JUDEȚ, †GIUDEȚ (pl. -ețe) sn. 1 †Judecată: giudețul în mîna și socoteala cititoriului lăsînd, ori-ce sentenție ar da (CANT.); luă cartea lui Zoroastru... și începu a citi județul pămîntului (EMIN.) ¶ 2 ⚖️ ‡Judecător: cela ce va sudui sau va ucide pre vre-un giudeț sau pe vr’o slugă a giudețului (PRV.-LP.) ¶ 3 Primul magistrat al unui oraș care-l ocîrmuia ajutat de pîrgari (mai adesea în număr de 12): orașele se... ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fie-care an și compusă de un județ șl de doisprezece pîrgari (BĂLC.) ¶ 4 ⏲ Diviziune administrativă a țării ocîrmuită de un prefect și de un consiliu județean, district, ținut: România e împărțită în 71 de județe [lat. judĭcium].