MARCÁL, -Ă adj. (Învechit, în Transilv.) Care ține de marcă⁴, privitor la marcă. Aduceau spiritul de opozițiune. . . pe la adunările marcale. BARIȚIU, P. A. I, 632. Pînă la anul 1848, dreptul de autonomie municipală, cîtâ o avea districtul, și-l exercita în ședințele marcale ale reprezentanței districtuale. TURCU, E. 99, cf. BARCIANU, ALEXI, W. - PI.: marcali, -e. – Marcă⁴ + suf. -al.