eparhie sf [At: (a. 1631). MAG. IST, I, 122/14 / V: (îvr) ~rfie / A și: (înv) eparhie / Pl: ~ii / E: ngr ἐπαρχίa, slv епархѩ] 1 (Mai ales în organizarea Bisericii ortodoxe) Diviziune administrativă bisericească, condusă de un episcop Si: dieceză, episcopie (4). 2 Reședință a episcopului Si: episcopie (6). 3 (Înv; pex) Teritoriu pe care se exercită jurisdicția unei instanțe judecătorești. 4 (Înv) District. 5 (Înv) Provincie. 6 (Reg; îf ~rfie) Teren. 7 (Pex) Proprietate.