: domiciliu, locuință, (asr) lăcaș, (înv) sălășluire (5). 3 (Înv; pex) Sediu, reședință (a unei autorități a unei instituții etc.) Si: (înv) sălășluință (3), sălășluire (6), (îvr) sălașnă (3). 4 (Rar; îs) ~ de veci Mormânt. 5 (Rar; pex; csc) Persoanele (din aceeași familie) care locuiesc într-un sălaș (1). 6 (Pan; în concepții religioase) Loc imaginar considerat ca sediu pentru sfinți, ființe supraomenești, morți, etc. Si: (înv) sălășluire (8) . 7 Loc de adăpost (sau de culcuș) al animalelor sălbatice Si: bârlog (2), cuib (1), vizuină. 8 (Pan) Loc în care își petrec viața (sau poposesc vremelnic) păsările sălbatice și peștii Si: sălășluire (9). 9 (Rar; pex) Animale sălbatice care trăiesc într-un sălaș (7). 10 (Înv) Așternut, culcuș (al omului). 11 (Îe) A face ~ (cu cineva) A avea relații sexuale (cu cineva). 12 (Reg) Lăcaș de cult. 13 (Trs) Placentă. 14 (Trs; Mar) Sicriu (6). 15 Loc unde poposește cineva pentru a se odihni, pentru a găsi adăpost sau găzduire. 16 (De obicei în legătură cu verbele „a da”, „a cere”, „a căuta”, „a găsi” etc; pex) Găzduire vremelnică oferită cuiva (sau obținută de cineva) Si: sălășluire (13). 17 (Înv; îlv) A se afla în ~ A sălășlui. 18 Construcție (rudimentară) făcută pe locurile de pământ, în țarină, la munte etc., care servește ca locuință (sau ca adăpost sezonier) pentru oameni sau animale. 19 Loc unde își închid ciobanii oile, în timpul nopții, ca să îngrașe pământul cu excrementele. 20 (Reg; îf salaș) Loc unde se adăpostesc oile la amiază, în timpul verii Vz staniște. 21 (Înv) Cort (1). 22 (Pex) Campament sau așezare (temporară) în corturi Si: tabără. 23 (Spc; de obicei urmat de determinări ca „de țigani”, „țigănesc” etc.) Cort de țigani (nomazi). 24 (Pex) Familie sau grup de familii de țigani (nomazi sau robi) locuind de obicei în corturi, adesea aflate sub conducerea unui vătaf Si: șatră. 25 (Reg) Încăpere sau construcție specială dintr-o gospodărie unde se adăpostesc vitele Vz grajd. 26 (Reg) Încăpere sau construcție specială unde se adăpostesc oile Vz staul. 27 (Lpl) Acareturi (1). 28 (Înv) Mică așezare umană de proporțiile unui cătun sau ale unui sat Si: (înv) sălășluire (10).

soartă sf [At: PSALT. 272 / V: sorț sm, (îvp) ~te, (înv) sort sm, sorte sf, (reg) șo~ / G-D: sorții, ~tei / Pl: sorți / E: ml sors, -tis] 1 Forță supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și implacabil tot ce se petrece în viața omului Si: destin (1), fatalitate (1), menire, noroc, predestinare, ursită, zodie, (rar) predestinație, (îvp) striște, (pop) dat² (7), făcut, noroceală, norocire, orândă¹, parte, rânduială, scrisă² (8), soroc, stea, (îrg) sorocire, (înv) preursire, preursită, ursitoare, (grî) proorizmos, (reg) ursă, urseală, (îvr) prodată. 2 Împrejurare în care se află sau se va afla o persoană, o comunitate la un moment dat. 3 Curs al evenimentelor importante din viața (sau dintr-o parte a vieții) unei persoane Si: destin (4), sortire (1). 4 (Rar; îe) A se împăca (sau a fi împăcat) cu ~ta (sa) A se resemna. 5 (Rar) Desfășurare a unei acțiuni. 6 (Rar) Deznodământ (2). 7 (Mpl; de obicei îf sorț) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție etc. prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unui bilet etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților. 8 (Mpl; îf sorț) Zar, bilet etc. folosit la sorți (7). 9 (Îe) A trage la sorți, (înv) a trage la ~ , a trage sorți, (îvp) a sau a-și arunca sorți ori sorții A hotărî prin procedeul sorților (7) o alegere, o împărțire, o desemnare etc. 10 (Îae) A participa ca parte interesată la operația sorților (7). 11 (Pop; îe) A trage la sorți, a cădea (sau a ieși) cineva la sorți, (rar) a trage sorții sau sorțul ori sorț, (înv) a ieși sorțul pentru cineva A recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților (7). 12 (Pop; îe) A trage cu sorții A prezice prin sorți (7). 13 (Pop; îe) A cădea (sau a ieși) cineva la sorți, a cădea ~ta pe cineva, (pop) a pica sorțul pe cineva, (înv) a ieși sorțul cuiva, a-i cădea cuiva sorții sau ~ta, a-i ieși cuiva sorțul A fi ales, desemnat etc. prin sistemul sorților (7). 14 (Îe) A se alege sorții A se ajunge la un deznodământ. 15 (Pop; construit cu pp „la”, îf sorț) Recrutare prin sistemul sorților (7). 16 (Reg; îf sorț) Citație la recrutare. 17 (Îvp; îf sorț) Porțiune de pământ care se repatizează prin tragere la sorți. 18 (Reg) Porțiune dintr-un parchet de pădure repartizată cuiva. 19 (Reg; îf ~te) Loc în pădure de unde se dau lemnele la vale. 20 (Reg; îf ~te) Loc în arătură lung și îngust. 21 (Reg; lpl; îf sorț) Cuvinte, fraze fără înțeles folosite în formulele de eliminare la jocurile de copii. 22 (Mpl; udp „de”; îf sorț) Șansă. 23 (Lpl; îf sorț; îs) Sorți de izbândă Posibilități de reușită. 24 (Pop) Placentă. 25 (Pop; îe) A fi plin (sau a se face ori a se umple) ~ A se uda foarte tare, până la piele.

suc² sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uri / E: ml succus, fr suc] 1 (Bot; șîs) ~ celular Soluție apoasă cu aspect și gust variat, în a cărei compoziție intră săruri minerale, acizi organici, zaharuri, alcaloizi etc. în diferite proporții, care umple vacuolele celulelor vegetale și se găsește în mai mare cantitate în fructe, putând fi extras prin presare sau stoarcere Si: zeamă. 2 Lichid nutritiv format din apă și săruri minerale ori din apă și substanțe organice, care circulă prin vasele libero-lemnoase ale vegetalelor Si: sevă (1), (pop) mâzgă, must, mustăreață,, (reg) miericică, muc, mursă¹. 3 Lichid cu aspect lăptos secretat de celulele laticifere ale unor vegetale Si: latex. 4 Lichid secretat de glandele nectarifere ale plantelor melifere Si: nectar, mană. 5 Băutură răcoritoare preparată din suc (1) de fructe (pasteurizat) cu sau fără zahăr sau glucoză, apă (acidulată). 6 (Determinat prin „locului”, „solului” sau „pământului”) Apă cu care este îmbibat pământul și care conține substanțe hrănitoare Si: sevă (1). 7 Lichid secretat sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții Vz: umoare. 8 (Spc) Lichid care se scurge din carne, când este preparată Si: zeamă. 9 (Adesea urmat de determinări care indică glanda) Secreție a anumitor glande din organismul uman Si: (înv) umezeală. 10 (Înv; îs) ~ genital Spermă. 11 (Înv) Substanță hrănitoare pe care o primește fătul (prin placentă) din sângele mamei. 12 (Pop; determinat prin „de lână”) Usuc.