Dobrogea f. mare șes băltos între Dunărea inferioară și Marea-Neagră. Cunoscută în vechime sub numele de Sciția mică, ea fu astfel numită după voievodul sârb DOBROTICI sau DOBRODICI (1357), după care fu coprinsă de Mircea Vodă la 1388. Cedată României prin tractatul dela Berlin (1878) și mărită cu Cadrilaterul dela (1913), ea e azi împărțită în patru districte, cu o populațiune de 650.000 loc., dintre cari o mare parte sunt Români. Dobrogea conține în populațiunea-i peste 20 de naționalități, oferind un adevărat caleidoscop linguistic: Turci și Tătari, Bulgari, Ruși, Greci, Lipoveni, Nemți, Ovrei, Găgăuți, Armeni, Italieni, Țigani și alte elemente etnice. În răsboiul pentru eliberare din 1916-1918, Dobrogea fu invadată de Germani, Bulgari și Turci. (Dobrogean).