tomni, tomnesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A repara, a drege: „Și-o bătut mama pe tata / De ce n-o tomnit covata” (Calendar, 1980: 16). ♦ (mag.) Tomnitu’ vacilor, practică rituală efectuată imediat după fătare, în care se folosea o lumânare (de la botezul primului copil) și placenta vacii, pentru a împiedica luarea laptelui de la vacă (în zona Chioar). 2. A aranja, a ordona: „Zină batăr până-n prag / Și-mi tomne cununa-n cap” (Memoria, 2001: 108). 3. (refl.) A-și reveni după convalescență; a se întrema. – Din tocmi „a repara” (< sl. tŭkŭmiti) (MDA).