ȘERIF², șerifi, s. m. Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district sau comitat, având în anumite cazuri și puteri judecătorești. – Din engl. sheriff.

DISTRICTUAL, -Ă, districtuali, -e, adj. Care aparține districtului, privitor la district. [Pr.: -tu-al] – District + suf. -ual (după an – anual, spirit – spiritual etc.).

CAZA s. v. comitat, district.

COMITAT s. district, (înv., în Transilv.) varmeghie, (turcism înv.) caza. (Un ~ din Ungaria.)

DISTRICT s. comitat, (înv., în Transilv.) varmeghie, (turcism înv.) caza. (Un ~ din vechea Anglie.)

VARMEGHIE s. v. comitat, district, județ.

district s. n., pl. districte

subdistrict s. n. district

COMITAT ~e n. ist. (în unele țări) Unitate administrativ-teritorială condusă de un comite; district; ținut. /<germ. Komitat

DISTRICT ~e n. Unitate administrativ-teritorială în unele state. /<fr. district, lat. districtus

DISTRICTUAL ~ă (~i, ~e) Care ține de district; propriu unui district. /district + suf. ~al

ȘERIF² s.m. 1. (În Anglia și S.U.A.) Funcționar administrativ învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (În Scoția) Judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau într-un comitat. [Acc. și șerif. / < engl. sheriff, cf. fr. shérif].

TRIB s.n. 1. Formă de organizare a societății primitive, constînd dintr-o grupare de mai multe ginți sau de familii reunite între ele prin legături de înrudire, care trăiau pe un teritoriu propriu, aveau o limbă și credințe comune și erau supuse autorității unui șef (ales din mijlocul lor). 2. (La unele popoare din antichitate) Seminție, gintă, neam. ♦ Populația fiecărui district în Roma antică. 3. (Biol.) Subdiviziune a familiei, cuprinzînd genuri înrudite. [< lat. tribus, cf. fr., it. tribu].

cadalâc, cadalâcuri, s.n. (înv.) district, județ.

COMITAT s.n. Diviziune administrativă; district (în organizarea administrativă a Imperiului austro-ungar). [< germ. Komitat, cf. lat. med. comitatus].

DISTRICT s.n. Subdiviziune teritorial-administrativă în anumite țări; ținut. [< fr. district].

DISTRICTUAL, -Ă adj. Care ține de district, referitor la district. [Pron. -tu-al. / cf. it. distrittuale].

GAULEITER s.m. Conducător al unui district în Germania fascistă. [Pron. gau-lai-tăr. / < germ. Gauleiter].

mirimiran, mirimirani, s.m. (înv.) guvernator turc al unui district.

căpitan (căpitani), s. m. – 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului, în armata modernă. – 2. Căpetenie militară, în general. – 3. În vechea organizare militară, căpetenie de județ cu atribuții militare, administrative și polițienești. – Mr. căpitan. It. capitano, intrat în rom. din Evul Mediu, probabil pe filieră levantină (cf. REW 1634); cf. ngr. ϰαπιτάν, alb., bg. kapitan, tc. kaptan, sb. kapetan, mag. kapitány. Referirea lui Sanzewitsch 198 la rus. kapitan este inutilă. Der. căpitanat, s. n. (căpitanie, district militar); căpităneasă, s. f. (soție de căpitan); căpitănesc, adj. (de căpitan); căpitanie, s. f. (companie, detașament condus de un căpitan); căpitan-pașa (var. capudan-pașa), s. m. (amiral al flotei turcești), din tc. kaptan sau kapudan pașa (înv.).

caza (-ale), s. f. – În Turcia, în trecut, district administrativ și judiciar. Tc. kaza (Șeineanu, III, 33). Sec. XVIII, înv.

RAION s.n. 1. Suprafață, teritoriu limitat de o anumită rază în raport cu un centru. ♦ Unitate teritorial-administrativă în care se împarte o regiune, un district sau un oraș mare în unele țări. ♦ Fîșie de teren pe care acționează o unitate militară în apărare. 2. Secție a unui magazin unde se găsesc mărfuri de același fel. [Pron. ra-ion, pl. -oane. / < fr. rayon, rus. raion].

COMITAT s. n. (în evul mediu) unitate administrativ-teritorială; district. (< germ. Komitat, lat. comitatus)

DISTRICT s. n. subdiviziune teritorial-administrativă în anumite țări; ținut. ◊ comitat. (< fr. district, lat. districtus)

DISTRICTUAL, -Ă adj. referitor la district. (după it. distrittuale)

GAULEITER LAI-TĂR/ s. m. conducător al unui district în Germania nazistă. (< germ. Gauleiter)

PREFECT s. m. 1. demnitar care conducea o prefectură la romani sau diverse unități teritoriale în unele state feudale. 2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani. 3. șef administrativ și politic al unui județ (sau district). 4. preot sau călugăr în institutele pedagogice ale iezuiților, care conduce și supraveghează câte un sector al activității elevilor. 5. (în trecut) elev, într-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina. (< lat. praefectus)

PREFECTURĂ s. f. 1. unitate administrativă, provincie etc. condusă de un prefect (1). 2. funcția, demnitatea de prefect. 3. instituție care constituie forul administrativ și politic sau conducerea poliției dintr-un județ (sau district). (< lat. praefectura, fr. préfecture)

RAION s. n. 1. suprafață, teritoriu limitat de o anumită rază în raport cu un centru. ◊ unitate teritorial-administrativă în care se împarte o regiune, un district sau un oraș mare. 2. (mil.) porțiune de teren în care se dispun forțe și mijloace în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă. 3. secție a unui magazin unde se găsesc mărfuri de același fel. (< /1/ rus. raion, fr. rayon)

SUBDISTRICT s. n. subdiviziune a unui district. (< engl. subdistrict)

ȘERIF s. m. 1. funcționar administrativ în Anglia și SUA învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (în Scoția) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat. (< engl. sheriff, fr. shériff)

nahia (-ele), s. f. – Regiune, district. Tc. (arab.) nahiya (Lokotsch 1540). Sec. XIX, înv.

ocol (ocoluri), s. n. – 1. Circuit, contur, circumferință. – 2. Loc îngrădit, țarc de vite. – 3. Înconjur, întorsătură. – 4. Strîngere în turmă a vitelor. – 5. Deviație, digresiune. – 6. District judiciar. – 7. Tribunal pentru prima instanță. Sl. okolu „cerc”, din kola „roată”, cf. colb, colac (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), cf. bg. okol, mag. akol. – Der. ocoli, vb. (a da ocol, a înconjura; a se abate; a se suci; a împrejmui; a evita); din sl. okoliti, ukoliti; ocolaș, s. m. (înv., șef administrativ al unui district judiciar); ocoliș, s. n. (deviere, abatere), cf. sb., cr. okoliš „cerc”; ocolitor, adj. (care se abate de la ceva); ocolitură, s. f. (deviație); ocolnică, s. f. (înv., hotărnicie); ocoleală, s. f. (deviere).

raion (raioane), s. n. – 1. Secție a unui magazin. – 2. District, circumscripție. Fr. rayon, prin intermediul rus. raion.

ALBANIA, stat în V Pen. Balcanice; 28,7 mii km²; 3,2 mil. loc. (1989). Limba oficială: albaneza. Cap.: Tirana. Orașe pr.: Shkodër, Durrës, Vlorë, Elbasan, Korcë. Este împărțit în 26 districte. Relief predominant muntos (85 la sută din terit.), cu vîrfuri mai semețe la ganița de E; în lungul litoralului o cîmpie mai extinsă în partea centrală (Muzeqe). Climă mediteraneană în V și temperat-continenetală în E (în munți). Expl. de petrol și bitum, de cărbune, de min. de cupru, crom, nichel, fier. Întreprinderile înd. ale A. fabrică: ciment, produse textile, oțel, tractoare, produse petroliere (3 mil. t., 1988), îngrășăminte chimice, cherestea și hîrtie, zahăr (45 mii t., 1988), conserve de fructe, țigări ș.a. Din supr. țării 24,8 la sută se cultivă cu cereale, sfeclă de zahăr, măslini, viță de vie (88 mii t struguri, 1988), citrice ș.a. Pe pășuni (13,8 la sută din supr. țării) se cresc ovine (1,4 mil. capete, 1988), caprine (0,98 mil. capete, 1988), bovine. C. f.: 380 km. Căi rutiere: 2,7 mii km. Moneda: 1 leka = 100 qindarka. Exportă petrol și produse petroliere, bitum, min. de fier și de crom, cupru, produse alim. (conserve de fructe, țigarete, vinuir ș.a.) și importă mașini și utilaje, mijloace de transport, produse chimice, semifabricate, textile, bunuri de consum. – Istoric. Locuit în antic. de triburi ilirice și trace, terit. A. face parte din Imp. Roman (167 î. Hr. – 395 d. Hr.) apoi, timp de 9 sec. din Imp. Bizantin. Primele state feudale albaneze iau ființă în sec. 12-14. Rezistența înverșunată opusă expansiunii otomane începută în 1389 cunoaște apogeul (1443-1468) sub Gjergj Kastrioti (Skanderbeg). După 1479 A. devine pentru mai mult de 4 sec. prov. a Imp. Otoman. în urma răscoalelor antiotomane (1908-1912), în cursul primului război balcanic, Congresul Național Albanezde la Vlorë proclamă independența țării (28 nov. 1912), recunoscută pe plan internațional la Conferința de la Londra (1913). În timpul primului război mondial terit. A. devine teatru de operațiuni militare. În dec. 1924 puterea este preluată de Ahmed Zogu, care, după proclamarea A. ca republică (21 ian. 1925), devine președinte, iar din 1928, rege, sub numele de Zogu I (1928-1939). Atacată de Italia fascistă la 7 apr. 1939, A. este ocupată în cursul aceleiași luni, în ciuda rezistenței populare. Crearea Frontului de Eliberare Națională la Conferința de la Peza (16 sept. 1942), transformarea Comitetului Antifascist de Eliberare Națională în guvern democratic provizoriu în frunte cu Enver Hodja (Hoxha) (20 oct. 1944) duc la eliberarea întregului teritoriu de sub dominația fascistă (29 nov. 1944). La 11 ian. 1946, A. se proclamă republică populară. Guvernul controlat de comuniști adoptă o serie de măsuri, care pregătesc condițiile pentru instaurarea structurilor totalitare. Devenit Partdul Muncii (1948), partidul comunist manifestă inițial o totală fidelitate față de U.R.S.S., dar măsurile de destalinizare, adoptate de N.S. Hrușciov, determină distanțarea ulterioară a A. de U.R.S.S. și apropierea ei de R.P. Chineză. Criticile formulate de Partidul Muncii la adresa Partidului Comunist Chinez, după moartea lui Mao Zedung, duc la deteriorarea relațiilor între cele două partide și țări și la suspendarea asistenței economice oferite de China (1978). A. se angajează într-o politică de autoizolare, continuată după moartea lui Enver Hodja (11 apr. 1985) de succesorul său, Ramiz Alia. În 1989, acesta a inițiat însă contacte cu unele state occidentale, iar în 1990 a anunțat unele măsuri de atenuare a rigidității totalitare. În 1991, în cadrul modificărilor majore petrecute în viața politică internațională și ca urmare a exodului de populație în statele vecine, însoțit de puternice manifestații de stradă, regimul a fost nevoit să organizeze alegeri pluripartite. Alegerile au fost cîștigate de Partidul Muncii (fost Comunist, devenit ulterior Socialist). Organismul suprem legislativ este Adunarea Populară, aleasă pe patru ani, iar cel executiv Consiliul de Miniștri. Alegerile legislative din 22 mart. 1992 au fost cîștigate de Partidul Democratic, punîndu-se capăt regimului comunist din A. La 3 apr. 1992 președintele Ramiz Alia a demisionat. Parlamentul a ales în funcția de președinte pe liderul Partidului Democratic, Sali Berisha (8 apr. 1992).

ALBERTON, oraș în NE Rep. Africii de Sud (Transvaal), în aglomerația Johannesburg; 230,7 mii loc. (1986). Centru al ind. extractive și prelucrării în districtul minier Witwatersrand.

BANAT, veche prov. istorică, situată între Carpații Meridionali, Dunăre, Tisa și Mureș. Locuită în antic. de geto-daci, a fost cucerită de romani la începutul sec. 2 și inclusă în prov. Dacia. În sec. 9-11 este menționată existența în aceste părți a formațiunilor politice românești conduse de Glad și apoi de Ahtum. În sec. 14-15 aici au fost constituite numeroase districte românești. În sec. 16, parte de V a fost ocupată de turci și transformată în eialet (cu centrul la Timișoara). Ocupat de austrieci. Pacea de la Passarowitz (iul. 1718) a consfințit pe plan diplomatic stăpînirea Habsburgilor asupra B. Colonizat în sec. 18 cu numeroase familii de șvabi. În timpul Revoluției din 1848-1849, românii din B. au cucerit în adunările de la Lugoj și Timișoara recunoașterea egalității lor în drepturi cu celelalte naționalități. În condițiile destrămării Imp. Austro-Ungar, în 1918, cea mai mare parte a B., cu o populație majoritar românească s-a unit cu România, iar o parte, a intrat în componența Iugoslaviei.

BELIZE 1. Stat în America Centrală istmică; 23 mii km²; 180 mii loc. (1988). Limba oficială: engleza. Cap. Belmopan. Oraș pr.: Belize. Este împărțit în șase districte. Relief de podiș, dominat în S de cîteva lanțuri muntoase (alt. max. 1.122 m). Climat tropical umed (1.250-2.000 mm/an). Peste 40 la sută din supr. țării este acoperită de păduri cu esențe prețioase (mahon, palisandru). Terenurile cultivate reprezintă numai 2,4 la sută din supr. țării. Culturile de bază se practică în plantații: trestie de zahăr (325 mii t, 1988), cocotieri, citrice (100 mii t, 1988), bananieri (27 mii t banane, 1988). Pentru consumul local se cultivă orez, porumb, legume. Creșterea animalelor: bovine (50 mii capete, 1988), porcine (26 mii capete, 1988). Mici întreprinderi de prelucr. a produselor agricole (zahăr, 87 mii t, 1988, conservarea fructelor), a lemnului, de conf. ș.a. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 2,1 mii km. Moneda 1 dollar Belize = 100 cents. Exportă fructe proaspete și conservate (40 la sută), conf., crustacee, brînzeturi, zahăr ș.a. și importă produse alim., bunuri de larg consum, utilaje și mijloace de transport, combustibili ș.a. – Istoric. Teritoriul B. este locuit în ev. med. de triburi amerindiene maya, apoi de caribi. Descoperit de Cristofor Columb în 1502, el este ocupat de coloniști englezi în 1638 și disputat de spanioli pînă în 1798. Colonie a coroanei britanice, din 1862, sub numele de Hondurasul Britanic. La 1 iun. 1973 ia numele de B. și își proclamă, la 21 sept. 1981, independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Conflictul teritorial cu Guatemala, care nu a recunoscut independența B., face necesară continuarea prezenței britanice aici. B. este monarhie constituțională. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral (Senat și Camera Reprezentanților), iar cea executivă, de un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Camera Reprezentanților. 2. Oraș și port la M. Caraibilor, în statul cu același nume; 47 mii loc. (1986). Aeroport internațional. Prelucr. lemnului. Pescuit. Export de citrice, banane, zahăr, copra. Vechi centru ad-tiv al Hondurasului Britanic (pînă în 1970).

BOHĂȚEL, Alexandru (1816-1897, n. Vultureni, jud. Cluj), jurist și om politic român. Căpitan suprem al districtului grăniceresc Năsăud (1861-1876). Activitate de promovare a aspirațiilor românești pentru drepturi politice și culturale.

BOKSBURG, oraș în NE Rep. Africa de Sud, la E de Johannesburg (Transvaal); 112,8 mii loc. (1985). Important centru aurifer și carbonifer în districtul Witwatersrand. Automobile, echipament electric, săpun, conserve de fructe.

BRAN-LEMENY, Ioan Al. (1811-1899, n. Zărnești), avocat român. Participant la Revoluția de la 1848-1849 din Transilvania, unul dintre organizatorii legiunilor românești; căpitan suprem al districtului Făgărașului în timpul „regimului liberal” (1861-1865).

BRASILIA, cap. Braziliei (din 1960), în Districtul Federal (5,8 mii km²), pe un platou interior (Goias), la 1.200 m alt.; 1,8 mil. loc. (1989). Aeroport internațional. Ind. ușoară și alim. Pr. centru politic al țării. A fost construită între 1956 și 1960 după planurile arhitectului Oscar Niemeyer și ale urbanistului Lúcio Costa. Universitate.

bard (< celta veche bardos) 1. Poet și cântăreț din țările celtice (Gallia, Irlanda, Cornwall, Țara Galilor, Scoția). Prezența lor este atestată încă din sec. 2 î. Hr. Ei alcătuiau, alături de preoții celților, druizii, pătura intelectualilor. Compuneau cântece de laudă sau satirice pe care le cântau la petreceri, întruniri sau în cerc restrâns. Se acompaniau la cruth*. În calitatea lor de critici ai acțiunilor publice și private, exercitau o mare influență morală asupra comunității. Au fost alungați din Gallia de către romani. De-a lungul ev. med., în insulele britanice (regiunile ocupate de celți), b. erau fie atașați curților princiare și nobiliare fie cântăreți ambulanți. Repertoriul lor cuprindea, pe lângă ode și satire, elegii, cântece de dragoste, proverbe și balade (saga). Erau istorici și genealogiști (și în această activitate activau pe lângă mănăstiri). Erau organizați în confrerii pe districte și țineau întruniri anuale (eisteddfod). Cântăreți ai libertăților naționale, b. au fost persecutați de către englezi pe măsură ce aceștia cucereau ținuturile celtice (începând din sec. 13). În vremea Renașterii*, deși numărul b. crește considerabil, poziția lor socială decade, ei devenind, în majoritatea cazurilor un fel de bufoni vagabonzi și turbulenți. Abia în sec. 19, artiștii romantici încearcă să reînvie tradiția bardică, cu care ocazie se reiau întrunirile anuale. Muzica b. medievală nu s-a păstrat. 2. În zilele noastre, termenul desemnează metaforic pe poeții lirici în genere („bardul din Mircești”).

BRAZILIA, Republica Federativă a Braziliei, stat în America de Sud, cu largă ieșire la Oc. Atlantic (7,4 mii km de țărm); 8,5 mil. km²; 147,4 mil. loc. (1989). Limba oficială: portugheza. Cap.: Brasilia. Orașe pr.: São Paulo. Rio de Janeiro, Belo Horizonte, Recife, Salvador, Fortaleza, Porto Alegre. Este format din 24 state, trei terit. și un district federal. Relief predominant de podiș (Podișul Braziliei în S, Podișul Guyanelor în N) care coboară treptat în bazinul depr. Amazonului. Zona litorală concentrează peste 1/3 din pop. țării. Rețea hidrografică bogată: Amazon (3.165 km între granițele țării), Paraná și afl. acestora. Climă ecuatorială, subecuatorială, tropicală și subtropicală. Vegetație bogată: păduri tropical-umede (60% din supr. țării) și savane cu pîlcuri de arbori (campos) sau cu ierburi xerofite (caatinga). Expl. de min. de fier (85,6 mil. t export, 1988), aur, diamante, bauxită (7,7 mil. t, 1989), staniu (44 mii t, 1988), petrol (29,8 mil. t, 1989), huilă, șisturi bituminoase ș.a.; mari expl. forestiere. Ind. B., diversificată, produce energie electrică (214,1 miliarde kWh, 1988), fontă (23,9 mil. t, 1988), oțel (26,1 mil. t, 1989), aluminiu (0,9 mil. t, 1988), mașini agricole, autovehicule (1,04 mil. buc., din care 313,2 mii autoturisme, 1989), îngrășăminte chim., ciment (26,5 mil. t, 1989), hârtie, zahăr (8,5 mil. t, 1988), conserve de carne, țesături de bumbac, mătase și lînă, articole de piele și încălț. ș.a. Terenurile cultivate reprezintă 9,1% din supr. țării; cafea (1,3 mil. t, 1988, 24% din prod. mondială), cacao, cocotieri, bananieri (5,1 mil. t banane, locul 1 pe glob), ananas, citrice (15,3 mil t. portocale, 1988, locul 1 pe glob), manioc ș.a. Se mai cultivă cereale (42,5 mil. t, din care 24,7 mil. t porumb și 11,8 mil. t orez), soia (18 mil. t, locul 2 pe glob), arahide, bumbac. Viticultură. Creșterea animalelor beneficiază de o vastă bază furajeră (19,7% din supr. țării este ocupată de pășuni); se cresc bovine (134,1 mil. capete, 1988), porcine (32,7 mil. capete, 1988), ovine (20 mil. capete, 1988), caprine (11 mil. capete, 1988). C. f.: 36,3 mii km. Căi rutiere: 1,5 mil. km. Rețea navigabilă internă: 35 mii km; flota maritimă comercială: 4,5 mil. t. Moneda: 1 cruzeiro = 100 centavos. Exportă produse agricole (1/3) din care cafea (10% din totalul exporturilor), mașini, utilaje și mijloace de transport, produse siderurgice, min. de fier, produse petroliere ș.a. și importă combustibili (c. 1/3), mașini și utilaje ind., produse chim., mijloace de transport ș.a. Turism. – Istoric. Locuit în vechime de triburi amerindiene (guarani, tamoios, tupinambas ș.a.), terit. B. a fost cucerit în prima jumătate a sec. 16 de portughezi. În 1815, ca urmare a mișcării de eliberare națională, a fost lichidat statul colonial, iar la 7 sept. 1822 B. s-a declarat imperiu independent. În 1888 a fost abolit sclavajul. În 1889, B. s-a proclamat republică federativă. La sfîrșitul sec. 19 a început să se dezvolte industria. După primul război mondial (în care B. a fost de partea Antantei) s-a intensificat pătrunderea în economia țării a capitalului străin, mai ales american. În 1930, în urma luptei pentru putere dintre conservatori și liberali, puterea a fost preluată de de aceștia din urmă, în frunte cu G. Vargas. În 1942, B. a intrat în cel de-al doilea război mondial de partea coaliției antihitleriste. În 1960, capitala B. s-a mutat de la Rio de Janeiro în noul oraș Brasilia. Președinții J. Kubitschek (1956-1961) și J. Goulart (1961-1964 ), care au luat unele măsuri pentru consolidarea economiei naționale, au fost răsturnați prin lovituri de stat militare. După revenirea la o conducere civilă (1985), o nouă constituție a intrat în vigoare (1988). Instabilitatea politică nu a influențat dezvoltarea economică a B., care a devenit principala putere a Americii Latine. B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de Congresul Național, compus din Senatul Federal și Camera Deputaților, iar cea executivă de un cabinet condus de președinte. Președintele Fernando Collor de Mello, acuzat de corupție și confruntat cu un val de nemulțumiri sociale, a fost suspendat din funcție în urma unei hotărîri parlamentare; a demisionat la 29 decembrie 1992. Itaman Augusto Cantiero Franco a depus jurămîntul, devenind președintele B. în aceeași zi. 2. Podișul Braziliei sau Brazilian (Planalto Central), pod. situat în America de Sud (SE Braziliei) între C. Amazonului (la N), Gran Chaco și La Plata (la V) și Oc. Atlantic (la E). Alcătuit dintr-o platformă străveche cu relief variat. Pe latura de E este brăzdat de sierre cristaline paralele cu țărmul Oc. Atlantic, cu înălțimi între 800 și 2.000 m. Alt. max.: 2.884 m (Pico de Bandeira). Spre interior se desfășoară o altă linie de sierre, paralelă cu prima. Către V. alt. sierrelor scade treptat într-un pod. înalt, care ocupă centrul de V P.B. În N și V acestui pod., alt. sînt de 500-600 m. Climă ecuatorială în N și subecuatorială și tropicală în centru și S. Rețeaua hidrografică are dispoziție radială, fiind formată din afl. ai Amazonului, ai rîului Purús și din cele care se varsă direct în Oc. Atlantic.

CARACAS, cap. Venezuelei, situată în N țării, la 950 m alt., formînd un district federal (1,93 mii km²); 3,2 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Pr. centru politic, comercial, financiar și ind. al țării. Mare nod de comunicații. Aeroport internațional Maiquetia. Ind. prelucr. metalelor, cimentului, chimică (petrochimie, cauciuc, produse farmaceutice, hîrtie), piel. și încălț., textilă și conf., sticlărie, alim. Două universități. Catedrală (1614). Panteon în memoria lui S. Bolivar. Întemeiat în 1567 de conchistadorii spanioli. În timpul Războiului pentru Independența Coloniilor Spaniole din America Latină (1810-1826), C. a devenit unul dintre centrele luptei pentru eliberare. Cap. Venezuelei din 1830.

CHIOAR, veche cetate situată în aproprierea rîului Lăpuș, menționată pentru prima dată în 1368, dar cu o existență anterioară. Apanaj al voievozilor români din Maramureș și și centru de district din Transilvania medievală. Cetatea și-a perdut din importanță în sec. 18, căzînd treptat în ruină. Numită și Cetatea de Piatră.

CIPRU, stat în ins. cu același nume din E M. Mediterane; 9.251 km²; 690 mii loc. (1989). Limbi oficiale: greaca și turca (81% din populație sînt greci și 18,7% turci). Cap.: Nicosia. Orașe pr.: Limassol, Famagusta, Larnaca. Este împărțit în cinci districte. Terit. țării este străbătut de două lanțuri muntoase care încadrează o cîmpie mai înaltă, fertilă și bine populată. Climă mediteraneană. Vegetație de maquis. Expl. de gips (46 mii t, 1987), min. de fier (114 mii t, 1987), pirite, cuprifere, azbest. Terenurile agricole ocupă 17,6% din supr. țării (33.000 ha irigate, 1988), pe care se cultivă orz (95% din producția de cereale), cartofi (193 mii t, 1989), tutun; plantații de citrice și măslini. Viticultură (30 mii ha, 212 mii t struguri, 1989). Creșterea animalelor (caprine și ovine). Întreprinderi ind. care produc ulei de măsline, conserve de pește, ciment (1 mil. t, 1989), țesături, încălț., produse chim. ș.a.; rafinărie de petrol. C. f.: 35 km. Căi rutiere: 9,2 mii km. Flota comercială: 8,2 mil. t (1985). Trafic maritim internațional: 6,15 mil. t (1988). Moneda: 1 liră = 1.000 mils. Exportă textile și conf (c. 1/3), legume, cartofi și fructe (c. 1/5), produse electronice, produse petroliere, ciment, azbest ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport, bunuri ind. de larg consum, combustibili, produse alim. ș.a. – Istoric. În insulă s-au stabilit prin milen. 2 î. Hr. aheii; ulterior, C. s-a aflat în stăpînirea succesivă a egiptenilor, hitiților, asirienilor, perșilor, Egiptului elenistic, romanilor, bizantinilor, arabilor, cruciaților, Veneției. În 1571 a fost cucerit de turci. În 1878, Turcia, în baza unui acord secret, a trecut temporar Marii Britanii drepturile sale asupra insulei. În 1914, după intrarea Turciei în primul război mondial, de partea Germaniei, Marea Britanie a anexat C., declarîndu-l în 1925 colonie britanică. În 1955 ciprioții au trecut la lupta armată pentru eliberarea națională a țării; la 16 aug. 1960, C. a fost proclamat republică independentă. În 1963 au avut loc primele incidente grave între membrii comunităților greacă și turcă, marcînd începutul unei îndelungate crize. În iul. 1974, o lovitură de stat organizată de Garda Națională greacă duce la înlăturarea, temporară, a președintelui rep. C., arhiepiscopul Makarios III (care părăsește ins. și se reîntoarce în dec.). În partea de nord a ins. debarcă trupele turcești, care au ocupat o parte din terit. Tratativele intercomunitare sînt reluate (ian. 1975), dar în febr. 1975, administrația cipriotă turcă proclamă ilegal N ins. drept „stat autonom și federat”. Negocierile intercomunitare desfășurate, cu unele întreruperi, între 1975 și 1983, sub egida O.N.U., nu au dus la rezultate concrete. În nov. 1983, administrația cipriotă turcă proclamă unilateral „Republica Turcă a Ciprului de Nord” și întrerupe tratativele cu comunitatea cipriotă greacă. Negocierile au fost reluate ulterior sub egida secretarului general O.N.U., dar nu au dus la nici un rezultat semnificativ (1989-1990). Potrivit constituției din 1960, puterea executivă este deținută de un cabinet condus de președintele statului, iar cea legislativă de Camera Reprezentanților.

CIUDAD DE MÉXICO [siudað de mehico] (MEXICO CITY [mexicou siti]), cap. Mexicului, centrul ad-tiv al Districtului Federal (1.499 km²), în partea centrală a țării, la 2.200 m alt.; 20,21 mil. loc. (1990, cu suburbiile), al doilea oraș al lumii. Pr. centru politic, economic (deține 50% din prod. ind. a țării) și cultural al țării. Important nod de comunicații. Aeroportul internațional „Benito Juarez”. Ind. alim., textilă, de încălț., a cimentului, poligrafică, montaj de automobile (uzinele firmelor „Ford” și „General Motors”), constr. de aparataj electrotehnic, prelucr. petrolului; siderurgie, metalurgie neferoasă, produse chimice. Mare centru comercial și financiar. Turism. Opt universități (cea mai veche din 1551). Academie de științe (1884). Catedrală (sec. 16-19). Muzee. Centru turistic. Construit în 1521 pe ruinele vechiului oraș Tenochtitlán, a fost între 1535 și 1821 cap. viceregatului Noua Spanie. Din 1824, cap. rep. independente Mexic. Locul de desfășurare a Jocurilor Olimpice de vară (1968).

COLUMBIA, stat în NV Americii de Sud; 1,14 mil. km²; 32,3 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: Bogotá. Orașe pr.: Medellin, Cali, Baranquilla. Este împărțit în 23 departamente, patru intendencias, cinci comisarias și un district special. În vest se află M-ții Anzii Columbieni, cu cordilierele Occidentală, Centrală și Orientală, iar în E se dezvoltă cîmpia joasă, întinsă, a Amazonului, acoperită de savane și păduri ecuatoriale. În N cîmpia dintre Anzi și țărmul M. Caraibilor, bine populată, dominată de masivul muntos izolat Sierra Nevada de Santa Marta (5.775 m alt. max. din C.). Climă caldă și umedă, moderată de altitudine în reg. muntoasă. Expl. de petrol (20,4 mil. t, 1989), gaze naturale, aur (26.546 kg, 1987), huilă (14,6 mil. t, 1987), platină, min. de fier, argint, fosfați, sulf, sare, caolin (1,2 mil. t, 1979) ș.a. Terenurile cultivate (4,7% din suprafața țării) sînt ocupate de plantații de cafea (975 mii ha, 664 mii t 1989, locul 2 pe glob), trestie de zahăr (26 mil. t, 1989), banane (3,8 mil. t, 1989) și cacao; se mai cultivă orez (1,9 mil. t, 1989), porumb, bumbac (320 mii t, 1989), tutun, cartofi, soia, manioc ș.a. Se cresc bovine (24,7 mil. capete, 1989), porcine (2,6 mil. capete, 1989), ovine (2,7 mil. capete, 1989). Pescuit: 84,8 mii t (1988). Ind. produce energie electrică (35,4 miliarde kWh, 1987), produse petroliere, oțel, ciment (6,3 mil. t, 1988), autovehicule (60,9 mii buc., 1988), îngrășăminte chimice, cauciuc, hîrtie, țesături, țigarete, zahăr ș.a. C. f.: 3,4 mii km. Căi rutiere: 106,2 mii km. Flota maritimă comercială: 585 mii t (1988). Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exportă cafea (c. 1/3), petrol și produse petroliere (c 1/4), cărbuni, banane, flori, textile ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (c. 40%), produse chimice, produse siderurgice, produse agroalim. ș.a. – Istoric. Populat din timpuri străvechi de triburi de amerindieni, terit. C. a fost cucerit la începutul sec. 16 de spanioli, care au înființat aici (1538) colonia (din 1718 viceregat) Noua Granadă. În cursul Războiului pentru Independența Coloniilor spaniole din America (1810-1826) a fost adoptată, la Bogotá, Declarația de Independență (1813). Din 1819 Noua Granadă a făcut parte din Republica federativă Marea Columbie pînă în 1830, cînd s-a constituit Republica Noua Granadă. În 1863 a fost proclamată constituirea Statelor Unite ale Columbiei (din 1886, Republica Columbia). În scopul obținerii zonei viitorului Canal Panamá, S.U.A. au organizat în 1903 o lovitură de stat în prov. Panamá, în urma căreia aceasta s-a despărțit de C. După cel de-al doilea război mondial viața politică s-a caracterizat prin încordări și confruntări, care din anii ’60 au luat și forma activităților de gherilă, Din 1958 s-au succedat la guvern partidele conservator și liberal. Din 1989, autoritățile au declanșat o campanie energică împotriva cartelurilor producătorilor de droguri, care au ripostat prin acte teroriste. Șeful statului și al cabinetului este președintele republicii, Organul legislativ este Congresul Național.

COLUMBIA [cəlámbiə] 1. Fl. în America de Nord (în Canada occidentală și S.U.A.); 2.550 km. Izv. din M-ții Stîncoși și se varsă în Oc. Pacific printr-un estuar. Navigabil pe ultimii 450 km. Trece prin Portland. Pe C. se află marile hidrocentrale Grand Coulee (9.070 MW) și Bonneville. Se mai numește Oregon. 2. Oraș în E S.U.A., centru ad-tiv al statului Carolina de Sud; 456,5 mii loc. (1988, cu suburbiile). Întreprinderi textile și chimice (mase plastice). Echipament electronic, sticlă. Universitate. 3. Districtul ~, district federal în S.U.A., între statele Maryland și Virginia; 179 km²; 615 mii loc. (1989). Aici se găsește orașul Washington, capitala federală a S.U.A.

Republica Populară Democrată Coreeană 1. Țară situată în partea de N a Pen. Coreea; 122,4 mii km²; 22,4 mil. loc. (1989). Limba oficială: coreeana. Cap.: Phenian (Pyǒngyang). Orașe pr.: Hamhŭng, Chǒngjin, Wǒnsan, Kaesǒng. Este împărțită în nouă prov., un district special și trei orașe speciale. Expl. de cărbuni (52 mil. t, 1987), min. de fier (3,2 mil. t, 1987), cupru, plumb (110 mii t, 1987), zinc (225 mii t, 1987), wolfram, argint, aur (5.000 kg, 1987), magnezit (2 mil. t, 1987), fosfați, sare, grafit. Ind. țării produce energie electrică (50 miliarde kWh, 1986), oțel (4,3 mil. t, 1987), fontă (5,8 mil. t, 1987), utilaje ind., material feroviar, tractoare, aparataj electrotehnic, îngrășăminte chimice, textile, ciment (7,8 mil. t, 1987), celuloză și hîrtie, conserve de pește ș.a. Pe terenurile arabile (20% din suprafața țării) se cultivă orez (6,4 mil. t, 1989), ovăz, grîu (900 mii t, 1989), porumb (3 mil. t, 1989), soia, cartofi (2 mil. t, 1989), bumbac, tutun ș.a. Se cresc bovine (1,3 mil. capete, 1989), porcine (3,1 mil. capete, 1989), ovine, viermi de mătase. Pescuit: 1,7 mil. t (1988). C. f.: 10,5 mii km. Căi rutiere: 22.000 km. Flota maritimă comercială: 581,7 mii t (1988). Moneda: 1 won = 100 chon. Exportă metale feroase și neferoase, produse agricole, min., produse chimice, mașini și utilaje ș.a. și importă echipament ind., produse chimice, carburanți, produse agricole ș.a. – Istoric. La 25 iun. 1950 armata nord-coreeană a atacat Coreea de Sud, care a primit imediat asistență O.N.U. (în primul rînd sprijinul S.U.A.). R.P. Chineză a acordat ajutor militar R.P.D.C.; la 27 iul. 1953 s-a încheiat armistițiul de la Panmunjon, care a restabilit situația anterioară. În repetate rînduri R.P.D.C. a prezentat propuneri concrete menite să ducă la reunificarea pașnică a Coreei. Forța conducătoare în stat este Partidul Muncii din Coreea (P.M.C., creat în 1946, prin unificarea Partidului Comunist cu Noul Partid Popular); cu el colaborează celelalte partide politice (Partidul Tinerilor Prieteni, Partidul Democratic). Secretar general al C.C. al P.M.C. (din 1960; între 1949 și 1960, președinte) și președinte al țării (din 1972), este Kim Ir Sen. Puterea executivă este deținută de președinte, iar cea legislativă de Adunarea Populară Supremă. 2. Strîmtoarea Coreii, str. între Pen. C. și ins. japoneze Goto, Khyūshū și Honshū, care leagă M. Chinei de Est cu M. Japoniei. Lățime max.: 180 km; ad. min.: 73 m. Arh. Tsushima o desparte în două.

RAGUSA 1. Oraș în S Italiei (Sicilia), situat la poalele dealurilor Iblei, în zona cheilor râului Irminio, la 182 km SE de Palermo; 69,7 mii loc. (2003). Expl. de petrol, de șisturi bituminoase și de asfalt. Rafinărie de petrol. In.d cimentului, chimică (materiale plastice), de prelucr. a lemnului (mobilă), trxtilă și alim. Muzeu de Arheologie; Catedrală (1706-1760); bazilica San Giorgio (1738-1775). R. s-a dezvoltat pe locul anticei așezări Hybla Heraea. Ocupat de arabi (sec. 9) și apoi de normanzi (sec. 11), a devenit, în perioada 1091-1296, capitala unui district de sine stătător. Distrus în mare parte de cutremurul din 1693. 2. Denumirea (italienească) purtată în Ev. med. de orașul croat Dubrovnik.

RIO DE JANEIRO [ríu də jənəíru] 1. Oraș în SE Braziliei, centrul ad-tiv al statului cu același nume (din 1975), situat pe țărmul G. Guanabara al Oc. Atlantic, străjuit de masivul granitic Pão de Açúcar (404 m alt.) și de vf. Corcovado (704 m alt.); 5,9 mil. loc. (2003) (cu suburbiile ajunge la 11,2 mil. loc.). Port comercial și port turistic. Aeroporturile Galeão și Santos Dumont. Nod de comunicații. Metrou (inaugurat în 1979). Legat prin pipe-line cu Belo Horizonte și printr-un pod peste G. Guanabara (14 km lungime) cu orașul Niterói. Important centru comercial, financiar-bancar, de transport, cultural-științific, turistic (carnavalul de la Rio) și balnear (celebrele plaje Copacabana, Ipanema, Barra de Tijuca). Șantier naval. Ind. electrotehnică, chimică, a cauciucului, textilă, de prelucr. a petrolului, a lemnului (mobilă) și a tutunului, sticlăriei, hârtiei, pielăriei și încălțămintei, alim. Cinci universități. Muzeu Național de Artă; Muzeu de Artă Populară. Biblioteca națională cu peste 2 mil. vol. Teatru. 44 școli de samba, cu peste 100.000 de cursanți, care pregătesc pe cei amatori să participe la carnaval. Grădină botanică (1808), cu pește șapte mii de varietăți de plante, extinsă pe 141 ha. Parc zoologic. Monumente: mănăstirile Candelária (1775) și São Bento (sec. 17), în stil colonial, Catedrala metropolitană (1590), bisericile Carmo (1752), Nossa Senhora da Glória do Outerio (1714), São Antonio, franciscană (1773), São Francisco da Pentência (1773), Palatul Quinta da Boa Vista, în stil Empire, în care se află Muzeul Național de Științele Naturii, Palatul Tiradentes (1926) – fosta Cameră a Deputaților, Palatul Ministerului Educației (1939), clădirea Facultății de Arhitectură, construită după planurile arhitectului Oscar Niemeyer, Noua Catedrală (1976), clădirea Teatrului Municipal, replică a Operei din Paris, statuia monumentală a lui Iisus Hristos (38 m înălțime), iluminată noaptea, situată pe vf. Corcovado. Stadionul Maracana (165.000 locuri). Golful Guanabara, în care se află orașul R. de J., a fost descoperit la 1 ian. 1502 de portughezul A. Gonçalves, unul dintre membrii expediției lui Amerigo Vespucci, atribuindu-i numele de Rio de Janeiro (Râul Ianuarie), deoarece a fost descoperit în luna ianuarie. În 1555, expediția francezului Nicolas Durand de Villegaignon amplasa în această zonă primele locuințe ale unei colonii hughenote, dar în 1565, portughezii fondează orașul propriu-zis cu numele de São Sebastião de R. În 1676 sediul unui episcopat, iar din 1670 al Căpităniei Braziliei Meridionale. Importanța sa sporește începând din sec. 18, o dată cu exportul minereurilor de aur și diamante. Între 1763 și 1960, R. de J. a fost capitala Braziliei. ◊ Conferința de la ~, conferință mondială sub auspiciile O.N.U., asupra „mediului și dezvoltării”, supranumită „summitul Terrei” (iun. 1992). La lucrări au participat reprezentanți ai țărilor din întreaga lume care consacră „Carta asupra Pământului”, declarație privind drepturile și îndatoririle fundamentale privind protejarea mediului, concretizate în „Agenda 21”, pe baza principiului dezvoltării durabile. 2. Stat în SE Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic, creat în 1975 prin fuziunea Districtului Federal Rio de Janeiro cu statul Guanabara; 43,7 mii km²; 14,8 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Rio de Janeiro. Cereale, cafea, plante tropicale; creșterea animalelor. Turism.

SAXONIA¹ (< germ. Sachsen), nume pe care l-au purtat, de-a lungul istoriei, unele formațiuni statale și unități ad-tiv – terit. în Germania. 1. Reg. istorică locuită de saxoni, apoi (sfârșitul sec. 9-1180) ducatul triburilor saxonilor din N Germaniei. 2. Stat (state), ulterior regat (1806-1918), iar apoi (1918-1945) land (cu centrul ad-tiv în orașul Dresda). V. Saxonia² și Saxonia³. 3. Mici state saxone în Thuringia (mijlocul sec. 16-1918). 4. Prusia saxonă – prov. din Prusia cu centrul ad-tiv în orașul Magdeburg; întemeiată în 1815 pe o parte a terit. ce aparținuse Regatului S., care a trecut la Prusia, și la care a atașat Altmark-Magdeburg, Halle și Halberstadt. După desființarea Prusiei (1945) cea mai mare parte din terit. Prusiei saxone împreună cu statul Anhalt au format provincia (din 1947 – landul) Saxonia-Anhalt (cu centrul ad-tiv la Halle); în 1952 a fost împărțită în districtele Magdeburg și Hallle din Republica Democrată Germană; refăcut în 1990. V. Saxonia Superioară (Sachsen-Anhalt), land. 5. Saxonia inferioară, land în R.F.G. A fost înființat în 1946 în urma unirii fostei provincii prusace Hannovra cu landurile Oldenburg, Schaumburg-Lippe și o mare parte din Braunschweig. Centrul ad-tiv în orașul Hanovra.

SAXONIA² (germ. Sachsen), denumirea unei reg. istorice și a unei formațiuni statale care de-a lungul timpului a acoperit realități istorice diferite. Nucleul statului S. l-a constituit amrca Meissen, întemeiată pe un terit. situat pe cursul mijlociu al fl. Elba, cucerit de franci de la slavii sorbi (sec. 10) și care în 1089 a intrat în stăpânirea familiei saxone de Wettin prin Henric de Ellenburg, conte de Wettin, numit markgraf (1089-1103) de împăratul german Henric IV. În 1247 (definitiv în 1264), Henric III cel Ilustru, markgraf (1221-1288) a primit la moartea unchiului său Henric Raspe, ultimul landgraf al Thuringiei, ca moștenire, Thuringia și comitatul palatin de Saxonia (situat în partea de S a Ducatului saxonilor, care, din 1180, aparținea Thuringiei). Din 1423, ca răsplată pentru participarea la luptele împotriva husiților, Frederic I cel Viteaz, markgraf de Meissen (ca Frederic IV, din 1407), a primit Saxonia-Wittenberg (o parte din Ducatul saxonilor), împreună cu titlul de principe-elector (6 ian. 1423). Din această epocă, pentru stăpânirile familiei de Wettin a început să fie folosită denumirea de S., Electoratul de S. sau S. Superioară (spre a o deosebi de reg. din N, locuită din Antic. de saxoni, numită S. Inferioară). Prin înțelegerea de la Leipzig (26 aug. 1485), Ernst și Albrecht, fiii și succesorii principelui-elector Frederic II cel Blând de Wettin (1428-1464), au hotărât să-și împartă moștenirea: Ernst a păstrat partea de N a S. (S.-Wittenberg), o mare parte din Thuringia, precum și titlul de principe-elector, întemeind linia Ernestină a familiei de Wettin, cu reședința în orașul Wittenberg, în timp ce Albrecht a primit markgrafiatul Meissen, părți din ținutul Osterland (situate în jurul Leipzigului), precum și N Thuringiei, având titlul de duce, întemeind linia Albertină a familiei de Wettin, cu reședința în orașul Dresda. Orașul Wittenberg a avut un rol important în introducerea Reformei în Germania, aici desfășurându-și activitatea Martin Luther și Philipp Melanchthon, iar principele-elector Johann cel Ferm (1525-1532), îmbrățișează luteranismul în 1528, făcând din principatul său un bastion al noii confesiuni. Un succesor lipsit de noroc, principele-elector Johann Frederic I cel Mărinimos (1532-1547), alăturându-se celorlalți principi luterani din „Uniunea de la Schmalkalden”, a luptat împotriva împăratului Carol V, dar a fost înfrânt și luat prizonier în lupta de la Mühlberg (24 apr. 1547); mare parte din stăpânirile sale au au revenit vărului primar – Mauriciu, duce aparținând liniei Albertine, aflat în tabăra Habsburgilor catolici, care a reușit în acest fel să supună autorității sale aproape toate stăpânirile saxone, dobândind și titlul de principe-elector (24 febr. 1548). Participând la Războiul de 30 de Ani, principele-elector Johann Georg I (1611-1656), a primit din partea împăratului Ferdinand II de Habsburg Lusatia (Lausitz) Superioară și Inferioară, precum și o parte din terit. stăpânite de Magdeburg. Mai târziu, Frederic August I cel Puternic, principe-elector (1694-1733), a fost ales rege al Poloniei (ca August II, 1697-1706 și 1709-1733), întemeind Dinastia Saxonă în Regatul Poloniei (1697-1763). În cursul sec. 18, S. a participat la majoritatea războaielor de pe continent: în timpul Războiului de 7 Ani (1756-1763) s-a aflat în luptă cu Regatul Prusiei, suferind o serie de înfrângeri, fiind obligată la plata unor importante despăgubiri și cunoscând regimul de ocupație militară (1756) a oștilor regelui Frederic II cel Mare. În 1792-1796 S., sub cârmuirea principelui-elector Frederic August III cel Drept (1763-1827), a participat, alături de coaliția a IV-a, împreună cu Prusia, împotriva lui Napoleon I Bonaparte, dar după înfrângerea armatei prusace în luptele de la Jena și Auerstädt (14 oct. 1806), trecea de partea învingătorului de la care primește titlul de rege (11 dec. 1806) și intră în Confederația Rinului, aflată sub protectoratul lui Napoleon I. În 1807 i s-a acordat titlul de arhiduce al Marelui Ducat al Varșoviei. Regatul S., cu capitala la Dresda, a participat, ca aliat al Franței, la Războaiele napoleoniene până la lupta de la Leipzig (16-19 oct. 1813), când trupele saxone au trecut de partea coaliției antifranceze, iar Frederic August a fost luat prizonier; între 1813 și 1815, Regatul S. s-a aflat sub administrație rusească și apoi prusacă. Congresul de Pace de la Viena a hotărât (la 8 iun. 1815) ca mai mult de jumătate din terit. Regatului S. (așa-numita S. prusacă, de c. 20.000 km²) să intre în stăpânirea Prusiei, Regatul S. păstrând un terit. de c. 15.000 km². În oct. 1866, Regatul S. a intrat în Confederația Germană de Nord, aflată sub egida Prusiei, iar din 18 ian. 1871 în Imp. German; ultimul rege al S. a fost Frederic August III (1904-1918); la 10 nov. 1918 s-a proclamat Republica saxonă de la Dresda, iar la 11 aug. 1919, prin Constituția de la Weimar, S. a intrat în componența Germaniei, ca land (1920-1945). În 1945, după capitularea Germaniei naziste, S. s-a aflat în zona sovietică de ocupație, iar din 1949 a făcut parte din Republica Democrată Germană; prin legea din iul. 1952, pe terit. s-au constituit districtele Leipzig, Karl-Marx-Stadt și Dresda. După reunificarea Germaniei (3 oct. 1990), a fost reînființat landul S., având aproximativ același terit. cu cel dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

1) cráĭnic m. (vsl. kraĭnikŭ, d. kraĭ, margine, district, județ; rus. kráĭnik, judecător. V. craĭ 2). Vechĭ. Perceptoru birurilor unuĭ district în regiunile supuse Ungurilor (Dac. 1, 154). Maĭ pe urmă. Pristav, anunțător public. V. telal.

PORCIUS, Florian (1816-1906, n. Rodna, jud. Bistrița-Năsăud), botanist român. Acad. (1882). Unul dintre creatorii terminologiei botanice românești. Cercetări, în special, asupra florii m-ților Rodnei („Flora fanerogamă din fostul district al Năsăudului”, „Diagnozele plantelor cryptogame vasculare, care provin spontaneu în Transilvania”).

SALVA, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în zona muscelelor Năsăudului, la confl. râului Sălăuța cu Someșu Mare; 4.386 loc. (2005). Nod feroviar și rutier. Segmentul de c. f. dintre S. și Vișeu de Jos (jud. Maramureș), în lungime de 61 km, a construit în 1948 cu ajutorul brigăzilor voluntare de tineret. Pomicultură (meri, pruni). Satul S. apare menționat documentar în 1440 cu numele Zalva, ca sat românesc care aparținea districtului Rodna, iar în 1519 este consemnat faptul că S. era condusă de cneazul Toma. Din 1547 apare în documente cu numele actual. Bisericile de lemn Sfinții Apostoli Petru și Pavel (sec. 18) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18), în satul Runcul Salvei.

MAGWE 1. District în partea central-vestică a Uniunii Myanmar, pe cursul mijlociu al fl. Irrawaddy; 44,8 mii km²; 4,1 mil. loc. (1994). Centrul ad-tiv: Magwe. Expl. de petrol, tungsten și forestiere. Culturi de bumbac, tutun și orez. Creșterea bovinelor. 2. Oraș în Uniunea Myanmar, pe stg. fl. Irrawaddy, la 233 km SV de Mandalay, centru ad-tiv al prov. omonime; 54,9 mii loc. (1983). Centru comercial.

ŠIAULIAI, oraș în N Lituaniei, la 121 km NNV de Kaunas; centrul ad-tiv al districtului omonim; 131,1 mii loc. (2004). Ind. pielăriei și încălțămintei și alim. Fundat în sec. 13.

* distríct n., pl. e (lat. districtus, d. distringere, a despărți, a divide). Județ (diviziune teritorială).

MANDALAY [mændəléi] 1. Oraș în partea central-sudică a Uniunii Myanmar, la 587 km N de Yangôn, port pe fl. Irrawaddy, centru ad-tiv al districtului cu același nume; 532,9 mii loc. (1983). Nod de comunicații. Aeroport. Constr. navale. Ind. textilă, de prelucr. a lemnului, alim. Piață agricolă. Centru cultural și religios. Numeroase mănăstiri și temple budiste. Universitate (1958). Fundat în 1857 de regele Mindon Min. Capitala țării (1860-1886). 2. District în Uniunea Myanmar, pe cursul mijlociu al fl. Irrawaddy; 37,0 mii km²; 5,8 mil. loc. (1994). Centrul ad-tiv: Mandalay. Expl. de cupru, cositor și forestiere. Culturi de mei, orez, bumbac, arahide.

DJIBOUTI [dʒibúti] 1. Republica ~ (République de ~ / Jumhūriyah Jῑbutῑ), stat în E Africii; 23,2 mii km²; 565 mii loc. (1993). Limba oficială: araba. Religia: islamică (sunniți 96%), creștină (4%). Cap.: Djibouti. Este împărțită în cinci districte (cercles). Relief de platouri vulcanice joase (400-500 m) dominate de culmi ce trec de 1.000-1.500 m (alt. max.: 2.063 m, vf. Mousâ’alli). Partea central-nordică este ocupată de depresiunea tectonică Assal, ce coboară sub nivelul mării (-155 m). Climă tropicală aridă, cu precipitații reduse (180 mm/an). Vegetație de semideșert, cu plante xerofite. Creșterea seminomadă a animalelor: ovine (420 mii capete, 1991), caprine (504 mii capete, 1991), cămile, asini. Legumicultură. Pescuit de bureți și perle. Energie electrică (202 mil. kWh, 1990). Mici întreprinderi ale ind. ușoare și alim.; extracția sării marine. Intens. comerț de tranzit. C. f. (1989): 106 km. Căi rutiere (1989): 3.067 km. Flota comercială: 350 mii t. d. w. (1990). Moneda: 1 Djibouti franc = 100 centimes. Export: cafea, sare, piei, perle. Import: produse alim. și agricole, combustibili, utilaje, lemn, produse chimice ș.a. – Istoric. Populat din Evul Mediu de triburile issa (aparținând populației somaleze) și afar (din etnia etiopiană danakil), terit. D. este transformat, în 1896, în colonie franceză, sub numele de Coasta Franceză a Somalilor. În 1946 primește statut de terit. de peste mări al Franței. În 1967 obține autonomia internă și își schimbă denumirea în Teritoriul Francez al Populațiilor Afar și Issa. La 27 iun. 1977 și-a proclamat independența sub numele actual. Prin referendumul din 1992 este adoptată o nouă Constituție, care instituie un pluripartidism limitat. Republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și un parlament unicameral (Camera Deputaților), iar cea executivă de președinte și de Consiliul de Miniștri. 2. Cap. Rep. D., port la G. Aden; 329,3 mii loc. (1991). Aeroport internațional. Prelucr. petrolului. Reparații navale. Export de cafea, piei, semințe oleaginoase. Este legată printr-o cale ferată (realizată în 1917) de Addis Abeba (Ethiopia). Port liber.

judéț n., pl. e (lat. judĭcium. La înț. de „judecător”, poate să fi influențat vsl. sondĭcĭ, judecător). Vechĭ. Judecător: județu de apoĭ. Judecător (pl. tot e, ca și ajutor). Primar (urban saŭ rural): Hrăjit Lucacĭ județul de în Cetatea Brașovului (Cor.), craiul să pună gĭudețele sale și să împartă țara (Ur.), am ajuns în satu în care era el județ (Sadov. VR. 1911, 4, 60). Azĭ. District, ținut, diviziune administrativă (Munteniĭ ziceaŭ județ. Modoveniĭ ținut): România are 71 de județe (numite de multe orĭ după numele rîuluĭ care le străbate), administrate de un prefect și de un consiliŭ de 21 de membrĭ (consiliŭ județănesc). V. jandarm, șoituz, pîrcălab, pîrgar, ispravnic.

MARSHALL [má:ʃəl], Insulele ~, Republica Insulelor M. (Republic of the Marshall Islands, Majõl), stat situat în arhipelagul omonim, în Pacificul Central (Micronezia), la SV de arh. Hawaii și la SE de ins. Guam; 181,5 km²; 60,3 mii loc. (1997). Limbi oficiale: engleza și marshalleza. Religia: creștină (protestanți 62,8%, catolici 7,1%, mormoni 3,1%). Capitala: Dalap-Uliga-Darrit (pe atolul Majuro). Localit. pr.: Ebeye, Jahrit. Este împărțit în 26 districte electorale. Cuprinde două lanțuri insulare, totalizând 32 atoli și 867 recifi coraligeni: Ralik în V (cu atolii Kwajalein 29 km², Eniwetok 27 km², Jaluit 17 km², Rongelap) și Ratak în E (atolii Majuro 30 km², Maloelap, Wotje, Mili, Likiep, Aur, Bikini etc.). Climă tropical-oceanică cu temperaturi medii anuale ridicate și precipitații bogate (până la 4.000 mm/an). Vegetația arborescentă este dominată de palmieri și bananieri. Faună bogată în specii de pești și păsări. Economie slab dezvoltată, bazată pe asistența financiară americană și pe veniturile din înregistrarea de companii navale străine. Agricultura, de subzistență, deține 14,9% din PNB și concentrează 18,7% din populația activă. Se cultivă taro (1.300 t, 1991), batate, manioc, legume (mai ales varză și dovleci), fructe (arborele de pâine, papaya, bananieri, pandanus), palmieri de cocos, arbori de piper și de cacao. Se cresc (mii capete, 1994): porcine (12,35). Pescuit (260 t pește, 1995). Se exploatează fosfați naturali pe atolul Ailinglaplap. Se produce copra (5,55 mii t, 1991), ulei de cocos (7,73 mii t, 1995), bărci de pescuit, confecții și țesături, energie electrică, se prelucrează peștele. Nu are c. f., ci doar o mică infrastructură rutieră. Port și aeroport pe atolul pe atolul Majuro. Turism: c. 8.000 turiști străini anual. Principalele obiective turistice sunt plajele cu nisip fin, umbrite de cocotieri. Moneda: 1 dollar S.U.A. = 100 cents. Export (1995): pește (38,8%), ulei de cocos (18,2%), copra, fructe. Principal partener: S.U.A. (c. 80%). Import (1995): produse alimentare, băuturi și tutun (28,2%), mașini și utilaje de transport (24,6%), combustibili și uleiuri (24%), produse manufacturate (8,9%). Principalii parteneri: S.U.A. (51%), Guam (14,5%), Japonia (7,5%), Australia. – Istoric. Descoperite în 1529 de navigatorul spaniol Miguel de Saavedram insulele au fost cercetate de-abia în 1788 de către căpitanul englez John Marshall, de unde provine și denumirea lor. În sec. 17-19, insulele au aparținut Spaniei; în 1885, s-au aflat în stăpânirea Germaniei, iar din 1914 sub cea a Japoniei, care, în 1920, a primit din partea Societății Națiunilor mandat de administrare asupra lor. În timpul celui de-al doilea război mondial au fost ocupate de S.U.A. și incluse, în 1947, împreună cu insulele Mariane de Nord și insulele Microneziei, în componența Teritoriului sub mandat al insulelor din Oceanul Pacific, administrat de S.U.A. sub tutele O.N.U. În anii 1946-1956, S.U.A. a efectuat în atolii Bikini și Eniwetok 67 de explozii nucleare, iar, ulterior, atolul Kwajalein a fost folosit ca poligon pentru testele cu rachete intercontinentale. La 1 mai 1979, insulele M. adoptă o Constituție, care proclamă Rep. Insulelor M. În oct. 1982, S.U.A. semnează cu aceasta un acord (aprobat prin referendum în 1983 și nitrat în vigoare în 1986), potrivit căruia insulele devin un stat suveran, responsabilitatea pentru relațiile externe și de apărare revenind guvernului american. La 22 dec. 1990, Consiliul de Securitate al O.N.U. a decis abrogarea mandatului de tutelă executat de S.U.A., M. fiind admisă în O.N.U. ca membru cu drepturi depline. Republică prezidențială, potrivit Constituției din mai 1979. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament unicameral, iar cea executivă de un cabinet, condus și numit de președinte.

NAURU, Republica ~ (Republic of Nauru, Naoero), stat insular în partea de V a Oc. Pacific (Micronezia), la 40 km S de Ecuator și la NE de Australia; 21,3 mii km²; 10,6 mii loc. (1996). Limbi oficiale: engleza și nauruana. Populat de polineziene, chinezi și europeni. Religia: creștină (protestanți 51%, catolici 28%). Capitala: Yaren. Localități pr.: Meneng, Yangor, Makwa. Este împărțit în 14 districte. Cuprinde o ins. coraligenă ovală, cu circumferința de 20 km. În centru, un platou cu alt. max. de 65 m, alcătuit din rocă fosfatică, înconjurat de o plajă nisipoasă. Lipsesc cursurile de apă permanente. Există un singur lac – Buada. Climă ecuatorială cu temperaturi ridicate și precipitații bogate (2.500 mm/an), moderată de brize. Vegetație de cocotieri, pandanus și tufișuri. Faună (păsări). Economie bazată exclusiv pe valorificarea resurselor de fosfați naturali (613 mii t, 1998, locul 18 în lume) care asigură 50% din PNB și antrenează 57% din populația activă. Sumele realizate din vânzarea lor au fost investite în Australia, India și ins. Mariane, ca și în întreprinderi navale și aeriene (Air Nauru). Energie electrică și copra; culturi de legume, bananieri și palmieri de cocos; porcine. Pescuitul este o activitate principală. C. f.: 5,2 km. Căi rutiere: 28 km (1995). Legături aeriene cu Japonia, Australia, Noua Zeelandă și pr. insule din Pacific. Pr. obiective turistice: clădirea Parlamentului din capitala Yaren și plajele cu nisip fin, umbrite de cocotieri. Moneda: 1 australian dollar = 100 cents. Export: fosfați naturali. Principalii parteneri: Australia 50%, Noua Zeelandă 40%, Japonia, Coreea de Sud. Import: apă potabilă, produse alim., utilaje și mijloace de transport. Principalii parteneri: Australia, Olanda. – Istoric. Locuită din cele mai vechi timpuri de metiși, vorbitori ai limbii naruana, N. a fost descoperită în 1798 de britanicul John Fearn. Colonie germană din 1888, împreună cu ins. Marshall (Noua Guinee Germană), a fost ocupată în 1914 de trupele australiene. Între 1920 și 1947, a fost teritoriu sub mandat, încredințat spre administrare Australiei, Noii Zeelande și Marii Britanii. Ocupată în al doilea război mondial de japonezi, a fost încredințată de O.N.U., în 1947, ca teritoriu sub tutelă, acelorași state. În 1966 obține autonomie internă, iar la 31 ian. 1968 își proclamă independența ca republică cu statut special în cadrul Commonwealth-ului (Australia girează relațiile externe și apărarea). După 1976, se înregistrează o perioadă de instabilitate internă, manifestată prin numeroase schimbări ale executivului. Experiențele nucleare franceze din atolul Mururoa au provocat o încordare a relațiilor diplomatice cu Franța. Republică prezidențială, conform Constituției din 31 ian. 1968, membră în Comonwealth (cu statut special până în 1998, ulterior cu drepturi depline). Activitatea legislativă este exercitată de un Parlament unicameral, iar cea executivă de un Cabinet, format din președinte și câțiva miniștri numiți de acesta.

PANAMÁ, PANAMÁ CITY sau Panamá, Ciudad de ~, capitala Rep. Panamá (din 1903), port la golful cu același nume (Oc. Pacific), situat la intrarea în Canalul Panamá; 463,1 mii loc. (2000). Aeroportul Tocumen. Pr. centru politic și economic al țării. Ind. alim., textilă, a pielăriei și încălțămintei, conf. Reparații navale. Rafinărie de petrol; fabrici de mobilă, ciment și săpun. Centru comercial. Două universități (1935, 1965). Catedrală (1673-1760); biserica San Francisco; palat municipal (1910). Districtul istoric al orașului este (1997) inclus în patrimoniul cultural universal. Întemeiat de spaniolul Pedro Arias de Avila (1519), P. a fost atacat și distrus de flota și oastea corsarului englez Henry Morgan în 1671 și apoi reconstruit (1674) de conchistadorul Alonso Mercado de Villacorta. Din 1751, P. a intrat în componența viceregatului Noua Granada și ulterior a statului Columbia.

PASURUAN, oraș în S Indoneziei (E ins. Java), port lângă str. Madura, la 48 km S de Surabaya; 168,3 mii loc. (2000). Șantier de construcții navale. Decorticarea orezului. Tăbăcării. Institute de cercetări (forestier, de prelucr. cuprului, de boli pulmonare). A fost centru ad-tiv al unui district olandez cu numele Pasoeroean transferat la Malang (1934).

PEAK DISTRICT NATIONAL PARK [pi:k dístrikt næʃənl pa:k], parc național (1.400 km²) localizat într-o regiune de podiș din partea central-nrodică a Angliei, la capătul sudic al m-ților Pennini. Alt. max.: 636 m. terenuri mlăștinoase, cu vegetație și faună bogate.

Chioar, s.n. – 1. Regiune (în trecut: domeniu, district, țară) situată în partea de nord a Transilvaniei, aflată în prezent în componența administrativă a jud. Maramureș. Cuprinde satele din bazinul minier Baia Mare (zona Fisculaș) și Cetății Chioar, respectiv satele dintre Baia Mare și Seini: „Pentru badea din Chioar / Rabdă inimă amar” (Memoria 2001: 17). 2. Cetatea Chioarului (Cetatea de Piatră) a fost ridicată (în sec. XIII și atestată documentar din 1319) la 400 m altitudine, pe șeaua unui deal, într-o cotitură a râului Lăpuș. A funcționat ca centru politic și militar al domeniului Chioar. A fost dărâmată de armata habsburgică în 1718. 3. Remetea Chioarului, comună situată la 18 km de Baia Mare. – Din magh. Kövár, kö „piatră” + vár „cetate”, Cetatea de Piatră.

comitat, -e, s.n. – Unitate administrativ-teritorială, condusă de un comite (sau conte). La 3 iulie 1368, prima atestare a Maramureșului sub denumirea de comitat; până atunci era denumit district sau țară (Tomi 2005). – Din germ. Komitat.

INDONEZIA, Republica ~ (Republik Indonesia), stat insular în SE Asiei, ocupând o parte a Arh. Malaez, ce face legătura între Asia și Australia și separă Oc. Indian (la V) de Oc. Pacific (la E); 1,9 mil. km²; 194,4 mil. loc. (1996). Limba oficială: bahasa indonezia (indoneziana). Religia: islamică 87%, creștină 10%, hindusă 2%, budistă 1%. Cap.: Jakarta. Orașe pr.: Surabaja, Medan, Bandung, Semarang, Palembang, Ujung Pandang (fost Makasar) ș.a. Este împărțit în 24 de prov., un district urban (capitala) și două districte autonome. Cu cele 13.677 insule, I. reprezintă cel mai mare arhipelag de pe glob, desfășurat de la V la E pe c. 5.500 km lungime. Cuprinde arh. Moluce, Sondele Mari și Sondele Mici și partea vestică a ins. Noua Guinee (Irian Jaya). Cele mai mari insule sunt Borneo (în care I. ocupă c. 2/3 din supr. sa, respectiv cele patru provincii: Kalimantan Barat, Kalimantan Selatan, Kalimantan Tengah și Kalimantan Timur), Sumatera, Sulawesi, Java, Sunbawa, Flores, Sumba, Seram, Halmahera, Timor ș.a. Relieful este în general muntos, cu peste 100 de vulcani activi (Krakatau, Semeru) și alt. ce trec de 3.500 m în Sumatera și Java și de 5.000 m în Noua Guinee (vf. Jaya, 5.030 m alt. max. din țară). Înguste câmpii litorale. Puternică zonă de fracturi tectonice, cu seisme frecvente. Climă ecuatorială, cu temp. ridicate (26-27°C) și precipitații bogate (2.500-4.000 mm/an) ce cad tot timpul anului. Râuri în general scurte (Indragiri, Kapuas, Hari, Musi ș.a.). Vegetație luxuriantă de pădure umedă ecuatorială, ce ocupă 64% din terit., cu arbori de lemn prețios (teck, santal), palmieri, bambuși; vegetație de mangrove și savane. Numeroase parcuri naționale și rezervații naturale ocrotesc o faună cu multe endemisme (rinoceul javanez, varanul uriaș din ins. Komodo, porcul javanez, urangutanul, șoarecele uriaș ș.a.). Însemnate resurse minerale: petrol (73,7 mil. t. 1992; rezerve 0,8 miliarde t, 1994), gaze naturale (51,8 miliarde m³, 1992, locul 6 pe glob), huilă (31 mil. t, 1994), min. de mangan, nichel (2,3 mil. t, 1994), cupru (1,1 mil. t, 1994), bauxită (1,3 mil. t, 1994), staniu (30 mii t, 1994, locul 3 pe glob), aur, argint, diamante, sulf, fosfați, sare, cuarț ș.a. Mari expl. forestiere (mahon, santal, teck, bambus), 188,1 mil. m³, 1993. Agricultura, diversificată, cuprinde c. 50% din populația activă și contribuie cu 25% la realizarea PNB. Se cultivă 10% din supr. țării, în special cereale (53,81 mil. t, 1994, locul 5 pe glob), mai ales orez (46,86 mil. t, 50% din suprafața cultivată), dar și porumb (6,95 mil. t), sorg, apoi batate, manioc, soia, susan, tutun (85 mii t), ricin, legume. Există întinse plantații de arbori de cauciuc (1,3 mil. t cauciuc natural, 1994, locul 2 pe glob), cocotieri (14,8 mil. t nuci de cocos, locul 2 pe glob), copra (1,4 mil. t, 1994, locul 2 pe glob), arbori de cafea (400 mii t, 1994, locul 3 pe glob) și cacao, ceai (174 mii t, 1994, locul 5 pe glob), bananieri (2,3 mil. t banane, 1994), trestie de zahăr (31,5 mil. t, 1994), papaya, mango, Persea americana (fructul avocado), citrice, abaca, sisal, chenaf, arahide. Se cresc (mil. capete, 1994): bovine (11,6), porcine (8,72), ovine (6,4), caprine (12,3), bubaline (3,5), cabaline (0,7). Pescuit (3,2 mil t, 1994). Vânătoare. Ind. prelucrătoare antrenează 9% din populația activă și contribuie cu 15% la PNB. Se produc (1992): energie electrică (45,8 miliarde kWh), staniu (locul 3 pe glob), nichel, aluminiu, oțel, produse petroliere, gaze naturale lichefiate, autoturisme asamblate, motociclete și scutere, nave, aparate radio și televizoare, becuri, acumulatoare auto, fire sintetice, îngrășăminte chimice (2,7 mil. t), sodă caustică, anvelope (8,4 mil. buc.), ciment (15 mil. t), cherestea, celuloză și hârtie, sticlă, fire și țesături din bumbac, încălț., produse alim. (zahăr 2,55 mi. t, 1994, conserve de fructe, ulei de palmier, locul 3 pe glob, ulei de palmist, margarină, țigarete, lapte și produse lactate, carne, bere), chinină, piei brute. Transporturi maritime dezvoltate (peste 300 de porturi). Flota comercială maritimă: 4,1 mil. t. r. b. C. f.: 6,5 mii km. Căi rutiere: 143 mii km. Turism cu un potențial remarcabil: 3,9 mil. turiști străini (1994). Principalele obiective: ins. Java, cu vulcanii Merapi, Semeru, cu temple budiste și hinduse, între care renumitul templu budist de la Borobudur (sec. 7 d. Hr.), cel mai mare monument arhitectonic din emisfera sudică, complexul hindus de la Prambanam (sec. 10), ins. Bali, cu folclor renumit și templele Pejeng, Tanahlot, Tampaksiring, parcurile naționale din ins. Java și Borneo. Moneda: 1 rupiah = 100 sen. Export: petrol și derivate petroliere, gaze naturale lichefiate, lemn și produse din lemn, cauciuc natural, bauxită, cositor, mirodenii, pește, produse alim. (copra, cafea, ceia, zahăr, ulei de palmier, tutun ș.a.). Import: utilaje ind. și mijloace de transport, materii prime și semifabricate ind., combustibili, produse chimice și alim., bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. Pe actualul terit. al I. s-au găsit resturi osteologice din Paleoliticul Inferior (Java). În Java, Sumatera și Borneo (Kalimantan) iau ființă o serie de mici principate, influențate de civilizațiile indiană și chineză (c. 500 d. Hr.). Concomitent, se răspândesc brahmanismul și budismul. În sec. 6-7, s-a format în S ins. Sumatera prima mare formațiune statală din I., Srῑvijaya. Statului Mataram din ins. Java îi aparține o civilizație (sec. 8-10) remarcabil ilustrată de celebrele monumente religioase de la Borobudur (budist) și Prambaran (hinduist). Un nou stat, Majapahit, cu centrul în Java, și-a afirmat (sec. 13-16) hegemonia asupra spațiului indonezian și malaiezian. O dată cu dispariția acestuia, are loc o largă răspândire a islamului, care elimină în mare parte vechile culte. Datorită creșterii schimburilor comerciale (sec. 15-17), unele orașe-state (Aceh, Bantem, Demak, Makassoi etc.) se dezvoltă ca sultanate prospere. Al doilea regat Mataram, islamic de data asta, a fost acum fundat în Java. După primele apariții ale portughezilor (1511, în Malacca), I. a intrat (din 1595) sub stăpânirea, de lungă durată, a olandezilor (în 1602 a luat ființă Compania olandeză a Indiilor Orientale) care și-au fixat centrul (1619) la Batavia (azi Jakarta). În 1799, I. a devenit colonie a statului olandez. Dominația colonială, care s-a extins în sec. 19, a provocat o puternică reacție a autohtonilor, ce s-a manifestat prin apariția unor mișcări naționaliste (Budi Utomo și Sarekat Islam). În 1920 a fost creat Partidul Comunist, cel dintâi partid comunist din Asia, iar apoi Partidul Naționalist Indonezian, fundat în 1927. Ocupația japoneză (1942-1945) a încurajat, prin dispariția structurilor coloniale, curentul de emancipare antiolandez, astfel că, la 17 aug. 1945, liderii Partidului Naționalist, Ahmed Sukarno și M. Hata, au proclamat independența țării. Încercările Olandei de a-și restabili controlul au eșuat, ea fiind constrânsă (27 dec. 1949) să recunoască independența I., devenită, la 17 aug. 1950, republică unitară (în locul structurii federale). I. a ocupat Irianul de Vest (1963) și Timorul Oriental (1976) și s-a afirmat ca una dintre principalele puteri ale mișcării țărilor nealiniate (Conferința de la Bandung, 1955). O încercare a comuniștilor de a-și asigura controlul puterii (30 sept. 1965) a generat o sângeroasă ripostă a armatei, în cursul căreia au fost ucise circa 300.000 de persoane, între care și lideri ai Partidului Comunist. Cu simpatii de stânga, A. Sukarno a fost înlăturat progresiv de la conducerea I și, în final, înlocuit cu generalul Suharto, învestit cu puteri depline (1966) și ales președinte al statului (1968). Acesta a introdus un regim autoritar, bazat pe ideologia Pancasila și sprijinit de armată (care a devenit principala putere în stat, controlând activitatea administrativă și guvernamentală). Confruntat cu mișcări studențești, sociale, de emancipare și separatiste, Suharto a promis o mai mare transparență (Keterbukaan), dar tensiunile interne provocate de creșterea corupției și a privilegiilor acordate unor apropiați ai președintelui s-au menținut, provocând înlăturarea sa de la putere (mai 1998), în urma unor mari manifestații populare, uneori și cu o tentă etnică și religioasă. Nerezolvarea, în fapt, a problemelor a determinat o nouă escaladare a violențelor de stradă (nov. 1998), soldată cu promisiunea noului președinte, Habibi, de a efectua alegeri în 1999 și de a-l deferi justiției pe fostul președinte. Republică prezidențială, conform Constituției din 7 aug. 1945. Activitatea legislativă este exercitată de președinte, Adunarea Consultativă a Poporului și Camera Reprezentanților, iar cea executivă de un guvern, numit și condus de președinte.

sangeác n., pl. urĭ și e (turc. sanğak [scris sancak], stea c’o singură coadă de cal, vilaĭet). Vechĭ. Steag mare verde cu semiluna’n vîrf, pe care sultanu îl trimetea nouluĭ domn (V. alem). Teritoriŭ guvernat de un sangeac (vilaĭet, district): sangeacu Prevezeĭ. Marginea macatuluĭ pe care ședea viziru și care avea un loc anumit de sărutat. S.m. pl. lit. -geacĭ și ob. -gecĭ. Guvernatoru unuĭ sangeac (inferior beĭuluĭ și care, în loc de tuĭ, avea numaĭ sangeac). – Și săng- și -sîng-.

ISRAEL 1. Stat sclavagist antic, constituit în N Palestinei (c. 926 î. Hr.) în urma dezmembrării statului iudeo-israelian. A dăinuit până în 722 î. Hr., când a fost cucerit de asirieni. V. Palestina. 2. Statul ~ (Medinat Yisrael), stat în Asia de Sud-Vest, în Orientul Apropiat, cu ieșire la M. Mediterană (188 km) și Marea Roșie (G. ’Aqaba/Elat, 10,5 km); 20,8 mii km²; 5,5 mil. loc. (1994). Limbi oficiale: ivrit (neo-ebraică) și arabă. Religia: mozaică 82%, islamică 4%, creștină. Cap.: Ierusalim (Yerushalayim /Al-Quds). Orașe pr.: Tel Aviv-Yafo, Haifa, Holon, Petah Tikva, Bat Yam, Rishon Lezion, Netanya, Beersheba (Be’er Sheva) ș.a. Este împărțit în 6 districte. Relief variat, care cuprinde o câmpie litorală îngustă, în V, M-ții Galileii (alt. max.: 1.208 m, vf. Meron), în N, ce domină spre E Valea Iordanului (265 km) și lacul Tiberiada (Yam Kinneret), și deșertul Negev (50% din terit.) în S. În centrul țării se află piemontul Shefala, traversat de râuri temporare. Climă mediteraneană, cu ierni blânde, ploioase, și veri uscate, toride (în Negev precipitațiile scad sub 100 mm/an). Vegetație de arbuști, specifici zonei mediteraneene (maquis, garriga) și de tufișuri xerofite (Negev). Parcuri naționale și rezervații naturale. Economie dezvoltată, bazată pe o ind. modernă, diversificată, pe o agricultură de mare randament și pe turism. Expl. de săruri de potasiu (2,1 mil. t, 1993), fosfați naturali (2,7 mil. t), petrol, gaze naturale, sare, min. de fier, cupru, magneziu, brom. Ind. (în care lucrează 25% din populația activă a țării și realizează 35% din venitul național) și produce energie electrică (26 miliarde kWh, 1993), oțel, diamante șlefuite (c. 30% din export), utilaje ind. diverse, motoare electrice, montaj de autovehicule, avioane, produse electronice (aparate radio), derivate petroliere, acid sulfuric și azotic, îngrășăminte chimice, anvelope, mase plastice și rășini sintetice, ciment, hârtie, țesături de lână și bumbac, articole de marochinărie, ceramică, vinuri (12,7 mil. hl, 1993), bere, conserve și sucuri de fructe, carne, produse lactate, ulei de măsline, țigarete (5,5 mii t, 1993). Agricultură (6,2% din populația activă și 5% din venitul național) se practică pe 15,6% din terit. țării (supr. arabilă) cu întinse zone irigate (42%) și este specializată în cultura citricelor (portocale 475 mii t, 1994, grepfruturi 370 mii t, 1994, locul 5 pe glob, lămâi, mandarine), a cerealelor (grâu, porumb, sorg, orz, ovăz, ce acoperă 50% din consumul intern de grâu) și a legumelor. Se mai cultivă bumbac, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartofi, tutun, arahide, fructe (mere, piersici, caise etc.). Plantații de măslini, de Persea americana (fructul avocado), curmali, bananieri și viță de vie. Se cresc bovine, ovine, caprine, porcine și păsări de curte. C. f. (1994): 596 km. Căi rutiere: 14,2 mii km. Flotă comercială: 1,5 mil. t. r. b. (1994). Moneda: 1 shekel = 100 agorot. Turism dezvoltat: c. 1,7 mil. turiști străini (1993). Principalele obiective: Ierusalim, cu obiective de mare interes pentru credincioșii creștini (Biserica Sf. Mormânt, Biserica Ghetsimani etc.), pentru evrei (Zidul de Vest sau Zidul plângerii, mormintele lui David, Absalom, Rachela, Zaharia) și musulmani (Moscheea Al Aksa), Tel Aviv și împrejurimile, stațiunile balneare Netanya, Herzliya, apoi Ramla, cu un minaret din 1268 și moschee – fostă catedrală a cruciaților, NV țării (Haifa, Akko – cu vestigii romane, cruciate și turce), zona Mării Moarte (peșterile Qumrān, stânca Masada, stațiunea balneară ’En Gedi etc.). Export: diamante prelucrate, echipament electric, citrice, utilaje ind. și mijloace de transport, oțel și fontă, cupru, produse chimice (îngrășăminte, mase plastice), textile, legume, confecții, produse alim., băuturi și tutun etc. Import: utilaje ind. și mijloace de transport, produse chimice, diamante brute, combustibili, ciment, cherestea, bunuri de larg consum etc. – Istoric. Locuit încă din timpuri preistorice, terit. actual al I. (numit Palestina), reprezenta o cale de trecere privilegiată între Asia și Africa de Est. Civilizația canaaneană, care s-a dezvoltat aici, din milen. 3 î. Hr. a fost influențată, rând pe rând, de mesopotamieni (veniți din Caldeea, sec. 18 î. Hr.), de egipteni (sec. 16-13 î. Hr.) și ocupată de filisteni (sec. 12 î. Hr.) și de evreii veniți din Egipt sun conducerea lui Moise și apoi a lui Iosua (sec. 12 î. Hr.), care, în vremea lui Saul (1029-1004 î. Hr.), au întemeiat regatul Israel, care va ajunge la apogeul expansiunii sale sub David și Solomon. „Biblia” reprezintă principalul izvor de informație privind perioada de instalare și organizare teologico-politică a evreilor în Canaan și a luptelor cu principalii dușmani: filistenii, arameii, amoniții, edomiții, moabiții etc. La moartea lui Salomon regatul a fost divizat în Iudeea (la S) și regatul Israel (la N), cucerit de Alexandru cel Mare (333 î. Hr.), de lagizi (325 î. Hr.), Seleucizi (197 î. Hr.), împotriva cărora s-au răsculat sub conducerea lui Iuda Macabeul (164 î. Hr.), și de romani (64 î. Hr.), în timpul cărora s-au răsculat sub conducerea lui Iuda Macabeul (164 î. Hr.), și de romani (64 î. Hr.), în timpul cărora a apărut creștinismul. Evreii s-au răsculat împotriva romanilor (66-70), revoltă reprimată de împăratul Titus și în 132-135, sub conducerea lui Bar-Kochba, înfrântă și ea. În urma acestor mișcări, evreii au început să părăsească Palestina, răspândindu-se în Imp. Roman. După ce creștinismul a devenit religie de stat în Imp. Roman, persecuțiile repetate împotriva evreilor au accelerat emigrația lor din Palestina. Inclusă în Imp. Bizantin (395), Palestina a fost ocupată de perși (614), de arabi (din 634; a făcut parte din statele conduse de califii Omeiazi, Abbasizi și Fatimizi), de cruciați (sec. 11 – Regatul latin de Ierusalim). În Evul Mediu, Palestina devine „Țara Sfântă”, iar Ierusalimul oraș sfânt, atât pentru evrei și creștini (ținta cruciaților), cât și pentru musulmani. Recucerit de Saladin (1187), a trecut sub tutela mamelucilor, (1250), apoi a fost inclus în Imp. Otoman (1517). În urma congresului sionist de la Basel (1897), care prevedea crearea unui stat al evreilor din Palestina, începe o imigrare sistematică. În 1917 Palestina a fost ocupată de Marea Britanie. Acțiunile organizațiilor teroriste evreiești (Haganah, Irgun, Stern) au constrâns Marea Britanie să renunțe la mandatul asupra Palestinei, care a fost divizată de O.N.U. în două zone, destinate a deveni una stat al evreilor și alta stat al arabilor palestinieni. Refuzul statelor arabe de a recunoaște noul stat Israel, proclamat la 14 mai 1948, a dus la patru războaie israelo-arabe (1948-1949, 1956, 1967, 1973), încheiate cu victoria I. Cu concursul S.U.A., în 1977, s-au semnat la Camp David (S.U.A.) două acorduri israelo-egiptene (Egiptul a fost prima țară arabă care a recunoscut I.). În iun. 1982, I. a invadat Libanul pentru a pune capăt prezenței combatanților Organizației pentru Eliberarea Palestinei (O.E.P.), care atacau I. la frontiera cu Libanul, I. a instituit o zonă de siguranță (10-20 km), ocupată de „Armata Libanului de Sud”, formațiune militară arabă controlată de I. În urma Conferinței de la Madrid (aug. 1991), I. a recunoscut entitatea palestiniană și reprezentativitatea O.E.P. Negocierile israelo-palestiniene au fost perturbate de ciocnirile în teritoriile ocupate (Infatida), problema așezărilor evreiești din Cisiordania și, în cele din urmă, de asasinarea primului-ministru al I., Yitzhak Rabin (4 nov. 1995). Guvernul lui Benyamin Netanyahu, câștigătorul alegerilor din 1996, a adoptat o poziție dură în negocierile cu palestinienii. Republică parlamentară, I. nu are o constituție propriu-zisă, ci o culegere de legi. Activitatea legislativă este exercitată de Knesseth, iar cea executivă, de un guvern numit de președinte.

JUDÉȚ (lat. judicium) s. n. 1. Circumscripție administrativ-teritorială și colectivitate umană alcătuită din orașe, comune rurale – în temeiul condițiilor istorice, geografice, social-politice, etnice, ale legăturilor culturale și tradiționale ale populației – cu o denumire, o reședință și organe locale care asigură administrația județeană. Existența j. este contemporană cu alcătuirea statelor române. Numele de j. era propriu Țării Românești. În Moldova s-a utilizat termenul de ținut. În Ardeal se folosea denumirea de comitat și district, iar în zonele secuiești și săsești aceea de scaun. În Țara Românească majoritatea j. s-au constituit în jurul apelor care le străbăteau, luându-și numele acestora (ex.: Olt, Argeș, Ialomița ș.a.). În Moldova și Transilvania majoritatea j. s-au format în jurul unor cetăți sau orașe de la care și-au luat denumirea (ex.: Neamț, Suceava, Bihor). Alături de nume, stema constituie un semn caracteristic și simbolic al j. În perioada 8 sept. 1950-17 febr. 1968 j. au fost desființate și înlocuite cu regiuni. La reînființarea j., 23 de județe istorice au fost omise, în mod abuziv, din Legea nr. 2/1968 (Baia, Câmpulung, Ciuc, Covurlui, Dorohoi, Făgăraș, Fălciu, Muscel, Odorhei, Putna, Rădăuți, Râmnicu Sărat, Roman, Romanați, Severin, Someș, Târnava Mare, Târnava Mică, Tecuci, Trei Scaune, Turda, Tutova, Vlașca). În 1999, în România existau 41 de județe și, separat, municipiul București, cu rang de județ. 2. (În Țara Românească până în sec. 18) Denumire dată cârmuitorului unui oraș. În Moldova i se spunea șoltuz. 3. (Înv. și pop.) Judecată.

KARACEAEVO-CERKESSĂ, republică (1991) în Federația Rusă; 14,1 mii km²; 434,1 mii loc. (1994). Centrul ad-tiv: Cerkessk. Expl. de cărbune, zinç plumb și forestiere. Cereale. Creșterea animalelor. Constituită ca regiune autonomă (1922), s-a separat (1926) în Rep. Autonomă Karaceaevo și districtul național Cerkes (din 1928, regiune autonomă) și s-a reunit (1957) în regiunea autonomă K.-C.

KIUSTENDIL, oraș în V Bulgariei, la 69 km SV de Sofia, centrul ad-tiv al districtului cu același nume; 55,7 mii loc. (1991). Centru comercial (fructe, vin, tutun). Întreprinderi de vinificație, textile și alim. Producție de covoare. Izv. minerale termale.

KORIASK, district autonom în Federația Rusă, în N pen. Kamceatka; 301,5 mii km²; 39 mii loc. (1992). Centrul ad-tiv: Palana. Relief muntos (alt. max.: 2.562 m). Climat subarctic. vegetație de tundră. Expl. de cărbune. Creșterea renilor. Ind. de prelucr. a peștelui.

KRUGERSDORP [krú:gərsdo:rp], oraș în Republica Africa de Sud (Transvaal), în districtul Witwatersrand, la 32 km NV de Johannesburg; 102,9 mii loc. (1985). Aeroport. Expl. de min. auro-argentifere și de mangan. Constr. mecanice. Uzine chimice. Fundat în 1887.

district s. n., pl. districte

RAQQAH (RAKKA), oraș în Siria, capitala districtului omonim situat pe malul stg. al Eufratului la 161 km ESE de Alep; 165,2 mii loc. (1994). Piață agricolă; turism. Ruinele anticului Nicephorium construit de Seleucos Nicator și ale palatului lui Harun ar-Rașid. Biserica Sf. Sergiu (sec. 5) în stil bizantin. Marea Moschee (sec. 12), poarta Bagdadului (sec. 16). Fundat de califul abbasid al-Mansur (754-775).

RAZGRAD, oraș în NE Bulgariei, situat pe râul Lom Alb (Belîi Lom), la SE de Ruse; centrul ad-tiv al districtului omonim; 39,1 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Centru comercial și agricol (tutun, porumb, grâu). Ind. constr. de mașini, chimico-farmaceutică (antibiotice), textilă, porțelanului, sticlăriei și alim. Moscheea Ibrahim Pașa (1614). Vestigii ale orașului roman Abrittus. Ocupat de turci (sec. 15-19).

REMETEA CHIOARULUI, com. ăn jud. Maramureș, situată în SE depr. Baia Mare, la poalele dealurilor Chioarului și a culmii Pietricica, pe cursul mijlociu al râului Lăpuș; 2.866 loc. (2005). Pomicultură. În satul Berchezoaia se află ruinele Cetății Chioarului, construită în sec. 13 ca cetate de pază și amintită prima oară în 1319. În 1367, cetatea a intrat în posesia lui Drag (voievod în Maramureș), iar în 1378 apare cu numele castrum Kewar, aflată în proprietatea voievozilor maramureșeni Drag și Balc. În 1424, cetatea cuprindea în subordinea sa c. 100 de sate, iar în 1599, Cetatea Chioarului a fost cucerită de Mihai Viteazul. În 1657 a fost ocupată de poloni, iar în 1660 de oastea otomană comandată de Ali-Pașa. Ocupată în 1685 de austrieci și stăpânită de aceștia până în 1718 când au distrus-o, după care a căzut în ruină. În perioada medievală, Cetatea Chioarului a funcționat de district de sine stătător, fiind cunoscută sub numele Cetatea de Piatră. în satul R.C., atestat documentar în 1566, se află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1800), cu un turn-clopotniță monumental și cu un frumos pridvor cu arcade din bârne cioplite, iar în satul Posta, bisericile de lemn Sf. Ioan Botezătorul (sec. 17, cu picturi interioare originare), Sf. Ilie (1806) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1820).

district n. subdiviziune teritorială (sub raportul judiciar sau administrativ): România se împarte în districte.

serdár m. (turc. serdar, d. pers. ser-dar [ser, cap, și dar, care tine]; ngr. serdáris, bg. sîrb. serdar. V. ser-ascher, sermaĭa, salahor, cîrcserdar). La Turcĭ, comandantu ĭernicerilor dintr’un district; la Moldoveni, comandantu călărimiĭ din ținuturile Orheĭ, Lăpușna și Soroca pentru respingerea Cazacilor și Tătarilor (în rang venea îndată după hatman); în Țara Românească, căpitanu menzilurilor (poștelor) și îngrijitoru conacelor (Avea supt el o ceata de oștenĭ, salahoriĭ și carele de proviziunĭ); maĭ pe urmă, un boĭer de rangu al doilea (Șăin.) – Și sărdar, mold. sardar. Fem. serdăreasă și sărdăreasă, pl. ese, soție de serdar.

județ n. 1. od. judecată: «Județul sufletului cu trupul» e titlul unei opere de Cantemir; 2. district (lit. jurisdicțiune). România are 76 de județe (numite obișnuit după numele râului ce trece prin tr’însele), fiecare administrat de un prefect și de un consiliu județean. ║ m. od. judecător, capul, pârgarilor (în Muntenia): județii și jurații Sibiului OD. [Vechiu-rom. județ, judecată, judecător și tribunal = lat. JUDICIUM].

plaiu n. 1. munte înalt: pe un picior de plaiu POP.; 2. lature de munte (în opozițiune cu plasă): județele dela munți se împart în plaiuri; Exarh al plaiurilor, adică al districtelor carpatine (v. exarh); 3. drum îngust de-a curmezișul munților: prin plaiuri și poteci; 4. (poetic) ținut în genere: pe plaiul nemuririi se ’nalță c’un lung sbor AL. [Rut. PLAĬ, cărare de munte = slav. PLANINA, munte].

Agapia f. 1. pârâu, afluent al Moldovei; 2. mănăstire de călugărițe în munții districtului Neamțu, pe apa cu acelaș nume, întemeiată de Petre Șchiopul cam pe la 1580, cu pozițiuni frumoase.

Alzacia-Lorena f. până la 1919 provincie a Imperiului german împărțită în trei districte cu capitalele Strasburg, Colmar și Metz: 1.720.000 loc. Fu înapoiată în l919 Franței prin tractatul din Versailles.

Aveliați m. pl. trib de Români macedoneni în districtul Veria (vilaietul Salonic) numiți astfel după orașul Avela.

2) sud n., pl. inuzitat urĭ (sîrb. sud, vsl. sondŭ. V. sudesc, osîndesc). L. V. Județ, district. Ban. P. P. Judecată.

Columbia f. 1. țară întinsă în America meridională, republică fundată în 1811 de Bolivar și împărțită la 1831 în 3 republice: Statele-Unite ale Columbiei, Equatorul și Venezuela; 2. (Statele-Unite ale Columbiei), odinioară (Noua-Grenada) republică în America de S., la S.-E, de marea Antilelor: 6 mil. loc., coprinzând istmul de Panama, străbătut de lanțul Anzilor, cu cap. Santa Fe-de-Bogota; 3. district federal în Statele-Unite cu cap. Washington: 480.000 loc.

Copaciari m. pl. trib de Armâni grecizați cari trăiesc între Macedonia și Tesalia, mai ales în districtul Grebena.

Dobrogea f. mare șes băltos între Dunărea inferioară și Marea-Neagră. Cunoscută în vechime sub numele de Sciția mică, ea fu astfel numită după voievodul sârb DOBROTICI sau DOBRODICI (1357), după care fu coprinsă de Mircea Vodă la 1388. Cedată României prin tractatul dela Berlin (1878) și mărită cu Cadrilaterul dela (1913), ea e azi împărțită în patru districte, cu o populațiune de 650.000 loc., dintre cari o mare parte sunt Români. Dobrogea conține în populațiunea-i peste 20 de naționalități, oferind un adevărat caleidoscop linguistic: Turci și Tătari, Bulgari, Ruși, Greci, Lipoveni, Nemți, Ovrei, Găgăuți, Armeni, Italieni, Țigani și alte elemente etnice. În răsboiul pentru eliberare din 1916-1918, Dobrogea fu invadată de Germani, Bulgari și Turci. (Dobrogean).

Horodinca f. numele unui district (77.000 loc.) și al unui oraș (10.000 loc.) în Galiția.

sangiac n. 1. steag verde cu semiluna ce Sultanul trimitea noului Domn: copiii din casă purtau sangiacul și două tuiuri date dela Împărăție OD.; 2. guvernator mai mic decât beiu (care, în loc de tuiu, n’avea decât un sangiac): sangiacul când auzia, cinci sute de Turci pornia POP. [Turc. SANDJAK, steag cu o singură coadă de cal, district de provincie].

Jiu m. 1. afluent al Dunării, izvorește din munții Ardealului; trece pe lângă orașele Târgu-Jiu și Craiova: 220 km.; 2. șes și vale în jud. Doljiu; 3. numele districtelor Gorjiu (Jiul de sus) și Doljiu (Jiul de jos).

Karagiova f. munte și district în spre N. de Salonic, în Macedonia, locuit de Megleniți.

Kurt-Bunar n. plasă din districtul Varnei, alipită României: 48.000 locuitori.

Meglen n. district în Macedonia, numit de Turci Karagiova, în vilaietul Salonic: regiune locuită de Pomaci și de Megleniți (v. aceste nume).

Moldova f. partea de N.-V. a regatului României, despărțită prin Prut de Basarabia; coprinde 13 districte cu cap. Iași și e împărțită în Moldova muntoasă, ce se întinde dela Carpați până la Siret, și Moldova șeasă, dela Siret până la Prut. [Numită astfel după apa Moldovei, care udă partea nord-vestică a țării].

Muntenia f. 1. sau România-Mare (numită în vechime Țara-Românească, de străini Valahia și de Românii ardeleni Țara), partea României cu munți mai înalți și cu ramificațiuni mai numeroase, coprinsă între Olt, Milcov, Dunăre și Carpați. Muntenia coprinde 17 districte (cu cele 5, din Oltenia) și a avut succesiv de capitală orașele Câmpulung, Curtea-de-Argeș, Târgoviște și București. Ea a fost întemeiată în sec. XIII (1250) de Litovoiu, zis și Litean-Vodă (după tradițiune de Radu Negru, zis și Negru-Vodă), care avu de urmași printre cei mai iluștri pe Mircea cel Bătrân, Mihaiu-Viteazul, Mateiu Basarab. La 1359 Muntenia fu unită cu Moldova într’un singur Stat numit România. Seria cronologică a Domnilor Munteni (cifrele indicând anul urcării pe tron): Seneslav, 1247; Litovoiu, 1250; Tăhomir, 1290; Basarab, 1330; Al. Basarab, 1340;. Vladislav Basarab, 1364; Radu I, 1374; Dan I, 1384; Mircea, 1386; Mihail, 1418; Dan II, 1420; Radu III, 1425; Vlad II. 1430; Dan III, 1439; Vladislav III, 1452; Vlad Țepes, 1456; Radu IV, 1462; Laiot, 1471; Vlad Călugărul, 1483; Radu V, 1496; Mihnea, 1507; Vlad VII, 1511; Neagoe, 1512; Radu Călugărul, 1521; Radu dela Afumati, 1522; Vlăduță, 1524; Moise, 1529; Vlad IX, 1530; Vintilă, 1532; Radu Paisie, 1534; Petru din Argeș, 1535; Mircea II, 1546; Pătrașcu, 1554; Petru Șchiopul, 1560; Alexandru II, 1567; Mihnea II, 1577; Petru Cercel, 1583; Ștef. Bogdan, 1591; Alexandru III, 1592; Mihaiu Viteazul, 1593; Sineon Movilă, 1601; Radu Șerban, 1602; Radu Mihnea, 1611; Al. Iliaș, 1616; Gavril Movilă, 1618; Al. Coconul, 1623; Leon Tomșa, 1629; Matei Basarab, 1633; Const, Șerban, 1654; Mihnea III, 1658; Gh. Ghica, 1659; Gr. Ghica, 1660; Radu Leon, 1664; Anton din Pitești, 1669; Gh. Duca, 1674; Șerb. Cantacuzino; 1679; C. Brâncoveanu, 1688; Ștef. Cantacuzino, 1714; Nic. Mavrocordat, 1716; Mib. Racoviță, 1730; C. Mavrocordat, 1731; Gr. Ghica, 1733; Matei Ghica, 1752; Const. Racoviță, 1753; Scarlat Ghica, 1758: Ștef. Racovită, 1764; Al. Ghica, 1766; Gr. Al. Ghica, 1768; Al. Ipsilante, 1774; Nic. Caragea, 1782; Mih. Șuțu, 1783; Nic. Mavrogheni, 1786; Al. Moruzi. 1793; C- Hangerli, 1797; C. Ipsilante. 1802; I. Caragea, 1812; Al. Șutu, 1818; Gr. Ghica, 1822; Al. Ghica, 1834; Gh. Bibescu, 1842; Barbu Știrbei, 1849; Căimăcămia, 1856-1859. [Muntenia, nume dat de Moldoveni fostului principat al Țârii românești, după lat. TRANSALPINA («Țara de peste munți», cum numiau Ungurii țara românească în limba lor oficială), tradus cu Țara Muntenească sau Muntenia]. Muntenia a fost ocupată de Nemți îm cursul răsboiului austro-român (Noemvrie 1916-Octomvrie 1918).

Novibazar n. district și oraș în Serbia: 12.000 loc.

Pomaci m. pl. numele Bulgarilor turciți cari vorbesc încă limba lor, aflători în Rumelia, mai ales în districtul Meglen din Macedonia.

Tricol (Trikkala) n. district și oraș în Tesalia, locuit trei părți de Armâni (vr’o 6000) și una de Greci.

Veria f. district și oraș în Macedonia, însemnat pentru cultura bumbacului: 8000 locuitori.

ȘERIF², șerifi, s. m. 1. (În Anglia) Magistrat însărcinat cu aplicarea legii într-un comitat. 2. (În SUA) Ofițer de administrație ales, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district, într-o localitate. – Din engl. sheriff, fr. shériff.

DISTRICTUAL, -Ă, districtuali, -e, adj. Care aparține districtului, privitor la district. [Pr.: -tu-al] – Din fr. districtuel.

ROSTOCK [róstok], oraș în NE Germaniei, situat în estuarul râului Warnow, la 13 km de G. Mecklenburg al M. Baltice, la 201 km NNV de Berlin, în landul Mecklenburg-Vorpommern; 199 mii loc. (2002). Port maritim. Nod feroviar. Aeroport. Vechi șantier naval (vase maritime, cargouri, containere). Ind. metalurgică, a constr. de mașini (mașini agricole, motoare Diesel, utilaj forestier), chimică, poligrafică, de prelucr. a petrolului și a lemnului (mobilă, chibrituri), textilă și alim. (prelucr. peștelui). Universitate (1419). Teatru (Wolksteater). Muzeu de istorie. Monumente: Marienkirche (1230-sec. 15), în stil gotic, Nikolaikirche (sec. 14), Peterkirche (sec. 15), Michaelkirche (sec. 15), clădirea Primăriei (sec. 15, cu fațada barocă din 1727). Legat prin feribot cu orașul danez Gedser. Fondat în sec. 12 și menționat documentar în 1218. În Ev. med. a făcut parte din Liga Hanseatică. Distrus în mare parte în urma bombardamentelor Aliaților, a fost reconstruit după război, devenind principala poartă maritimă a Germaniei de Est. Între 1952 și 1990 a fost centrul ad-tiv al districtului omonim din cadrul fostei Republici Democrate Germane.

FRAGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Mai ales despre plante) Crescut de puțină vreme, de-abia apărut, crud. Se așezară pe iarba fragedă la umbra unui copac. ISPIRESCU, L. 382. De acum înainte să mănînci... numai vlăstări fragede, răchițică, smicele, nuiele și altele de sama acestora. CREANGĂ, P. 316. Voi, mici lăcrimioare... Sînteți fragede și albe. ALECSANDRI, P. A. 64. ◊ (Adverbial) Fig. Zaharia Duhu împături gazeta, o închise în carte și rămase cu ele sub cot, privind depărtările fraged înverzite. C. PETRESCU, R. DR. 46. ♦ (Despre legume, carne și alte alimente) Care provine de la plante sau animale tinere, e gustos, fierbe repede, se fărîmă ușor cu dinții. Băiatul tăie mielul oii și fierse carnea cea fragedă RETEGANUL, P. III 57. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere, delicat. Vîntul alintă lanul cu verdele fraged. C. PETRESCU, C. V. 318. ♦ (Rar, despre aer) Proaspăt. El respira cu sete aerul fraged al dimineții C. PETRESCU, S. 116. 2. (Despre ființe) Tînăr, gingaș, plăpînd. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare primăvăratic. REBREANU, R. II 50. Atît de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I. 117. Suspinurile înădușiră glasul fragedii copile. NEGRUZZI, S. I 19. ♦ Nevîrstnic, mic de ani. ◊ Vîrstă fragedă = vîrsta copilăriei. La moartea părintelui ei... Ruxanda rămăsese în fragedă vristă. NEGRUZZI, S. I 143. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tînăr. Din frageda lui tinerețe, Leonida a visat un Mizil mare... cel puțin capitală de district. CARAGIALE, O. II 182. ♦ (Despre mîini, obraji) Cu pielea fină, delicată. Și-l mîngiie cu palma mare și aspră pe obrazul fraged. DUMITRIU, N. 157. Ea mi-a tras o palmă... Cine ar crede că o mînușiță atît de fragedă ar putea. ALECSANDRI, T. I 423.

GERA, gerez, vb. I. Tranz. (Rar) A administra pe socoteala și în locul altuia. Directorul... era însărcinat a gera afacerile prefecturii, – districtul neavînd deocamdată titular. CARAGIALE, N. S. 60. – Variantă: gira vb. I.

GUBERNIE, gubernii, s. f. Unitate teritorială administrativă în vechea Rusie, mai mare decît județul. V. provincie. Trebuie să facem să clocotească viața, viața industrială în fiecare raion, în fiecare district, în fiecare gubernie, regiune, în fiecare republică națională. STALIN, O. VII 330.

DISTRICT, districte, s. n. 1. (În alte țări; la noi, învechit) Subdiviziune teritorială administrativă. V. județ, ținut. 2. (Sport; învechit) Unitate teritorială locală, în cadrul căreia se dispută un campionat.

DISTRICTUAL, -Ă, districtuali, -e, adj. Care ține de district, care se referă la district. – Pronunțat: -tu-al.

CATALANĂ s. f. (cf. fr. catalane): limbă romanică din grupul occidental, vorbită de aproximativ cinci milioane de locuitori (catalani) în estul și nord-estul Spaniei (provinciile Catalonia, cu capitala Barcelona, și Valencia), în insulele Baleare, în sudul Franței (departamentul Pirineii Orientali) și în nord-vestul Sardiniei, în districtul Alghero (în secolul al XIV-lea, limba oficială a Sardiniei era c.). Ca structură era apropiată de provensală, dar ulterior a fost puternic influențată de dialectul spaniol aragonez (în secolul al XII-lea c. a fost limba oficială a monarhiei aragoneze). Deși în prezent este influențată de dialectul spaniol castilian, ea se menține totuși ca limbă distinctă. Primele atestări de limbă c. datează din secolul al XII-lea.

COMITAT, comitate, s. n. (În monarhia austro-ungară) Diviziune administrativă; district. V. departament. Proprietar, avînd în comitat mai multe ferme... GHICA, S. 579. Mihai își așeză... oștirea în deosebite comitate pentru iernat: BĂLCESCU, O. II 265.

JUSTEȚE s. f. Calitatea, însușirea a ceea ce este just; adevăr; dreptate. [Dosarul] de la districtul Botoșani ocupă, după părerea mea, rîndul întîi sub raportul justeței observațiunilor. ODOBESCU, S. II 161. ♦ Precizie, exactitate, corectitudine. Studiile sale de anatomie, bazate pe disecția cadavrelor, au o precizie și justețe care stîrnesc și astăzi admirația oamenilor de știință. V. ROM. mai 1952, 273. – Variantă: justeță (ALECSANDRI, S. 26) s. f.

TITULAR, -Ă, titulari, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care îndeplinește o funcție, ocupă un post etc. cu caracter de permanență, pe baza unei numiri făcute după formele legale. Directorul... însărcinat a gera afacerile prefecturii – districtul neavînd deocamdată titular... a șoptit, cu zîmbetul său diplomatic: «Om vedea!». CARAGIALE, N. S. 60. 2. Fig. (Rar) Care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice. Se mai află și astăzi vestitul han al Spătăreștilor, unde ades au poposit triburile negre în mijlocul cărora Matei Millo a observat pe titulara piesei. SADOVEANU, E. 67.

ȚINUT¹, ținuturi, s. n. 1. (În trecut) Teritoriu mai întins asupra căruia se exercita autoritatea unui for administrativ unic și care constituia o unitate administrativă. V. district, județ, provincie. Sîntem de la Turturești, din ținutul Vasluiului. MIRONESCU, S. A. 32. De loc era de la Găiceni, din ținutul Teleorman. VLAHUȚĂ, O. AL. 98. Acest tîrg... pe urmă ajunsese a fi capitală de ținut, iar acum nici aceea nu este. NEGRUZZI, S. I 192. Gios, pe apa Prutului, În ținutul Hușului, La casele Lupului. ALECSANDRI, P. P. 179. ◊ Ținut grăniceresc v. grăniceresc. 2. (Astăzi) Loc, regiune. Păduri negre de brazi, de fag, uneori și de stejar acoperă ca niște armii dese totul, făcînd ținutul de nestrăbătut. CĂLINESCU, I. C. 7. Îi vorbește de ținuturile în care a trăit el odinioară. SADOVEANU, E. 260. Porniseră să străbată țara din ținut în ținut, ca s-o cunoască prin văzul și prin auzul lor cu de-amănuntul. C. PETRESCU, R. DR. 35. Sîntem în ținutul pinului și moliftului. I. BOTEZ, ȘC. 222. 3. (Învechit) Țară. [Păsările numite «grive»] se află... multe prin ținuturi vecine noi, prin Polonia și Austria. ODOBESCU, S. III 28. ♦ Întindere, cuprins (al unei țări). Așa scrisoare nu se mai văzuse pînă atunci în tot ținutul acelui împărat. GORJAN, H. I 123. Am temeinică nădejde că patria noastră poate cu mult mai mult a să ferici, fiindu-i ținutul mai mare și pămîntul din fire bogat. GOLESCU, Î. 184.

comitat, comitate, s.n. – (reg.) Unitate administrativ-teritorială, condusă de un comite (sau conte). La 3 iulie 1368, prima atestare a Maramureșului sub denumirea de comitat; până atunci era denumit district sau țară (Tomi, 2005). – Din germ. Komitat < lat. med. comitatus „escortă, convoi” < lat. comes, comitis „tovarăș” (Scriban, DEX, MDA).

crainic, crainici, s.m. – (reg.) Persoană care anunța poporul de deciziile autorităților; vestitor. ♦ (top.) Crăiniceni, localitate (a.d. 1389) situată la poalele muntelui Crainicu, în Maramureșul din dreapta Tisei. ♦ (onom.) Crainic, Crăiniceanu, Crainiciu, nume de familie (263 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din rus., ucr. krajnik „judecător” (Șăineanu, DEX, MDA); din vsl. krajnikú „regal” < krai „margine, district, județ” (Scriban, DER).

județ, județe, s.n. – 1. (reg.; înv.) Judecată; judecata de apoi: „Nici soare n-a răsări / Nici stele pă cer n-or fi, / Atuncea județu-a fi” (Bilțiu, 1996: 236). 2. (reg.; înv.) Judecător: „Tu, Siule,-i căpăta / Păharu’ botezului, / Scaunu’ județului” (Memoria, 2001: 112). 3. Ținut, comitat, departament, district. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. judicium „proces, funcție de judecător; tribunal” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).

VORNICEL, vornicei, s. m. 1. (Învechit) Slujbaș subaltern al vornicului ( 1), însărcinat de obicei cu judecarea pricinilor mai mici din județe și sate. Un vornicei intră și merge către Eliade, căruia îi spune la ureche că afară, în curte, este o deputăție de săteni din districtul Buzău. CAMIL PETRESCU, O. II 431. Pe el mi-l țin Vro cinci vornicei. TEODORESCU, P. P. 45. 2. (Învechit) Vornic (2). Vornicele, cînd ți-oi spune, Multe pătimesc în lume. MARIAN, S. 29. 3. Vornic (3). Vorniceii, cu ploșcile pline cu rachiu, cinsteau lumea în dreapta și în stîngă. BUJOR, S. 97. Pepelea vornicei i-au fost la nuntă. ALECSANDRI, P. III 42. (Poetic) Iată vine nunta-ntreagă – vornicei e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87.

ȘERIF², șerifi, s. m. (În Anglia și în Statele Unite) Funcționar administrativ însărcinat cu executarea legilor și cu menținerea ordinei în comitate și districte, avînd în anumite cazuri și puteri judecătorești.

SOVIET, soviete, s. n. 1. (În U.R.S.S.) Organ al puterii de stat centrale și locale, format din deputați aleși de cetățeni. Sovietele – baza politică a democrației socialiste din U.R.S.S. – constituie cele mai largi și mai democratice organizații de masă ale celor ce muncesc. Ele unesc și atrag în munca de conducere a treburilor obștești milioane de oameni. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2592. ◊ Sovietul Suprem al U.R.S.S. = organ suprem al puterii (format din două Camere). Sovietul Uniunii = Cameră a Sovietului Suprem, compusă din deputați aleși de către toți cetățenii, proporțional cu numărul locuitorilor din întreaga țară. Sovietul naționalităților = Cameră a Sovietului Suprem, compusă din deputați reprezentînd republicile unionale, republicile autonome și districtele naționale din U.R.S.S. Scopul creării Sovietului naționalităților constă în aceea că fiecare naționalitate, oricît de mică ar fi, să poată avea reprezentanții săi în organul suprem al puterii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 3/6. 2. (La pl., rar) Numire dată Uniunii Sovietice. Lupta Sovietelor pentru pace.

SCHWERIN [ʃverín], oraș în N Germaniei, centrul ad-tiv al landului Mecklenburg-Vorpommern (Pomerania de Vest), situat pe țărmul lacului Schwerin (62 km²; 23 km lungime; 54 m ad. max.), la 100 km E de Hamburg și 30 km S de țărmul M. Baltice; 100 mii loc. (2002). Nod feroviar și rutier. Aeroport. Centru comercial (piață pentru animale, orz, ovăz, secară). Ind. metalurgică, a constr. de mașini agricole, cabluri, nave de pescuit și de utilaj naval, chimică (vopsele), electronică și electrotehnică, farmeceutică, de prelucr. a lemnului și a tutunului (țigarete), textilă și alim. Catedrală în stil gotic (1270-1416, cu turn din 1890), palat ducal (1843-1857). Sediul unei episcopii (1167-1648). Între 1952 și 1990 a fost centrul ad-tiv al districtului cu același nume din R. D. Germană.

caza s. v. COMITAT. DISTRICT.

COMITAT s. district, (înv., în Transilv.) varmeghie, (turcism înv.) caza. (Un ~ din Ungaria.)

DISTRICT s. comitat, (înv., în Transilv.) varmeghie, (turcism înv.) caza. (Un ~ din vechea Anglie.)

SHANGHAI [ʃaŋhai], oraș cu regim de provincie (6,2 mii km²), situat în ESE Chinei, pe râul Huangpu, la 21 km de gura de vărsare a acestuia în estuarul lui Yangtze; 9,8 mil. loc. (orașul propriu-zis) și 16,7 mil. loc. (2000) arealul provincial. Nod de comunicații. Port fluvio-maritim. Aeroporturile Lunghua (pentru curse interne) și Hungchiao (pentru curse externe). Important centru economic, comercial, financiar-bancar, cultural și turistic al țării. Termocentrală. Rafinărie de petrol. Constr. și reparații navale, de autovehicule, mașini și utilaje agricole, mașini grele, mașini-unelte, tractoare, camioane, de utilaje textile și poligrafice, generatoare electrice și cabluri, instrumente de precizie, computere, ceasuri, aparate fotografice, radiouri ș.a. Ind. metalurgiei feroase și neferoase, chimică (îngrășăminte, mase plastice, fibre sintetice, vopsele, coloranți, pesticide, detergenți), cimentului, de prelucr. a cauciucului și tutunului, sticlăriei, textilă, pielăriei și încălțămintei, farmaceutică și alim. Studiouri cinematografice. Universitate (1895); Universitate de medicină (1952). Muzeu de artă și istorie. Teatrul Kuang-ming; conservator; orchestră simfonică; operă; sală de concerte. Observatorul astronomic Zikawei. Templul budist Lunghua. Fundat în timpul dinastiei Song (960-1279). A devenit în timpul dinastiei Ming (1368-1644) unul dintre principalii producători de bumbac. Prin Tratatul de Pace de la Nanjing (29 aug. 1842), care punea capăt primului Război al opiului (1840-1842). S. se numără printre cele cinci porturi chineze care se deschideau pentru navele engleze. În 1854-1855, în timpul războiului țărănesc al taipinilor, aici a avut loc o puternică răscoală. În primele decenii ale sec. 20 a ajuns unul dintre cele mai mari centre ind. ale Chinei. În timpul mișcării de la „4 mai” 1919, în S. a avut loc o puternică grevă; în 1920, aici a fost creat unul dintre primele cercuri marxiste chineze, iar în iul. 1921 a avut loc Congresul I al Partidului Comunist Chinez. În 1925, la S. a început mișcarea antiimperialistă de la „30 mai”. Ocupat de trupele japoneze (1937-1945), a fost eliberat de Armata Populară de Eliberare. Pudong Xinqu (Phu-tung sin-tsu) – „Noul district Pudong”, district subordonat municipiului Shanghai, situat la limita E a acestuia. Important centru financiar al Chinei (fondat în 1992). Supr. 518 km². Agricultură, prelucrarea țițeiului, ind. navală, ind. ușoară. Acces facil la căile de navigație exterioare, rețea de navigație interioară dezvoltată. Aeroport (din 1999). Cel mai lung pod arcuit din lume (3900 m) din 2002. C. 1,8 mil. loc. (2004).

SHKODER (SHKODRA sau SCUTARI), oraș în NV Albaniei, situat în apropierea țărmului SE al lacului cu același nume, între râurile Buenë la V și Drin la E; centrul ad-tiv al districtului omonim; 82,4 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. metalurgiei neferoase (sârmă de cupru), mat. de constr. (ciment), de prelucr. a lemnului (mobilă) și a tutunului, sticlăriei, textilă, pielăriei și încălțămintei, cosmeticii (săpun) și alim. (ulei de măsline, conserve de pește ș.a.). Piață pentru cereale, tutun, fructe, struguri, animale, lână ș.a. Fortăreața Rozafat, ridicată de venețieni în sec. 15; catedrală romano-catolică; moschee. Fundat de traci; a fost capitala Iliriei în milen. I î. Hr., cu numele Scodra, și apoi colonie romană (c. 168 î. Hr.). Stăpânit de venețieni (1396-1479), turci (1479-1913) și de austrieci (1916-1921).

SOFIA, cap. Bulgariei, oraș cu regim de district situat în partea vestică a țării, în depresiunea omonimă de la poalele masivului Vitoșa, la 520-620 m alt., pe râul Perlovska; 1,2 mil. loc. (2001). Nod de comunicații. Aeroportul Vrajdebna. Metrou (construit în anii ’80 ai sec. 20). Pr. centru politic, financiar-bancar, comercial, cultural-științific și turistic al țării. Ind. metalurgică, a constr. de mașini, electronică, electrotehnică, chimică, textilă, pielăriei, a confecțiilor, încălțămintei, hârtiei, de prelucr. a lemnului (mobilă), a cauciucului și a tutunului, mat. de constr., tananților și alim. Poligrafie. Universitate (1888), Academie de Muzică (1904), Academia Națională de Artă (1920), Institut politehnic. Academia de Științe (1869). Biblioteca Națională „Chiril și Metodiu”. Muzee de arheologie, de artă, militar ș.a. Teatrul Național „Ivan Vazov”, operă; săli de concerte. Observator astronomic. Monumente: vestigii din epoca romană; bisericile Sf. Sofia (construită de împăratul Iustinian în anii 532-537, restaurată în sec. 8 în stil bizantin), Boiana (sec. 13), Sf. Petru (sec. 14-15), catedrala Aleksandr Nevski, în stil bizantin (1882-1924), moscheile Buuk-Jarna (sec. 15) și Bania-Bași (sec. 16). Pe locul unei așezări a tribului tracic al serdilor (sau sardilor), care cata din sec. 7 î. Hr., romanii au întemeiat un oraș pe care l-au numit Serdica, ridicat la rangul de colonia (Colonia Ulpia Serdica) în timpul împăratului Train (97-117). Distrus de huni în anul 447, a fost reconstruit de împăratul Iustinian I. Între 809 și 1018 a aparținut Primului Țarat Bulgar, fiind numit Sredeț, între 1018 și 1185 a intrat în componența Imp. Bizantin, cu denumirea Triadița, între 1185 și 1382 a făcut parte din cel de-al Doilea Țarat Bulgar, iar între 1382 și 1877 a fost stăpânit de otomani, fiind centrul ad-tiv al prov. Rumelia. La 3 apr. 1879 a devenit cap. Bulgariei.

cadalâc¹ sn [At: TEODORESCU, P. P. 475 / Pl: ~uri / E: tc kadylyk] (Tcî) 1 District. 2 Mahala.

varmeghie s. v. COMITAT. DISTRICT. JUDEȚ.

caza¹ sf [At: (a. 1774) URICARIUL VI, 437 / Pl: ~ale / E: tc kaza] 1-4 (Trm) District sau diviziune (administrativă ori judecătorească) Si: plasă.

căpitan sm [At: COD. VOR. 35/34 / V: (rar) ~petean / Pl: ~i / E: it capitano, rs капитан] 1-2 (Înv) Persoană care comandă o armată sau o parte a ei Si: comandant. 3 (Pan) Căpetenie (1). 4 Om foarte iscusit Si: strateg. 5 (Pop; îe) A fi fata banului, sora ~ului Se spune despre fetele cu pretenții (de noblețe). 6 (Pop; îe) Ori Stan, ori ~ Se spune când cineva pune totul în joc, riscând tot ce are în vederea unui câștig important. 7 (Fam; gmț; îe) Ai să dai de ~ Tăvăliciu Se spune pentru a avertiza pe cineva că va avea necazuri (dacă va întreprinde o anumită acțiune). 8 (Înv; îc) ~-pașa Comandant al flotei turcești. 9-10 (Ist) Comandant al unui corp de ostași sau slujitori (care aveau și îndatoriri civile). 11 Ofițer superior locotenentului și inferior maiorului. 12 Persoană care are gradul de căpitan (11). 13-14 (Mrn; îc) ~-locotenent Grad corespunzător căpitanului din armata de uscat (sau de aviație). 15 Ofițer care are gradul de căpitan-locotenent în marină. 16-18 (Îs) ~-de rangul întâi (al doilea, al treilea) Grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului sau maiorului) în marină. 19-21 Ofițer care are gradul de căpitan (16-18). 22 (Mrn; urmat de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher” etc.) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. 23-24 (Îs) ~ de port Persoană însărcinată cu conducerea activității unui port (sau a unui oficiu portuar). 25 (Ist; Buc; îs) ~ul țării Șef administrativ suprem și reprezentant autonomiei (în provinciile austro-ungare). 26 (Iuz; îs) ~ al unui district Șef administrativ al unui județ Si: prefect, (înv) ispravnic. 27 (Mol; Trs; înv; îs) ~ de târg, ~ul orașului Prefect al poliției Si: (iuz) agă. 28 (Iuz; îs) ~ de poștă Diriginte. 29 (Iuz; îs) ~ de barieră Șef al corpului de pază care apăra bariera orașului. 30-31 (Înv) Căpetenie a unei bande de hoți, (de haiduci etc.) 32 (Spt) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte. 33 (Bot; îc) ~ul-leacurilor Fierea pământului (Erythraea centaurium). 34 (Bot; lpl) Cârciumărese (Zinnia elegans).

căpitănie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 99 / V: (înv) ~petenie² / Pl: ~ii / E: căpitan + -ie] 1-24 (Înv) Grad de căpitan (1-4, 8-10,12-15, 19-31). 25-48 Funcție de căpitan (1-4, 8-10, 12-15, 19-31). 49 (Înv) District peste care se extindea autoritatea unui căpitan (26). 50 (Înv) Detașament militar condus de un căpitan (3). 51-52 (Înv) Local unde își avea oficiul un căpitan (25-26) administrativ. 53 (Udt „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. 54 Clădire în care este instalată administrația unui port. 55 (Rar; prin apropiere de căpetenie) Căpetenie (1).

district sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr district, lat districtus] Unitate administrativ-teritorială din unele țări, care cuprinde fie capitala țării și împrejurimile ei, fie un teritoriu care are o populație cu compoziție națională omogenă.

districtual, ~ă a [At: DEX / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: district + -ual] 1 Care aparține districtului. 2 Care se referă la district.

diștrict sn vz district

comitat sn [At: BĂLCESCU, M. V. 403 / Pl: ~e / E: ger Komitat (lm comitatus)] Unitate administrativ-teritorială, în unele țări, condusă de un conte Cf departament, district.

crainic² [At: (cca 1650) IORGA, D. B. 95 / V: gr~ / Pl: ~ici / E: ucr крайник] 1 sm (Trs; înv) Funcționar ales de districte dintre cneji, având sarcina de a executa sentințele judecătorești și de a strânge impozitele. 2 sm (Înv) Mijlocitor între organele statului și locuitorii districtului. 3 sm Funcționar inferior însărcinat cu aducerea la cunoștința publică, prin strigare, a hotărârilor unei autorități Si: crancău, pristav. 4 sm (Înv; îe) A striga ~ul A răspândi o informație Si: (îvp) a bate toba. 5 (Pex) Vestitor. 6 sm (Pex) Mesager. 7 sm (Pex) Sol. 8 smf (Pex) Persoană care vorbește la posturile de radio și televiziune.

eparhie sf [At: (a. 1631). MAG. IST, I, 122/14 / V: (îvr) ~rfie / A și: (înv) eparhie / Pl: ~ii / E: ngr ἐπαρχίa, slv епархѩ] 1 (Mai ales în organizarea Bisericii ortodoxe) Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop Si: dieceză, episcopie (4). 2 Reședință a episcopului Si: episcopie (6). 3 (Înv; pex) Teritoriu pe care se exercită jurisdicția unei instanțe judecătorești. 4 (Înv) District. 5 (Înv) Provincie. 6 (Reg; îf ~rfie) Teren. 7 (Pex) Proprietate.

episcop¹ sm [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 342 / V: (îvp) piscop, (pop) piscup, (îrg) ~cup, (reg) ip~, ipiscu smi, ipiscup, pris~ / A și: (îrg) ~cop / Pl: ~i / E: lat episcopus, ngr ἐπίσκοπος, vsl ѥпискоупъ] 1 (Înv) Inspector al unui district, oraș, al unei provincii Si: eparh. 2 Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului. 3 Persoană care are gradul de episcop (2) (și conduce o eparhie). corectat(ă)

gauleiter sm [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1334 / P: gau-lai~ / Pl: ~i / E: ger Gauleiter] Conducător al unui district din Germania nazistă sau al unui teritoriu aflat sub ocupație nazistă.

județ [At: COD. VOR. 62/9 / V: giu~ / Pl: ~e, (rar) ~uri, ~i / E: ml judicium] 1 sn (Înv) Judecată (1). 2 sn (Spc) Judecată (9) de apoi. 3 sn (Înv; îe) A face sau a da ~ A da o sentință judecătorească. 4 sn (Înv) Tribunal. 5 sm (Înv) Judecător (1). 6 sm (Înv; spc) Dumnezeu. 7 sm (Înv) Domn. 8 sm (Înv) Guvernator. 9 sm (Înv) Principe. 10 sm (Înv) Căpetenie. 11 sm (Înv) Staroste. 12 sm (Trs; înv) Primar. 13 sm (Înv; în țările române) Cârmuitor al unui oraș. 14 sn (Înv) Împărțire administrativ-teritorială corespunzătoare ținutului din Moldova. 15 sn (Reg) Împărțire teritorială pusă sub conducerea unui prefect Si: (Trs) comitat, (Buc) bețârc, (îrg) varmeghe. 16 sn (Pex) District. 17^[1] Unitate administratriv-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune.

mirimiran sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 267 / V: ~am / S și: miri miran / Pl: ~i / E: tc mir-i-miran] Funcționar turc care guverna un district.

municipiu sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 283 / Pl: ~ii / E: lat municipium] 1 (Înv; Trs) District. 2 Oraș mare care se bucură de o anumită autonomie în cadrul administrației de stat. 3 (Pex) Municipalitate (1). 4 (Pex) Sediu al municipalității 5 (Pex) Personal al municipalității (1). 6 Oraș roman din Italia sau din imperiu, care avea dreptul de autonomie în treburile interne.

șerif² sm [At: PROT.-POP, N. D. / Pl: ~i / E: eg sheriff fr shériff] Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii însărcinat cu menținerea ordinii și cu executarea legilor într-un comitat sau într-un district.

SRPSKA, republică autonomă în Bosnia-Herțegovina, situată în N-E; 25.087 km², 1,39 mil. loc. (2004). Centrul ad-tiv: Sarajevo. Agricultură și turism. Energie electrică, textile și pielărie. Produse agricole și silvicultură. Procesarea lemnului și mineralelor. Entitate în cadrul statului federal în urma acordurilor de la Dayton (1995). Are 64 municipalități și districtul autonom Brčko.

tablă¹ sf [At: CORESI, ap. GCR. I, 23/27 / V: (reg) ~bulă, talbă / Pl: ~le, (reg) tăbli, tăble) / E: lat tab(u)la, mg tábla, fr table] 1 (Înv) Tăbliță (1). 2 (Bis; îs) ~lele legii (sau ~lele lui Moise, îvr, ~lele poruncilor, ~lele adevărului, -~lele adevărăturiei) Cele două lespezi de piatră pe care era săpat decalogul dat de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. 3 (Bis; îas; și, rar, îs ~la legii) Cele zece porunci. 4 (Îs) Legea (sau legile) (celor) douăsprezece ~le sau cele douăsprezece ~le Prima legislație scrisă a romanilor, gravată pe douăsprezece plăci de aramă. 5 (Înv; îs) ~ cerată (sau cernită) Placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria prin zgâriere cu stilul, folosită în Antichitate de romani. 6 Placă de lemn, de piatră, de metal, pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicații, firme, date Si: panou, tăbliță (4), (reg) tăblie (2). 7 (Reg; pan) Pată albă, mare, pe care unii cai o au în frunte. 8 (Îvr) Icoană. 9 (Și determinat prin „neagră”, „mare”, „de lemn”) Placă dreptunghiulară, de obicei de lemn vopsit în negru, pe care se poate scrie cu creta Si: (reg) tabelă (15). 10 (Îe) A scoate la ~ A chema (un elev) la lecție (în fața tablei¹). 11 (Pop; și determinat „de piatră”) Tăbliță (6). 12 (Înv; astăzi numai în sintagme) Tabel (1). 13 (Îs) „la înmulțirii sau ”la lui Pitagora (rar pitagorică, înv, pitagoricească, îvr, ~la Țibeti sau Tibetului) Tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere Si: (înv) tabel (7), tăblița lui Pitagora. 14 (Mat; îs) ~le trigonometrice Tabel trigonometric. 15 (Mat; îs) ~ de logaritmi Tabel de logaritmi. 16 (înv; șîs ~ de materii) Sumar. 17 Foaie de hârtie sau carton cu reproduceri de cărți, desene etc. Si: planșă. 18 (Reg; îf tabulă) Carte funciară. 19 (Înv) Scriere (cuprinzând tabele sau al cărei conținut este împărțit în capitole sau articole). 20 (Iuz) Planșă cuprinzând alfabetul și exerciții de citire, după care școlarii învățau odinioară să citească Si: (înv) tabel (5). 21 (Înv; pex) Temă școlară. 22 (Înv) Placă de lemn, de metal etc., având diverse întrebuințări Si: (înv) tăblie (1). 23 Placă (de lemn) pe care se desfășoară jocul de șah, de table² etc. 24 (Înv) Placă de lemn de care se prind coardele diferitelor instrumente muzicale. 25 (Ban; Trs) Oblon (la fereastră). 26 (Reg; lpl) Ochelari de cai Si: (reg) obloane. 27 (Mar; Trs) Fund de lemn pe care se taie legumele, carnea, pe care se răstoarnă mămăliga din ceaunul în care a fost fiartă etc. 28 (Reg) Tavă (1). 29 (Reg) Tabla¹ (1). 30 (Înv) Partea superioară, plană, a unor mobile. 31 (Înv) Masă¹. 32 (Reg) Pervazul ferestrei. 33 (Reg) Plită (1). 34 (Reg) Copertă de carte. 35 (Reg; pex) Carton (1). 36 (Înv; îlav) Din ~ în ~ De la prima până la ultima pagină. 37 (Înv) Clișeu gravat în lemn sau executat din metal pentru a fi imprimat pe hârtie. 38 (Înv) Pagină zețuită Si: (înv) tăblie (4) 39 (Rar) Panou (la saivan). 40 (Înv) Platformă pe care se așezau tunurile de calibru mare, în vederea executării tragerii. 41 (Reg) Fiecare dintre părțile din care se compune o plută¹, formată dintr-un rând de bușteni legați cu sârmă groasă unul de altul Si: (reg) căpătâi. 42 (Reg) Talpa casei. 43 (Atm; reg; îs) ~la pieptului Torace (1). 44 (Reg) Pânză a ferăstrăului. 45 (Reg) Fierul coasei. 46 (Reg) Fierul securii. 47 (Trs) Bucată de piele (din care se croiesc opincile). 48 (Reg) Bucată dintr-un aliment (slănină, unt, ciocolată) Si: halcă. 49 (Reg) Bulgăre de pământ. 50 (Mol; Trs) Suprafață îngustă de pământ (semănată cu același fel de plante sau aparținând aceluiași proprietar) Si: ogor, tarla (1). 51 (Reg) Strat (de legume, de flori). 52 (Reg) Platou situat pe vârful unui munte. 53 (Reg) Talpa piciorului. 54 (Îs) ~ dentară Suprafața orizontală a coroanei dintelui la cal. 55 Foaie de metal executată prin laminare, folosită la acoperișuri, la fabricarea unor ambalaje, rezervoare etc. Si: tinichea (1). 56 (Îs) ~ albă Tablă¹ (56) de fier cositorit. 57 (Reg; șîs ~ regească sau -la (de judecată) crăiască, ~la judecătorească, ~la septemvirală) Curte de apel. 58 (Iuz; îs) -la de sus (sau -la magnaților) și -la de jos (sau -la staturilor) For legislativ al Imperiului austro-ungar Si: cameră. 59 (Iuz) Consilier de conducere a districtelor din Imperiul austro-ungar. 60 (Trs; înv; îf tabulă) Tribunal (1).

prefect sm [At: MAIOR, I. B. 233 / 25 / V: (reg) prăf~, perf~, ~fept, ~fet, prif~, prof~ / Pl: ~cți / E: lat praefectus, ger Präfekt, fr préfet] 1 (Înv) Demnitar care conducea o prefectură la romani sau, mai târziu, diverse unități teritoriale în unele state feudale Si: căpetenie, conducător, dregător, șef. 2 (Înv; pgn) Cârmuitor. 3 (Înv) Comandant al unei armate, al unei legiuni etc. în armata romană. 4 (Înv) Comandant de legiune în armata română, în Transilvania, în timpul revoluției din 1848. 5 (Îvr) Prefector (1). 6 Șef al administrației și al poliției într-un județ sau, în trecut, într-un district, reprezentant al conducerii centrale Si: (reg) prefector (2), prefectuș (3). 7 (Îs) ~ de poliție (sau al poliției) Șef al poliției în orașele mari ale țării. 8 (În vechea organizare a învățământului din Imperiul austro-ungar; șîs ~ de studii, ~ul studiilor) Supraveghetor și îndrumător însărcinat cu instruirea și cu educarea copiilor într-o școală, într-un seminar, într-o familie nobiliară etc. 9 (Trs; înv) Intendent. 10 (Înv) Logofăt.

prefectură sf [At: ȘINCAI, HR. II, 190/15 / Pl: ~ri / E: lat praefectura, fr préfecture] 1 (Înv) Conducere a unui județ. 2 Administrație. 3 Instituție care constituie forul administrativ și politic suprem dintr-un județ sau, în trecut, dintr-un district și care este condusă de un prefect. 4 (Pex) Clădire în care își are sediul această instituție. 5 (Îs) ~ra poliției (sau de poliție) Sediu sau reședință a prefectului de poliție. 6 Funcție de prefect al poliției. 7-8 (Funcție sau) demnitate de prefect (6). 9 (Pex) Perioadă de timp în care prefectul își exercită această funcție. 10 Unitate administrativă, întindere teritorială, provincie etc. condusă de un prefect (6).

tract¹ sn [At: CANTEMIR, HR. 67 / V: (înv) ~aht, ~așt / Pl: ~uri / E: lat tradus, ger Trakt, pn trakt] (Înv) 1 Unitate administrativ teritorială Si: district, regiune, ținut. 2 (Rar) Etaj al unei case. 3 Cale importantă de comunicație. 4 Drum (urmat de cineva). 5 Circulație (a persoanelor și a animalelor).

trib sn [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) treb / Pl: ~uri / E: lat tribus, fr tribu] 1 Formă de organizare economică și social-politică, caracteristică populațiilor aflate în stadiul de dezvoltare al comunei primitive, constând dintr-o grupare de mai multe ginți sau de familii înrudite, care au limbă și credințe comune, locuiesc pe același teritoriu și se supun autorității unui șef ales. 2 (La unele popoare) Comunitate de oameni organizată pe bază teritorială Si: neam, seminție, (înv) norod. 3 (Ant) Populația fiecărui district în Roma antică. 4 (Blg) Subdiviziune a familiei, cuprinzând genuri înrudite.

vicecomitat sn [At: BARONZI, I. C. V, 347/6 / Pl: ~e / E: vice¹- + comitat] (Îvr) District în care își exercita atribuțiile un vicecomite.

simmenthal s [At: DER / P: zimăntal / V: (rar) ~tal / Pl: ? / E: np Simmenthal (district în Elveția)] Rasă de taurine originară din Elveția, cu corpul alb, tărcat cu pete brun-roșcate, având greutate de 700-1000 kg și o mare producție de lapte.

TRACT s. n. (Mold.) 1. Ținut, regiune, district. Funtamenturile s-au aruncat pre unde acum iaste . . . Hesia, Mesnia și tot tractul carele cu numele Franconiii să cunoaște. CANTEMIR, HR.' 2. Cale de comunicație importantă. Purcegînd cu oastea spre răsărit și luînd tractul de pe ceea parte de Dunăre . . pre toti i-au biruit. CANTEMIR, HR. Etimologie: lat. tractus, germ. Trakt, pol. trakt. Cf. varmeghie; șleah.

MARCÁL, -Ă adj. (Învechit, în Transilv.) Care ține de marcă⁴, privitor la marcă. Aduceau spiritul de opozițiune. . . pe la adunările marcale. BARIȚIU, P. A. I, 632. Pînă la anul 1848, dreptul de autonomie municipală, cîtâ o avea districtul, și-l exercita în ședințele marcale ale reprezentanței districtuale. TURCU, E. 99, cf. BARCIANU, ALEXI, W. - PI.: marcali, -e. – Marcă⁴ + suf. -al.

vidic s.n. (înv.) Ținut, comitat, district. • pl. -uri. și hidic s.n. /<magh. vidék.

district s. n., pl. districte

MIRIMIRÁN s. m. Funcționar turc care guverna un district. Porni războiul. . . dimpreună cu . . . toți vezirii, beilerbeii și miri miranii. VĂCĂRESCUL, IST. 267. Cei ce merg la dregătoriile lor, prea înălțații vizirii miei și prea cinstiții mirimiramii miei (a. 1828). IORGA, S. D. XXI, 40, cf. ȘIO II₂, 81. - Scris și: mirimiran. – Pl.: mirimirani. – Și: mírimirăm s. m. – Din tc. mir-i-miran.

BAN² sm. 🔎 1 Odinioară, un fel de guvernator al Olteniei, numit de către Domn dintre oamenii cei mai de frunte, sau din rudele lui de aproape, și care exercita în cele cinci județe o autoritate administrativă și judiciară aproape suverană; în veacul al XVIII-lea, se numea Ban al Craiovei, primul boier al Țării-Romînești care sta în fruntea sfatului domnesc, avîndu-și reședința totdeauna în București și bucurîndu-se de o autoritate numai nominală asupra Olteniei, unde administrau de fapt ispravnicii de județe, sub supremația unui caimacam al Craiovei ¶ 2 Mold. Demnitar de rang inferior, ocupînd rîndul între spătar și paharnic; introducerea acestei boierii datează din anul 1705, cu a doua venire la domnie a lui Antioh Cantemir ¶ 3 În Ungaria, odinioară, al treilea demnitar între stegarii țării, guvernator al districtelor grănițărești: Banul Croației, Slavoniei, Dalmației, Severinului, etc.; în timpurile din urmă (pînă înainte de războiul mondial, numai guvernator al unuia din ținuturile autonome, al Croației și al Slavoniei [srb. ban].

comitát, comitate, s.n. (reg., înv.) Unitate administrativ-teritorială condusă de un comite (sau conte). ■ La 3 iulie 1368, s-a înregistrat prima atestare a Maramureșului sub denumirea de comitat; până atunci era denumit district sau țară. – Din germ. Komitat (Scriban, DEX, MDA).

ieráș, ierașuri, (eraș), s.n. (reg.; arh.) Unitate administrativ-teritorială în vechiul sistem comitates; plasă, subregiune: „...fiindu lăcuitoriu în Băcicoel, în varmeghe Maramurășului, în erașu-de-sus...” (Bârlea, 1909: 13; doc. din 1747). – Din magh. járás „cerc, district”.

judéț, județe, s.n. 1. (arh.) Judecată. 2. Judecata de apoi: „Nici soare n-a răsări / Nici stele pă cer n-or fi, / Atuncea județu-a fi” (Bilțiu, 1996: 236). 3. (reg.; înv.) Judecător: „Tu, Siule,-i căpăta / Păharu' botezului, / Scaunu' județului” (Memoria, 2001: 112). 4. Ținut, comitat, departament, district. (Sec. XV). – Lat. judicium „proces, funcție de judecător; tribunal” (DEX, MDA).

prédiu, predii, s.n. (arh.) 1. Domeniu feudal. 2. Așezare rurală dependentă de o comună: „…în prediul părăsit Bocicoel, în districtul Cuhei” (Mihaly, 1900: 460; dipl. 191). – Lat. praedium (MDA).

MUNICIPIU s. n. 1. (În administrația feudală a Transilvaniei) District, comitat. Din așa numita Țeara-Oltului s-a format municipiu autonom cu titlu de district sau căpitănat al Făgărașului. BARIȚIU, P. A. I, 283. S-a promis și restaurarea municipiilor (comitatelor) vechi feudali. id. ib. III, 21. 2. Oraș mare, care se bucură de o anumită autonomie în cadrul administrației de stat; p. e x t. administrația unui astfel de oraș; municipalitate (1). Dziua din urmă a municipiului iașenilor [Titlu]. CALENDAR (1858), 91/3. Am plătit taxie la municipiu. STANCU, R. A. IV, 422. Aceste consilii vor avea un președinte, care va fi, în același timp, primarul orașului sau municipiului. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 489. 3. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul de autonomie în treburile interne. Municipiile erau, deci, niște orașe din națiile supuse cărora, pentru diverse considerații, romanii găsiseră cu cale a le încuviința dreptul de cetățenie. XENOPOL, I. R. I, 166, cf/ 167. – Pl.: municipii. – Din lat. municipium.

*UNANIM adj. Într’o părere; general, fără excepție: toți deputații și senatorii districtului fuseseră ~i să lase o asemenea cinste pe seama lui Scatiu (D.-ZAMF.); hotărîre ~ă, hotărîre luată într’un glas [fr.].

JUDEȚ, †GIUDEȚ (pl. -ețe) sn. 1 †Judecată: giudețul în mîna și socoteala cititoriului lăsînd, ori-ce sentenție ar da (CANT.); luă cartea lui Zoroastru... și începu a citi județul pămîntului (EMIN.) ¶ 2 ⚖️ ‡Judecător: cela ce va sudui sau va ucide pre vre-un giudeț sau pe vr’o slugă a giudețului (PRV.-LP.) ¶ 3 Primul magistrat al unui oraș care-l ocîrmuia ajutat de pîrgari (mai adesea în număr de 12): orașele se... ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fie-care an și compusă de un județ șl de doisprezece pîrgari (BĂLC.) ¶ 4 ⏲ Diviziune administrativă a țării ocîrmuită de un prefect și de un consiliu județean, district, ținut: România e împărțită în 71 de județe [lat. judĭcium].

* COMITAT (pl. -ate) sn. 🌍 Diviziune administrativă în vechea Ungarie, district: ~ul Caraș-Severin [germ.].

* DEPARTAMENT (pl. -te) sn. ⏲ 1 Parte din administrațiunea unui Stat care intră în atribuțiunile unui minister: ~ul afacerilor străine ¶ 2 În Franța, porțiune de teritoriu (district, județ) administrată de un prefect [fr.].

* DISTRICT (pl. -te) sn. 🌍 Subdiviziune teritorială sub raportul administrativ, județ: România este împărțită în 71 de ~ [fr.].

COMITAT, comitate, s. n. (În vechea organizare administrativă a Ungariei și în alte țări) Diviziune administrativă; district. – Germ. Komitat.