FRAGED, -Ă, fragezi, -de, adj. 1. (Mai ales despre plante) Crescut de puțină vreme, de-abia apărut, crud. Se așezară pe iarba fragedă la umbra unui copac. ISPIRESCU, L. 382. De acum înainte să mănînci... numai vlăstări fragede, răchițică, smicele, nuiele și altele de sama acestora. CREANGĂ, P. 316. Voi, mici lăcrimioare... Sînteți fragede și albe. ALECSANDRI, P. A. 64. ◊ (Adverbial) Fig. Zaharia Duhu împături gazeta, o închise în carte și rămase cu ele sub cot, privind depărtările fraged înverzite. C. PETRESCU, R. DR. 46. ♦ (Despre legume, carne și alte alimente) Care provine de la plante sau animale tinere, e gustos, fierbe repede, se fărîmă ușor cu dinții. Băiatul tăie mielul oii și fierse carnea cea fragedă RETEGANUL, P. III 57. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere, delicat. Vîntul alintă lanul cu verdele fraged. C. PETRESCU, C. V. 318. ♦ (Rar, despre aer) Proaspăt. El respira cu sete aerul fraged al dimineții C. PETRESCU, S. 116. 2. (Despre ființe) Tînăr, gingaș, plăpînd. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare primăvăratic. REBREANU, R. II 50. Atît de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I. 117. Suspinurile înădușiră glasul fragedii copile. NEGRUZZI, S. I 19. ♦ Nevîrstnic, mic de ani. ◊ Vîrstă fragedă = vîrsta copilăriei. La moartea părintelui ei... Ruxanda rămăsese în fragedă vristă. NEGRUZZI, S. I 143. Tinerețe fragedă = epocă în care cineva este foarte tînăr. Din frageda lui tinerețe, Leonida a visat un Mizil mare... cel puțin capitală de district. CARAGIALE, O. II 182. ♦ (Despre mîini, obraji) Cu pielea fină, delicată. Și-l mîngiie cu palma mare și aspră pe obrazul fraged. DUMITRIU, N. 157. Ea mi-a tras o palmă... Cine ar crede că o mînușiță atît de fragedă ar putea. ALECSANDRI, T. I 423.