tomní, tomnesc, v.t. (reg.) 1. A repara, a drege: „Și-o bătut mama pe tata / De ce n-o tomnit covata” (Calendar, 1980: 16). ■ Tomnitu' vacilor = practică rituală efectuată imediat după fătare, în care se folosea o lumânare (de la botezul primului copil) și placenta vacii, pentru a împiedica luarea laptelui de la vacă (în zona Chioar). ■ Tomnitu' pământului = operație prin care se îngunoiau terenurile agricole sau fânațele, în timpul iernii (ianuarie – februarie), fie prin transportarea (cu sania sau carul) a gunoiului de grajd, fie prin organizarea de staule pentru oi sau vite pe terenurile respective. 2. A aranja, a ordona: „Zină batăr până-n prag / Și-mi tomne cununa-n cap” (Memoria, 2001: 108). 3. (r.) A-și reveni după convalescență; a se întrema. – Din tocmi „a repara” (MDA).