ieráș, ierașuri, (eraș), s.n. (reg.; arh.) Unitate administrativ-teritorială în vechiul sistem comitates; plasă, subregiune: „...fiindu lăcuitoriu în Băcicoel, în varmeghe Maramurășului, în erașu-de-sus...” (Bârlea, 1909: 13; doc. din 1747). – Din magh. járás „cerc, district”.