OCRUG s. n. (Ȋnvechit) 1. Circumscripție, district. Doctorul ocrugului al 3-lea dintr-acel județ... au găsit la satul Doiceștii... cărbune al pămȋntului (a. 1834). doc. ec. 550. Pentru căutarea celorlalți doi s-a trimis prin comitetul carantinelor doctorul ocrugului. mn (1836), 76²/3, cf. CIHAC, ii, 83, lm. 2. (Rar) Ciclu solar (sau lunar). cf. crug. Peste al treilea ocrug de cer. episcupescu, o. î. 312/11. – pl.: ocruguri. – Și : (1) ocrog s. n. CIHAC, II, 83, LM. – Din rus. okpyr.