priceput, ~ă a [At: VARLAAM-IOASAF, 16^r/7 / V: prece~, preciup~^[1] / Pl: ~uți, ~e / E: pricepe] 1 (D. oameni) Care înțelege Si: (asr) pricepător (1). 2 (D. manifestările oamenilor) Care trădează pricepere (1) Si: (asr) pricepător (2). 3 (Rar) Care poate fi înțeles. 4 (D. oameni) Care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 5 (D. oameni) Competent într-o acțiune, într-o situație Si: (asr) pricepător (3), (înv) practicos, practisit. 6 Aflat. 7 Înțeles. 8 Constatat. 9 (Olt; d. oameni) Refăcut după boală.

PRICEPUT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. (Adesea urmat de o precizare introdusă prin prep. «la» sau «în») Care posedă însușirile cerute pentru a săvîrși ceva, care își cunoaște bine meseria; capabil, destoinic, iscusit, înzestrat. Să sperăm... că medicii d-voastră sînt mai pricepuți decît generalii d-voastră. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. Lăsase torpila în seama sergentului Marin, cel mai priceput și mai cuminte gradat din companie. BART, S. M. 73. Mama pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mîncări. CARAGIALE, O. III 63. Era priceput la trierat și la lucru pămîntului. ȘEZ. I 147. 2. (Rar) Care poate fi înțeles, pătruns cu mintea; accesibil înțelegerii. La-nceput... N-a fost lume pricepută și nici lume s-o priceapă. EMINESCU, O. I 132.

PRICEPUT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viața cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situații; practic. /v. a (se) pricepe

priceput a. care are pricepere, inteligent.

pricepút, -ă adj. Care se pricepe, care știe lucrurile pe care le-a învățat odată: un om priceput la multe. V. înțelept, inteligent, deștept, sagace.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.

precepe v vz pricepe

preceput², ~ă a vz priceput

precinput^[1], ~ă a vz priceput

pricepe [At: PSALT. HUR. 48^v/10 / V: (îvr) prec~ / Pzi: pricep / E: ml percipere] 1 vt(a) A reuși să cunoască ceva. 2 vt(a) A reuși să afle. 3 vt(a) A înțelege. 4 vt(a) A-și da seama. 5 vt A-și face o idee Si: a pătrunde, a percepe, (reg) a se nădăi. 6 vr (Îvr) A se lămuri asupra unui lucru. 7 vt (Rar) A distinge. 8 vr (Reg; îlv) A se ~ de ziuă A se lumina. 9-10 vti A avea cunoștință despre ceva Si: a ști. 11 vr (Udp „la” și „în” care arată domeniul) A avea cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 12 vr A dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație. 13 vt A afla. 14 vt (Fig) A intui. 15 vt(a) (Înv) A constata. 16 vr (Olt) A se înzdrăveni. 17 vt (Reg) A obține.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege ceva, a-și da seama de ceva, a cuprinde, a pătrunde cu mintea. Domnule secretar, dumneata ai priceput cîteodată foarte bine cuvîntul nostru al muncitorilor. Pricepe-l și acum. DEMETRIUS, C. 14. Nopțile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. EMINESCU, O. I 175. ◊ (Complementul indică o persoană) Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. ◊ (Glumeț, într-un joc de cuvinte) înțălegi? – înțăleg, dar nu te pricep. ALECSANDRI, T. I 69. ◊ Absol. Nu era inteligent, pricepea greu și uita repede. C. PETRESCU, C. V. 99. N-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbești prea iute. ALECSANDRI, T. I 253. Bate șaua să priceapă iapa v. iapă. ◊ Refl. reciproc. Ființe simple, care se egalează și se pricep: ea – o fetiță de șase ani, el – un cine bătrîn și deștept. IBRĂILEANU, S. 7. ◊ Refl. impers. Nu se pricepea nimic din cauza gălăgiei. DUMITRIU, N. 96. ◊ Refl. (Regional) Bietele rațe năucite nu se pricepeau de unde le vine acest nevinovat potop de foc. GANE, N. II 201. Eu toate le-am făcut, Ca să poți să-mi spui o dată Să mă-ntrebi: «Mă vrei tu, fată?» Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemînare, experiență într-o acțiune, într-o situație, Îl mîngîia cu cîte-o vorbă, cum se pricepea. REBREANU, R. I 160. ◊ (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. «la») Se pricepe el să le găsească ac de cojoc, SADOVEANU, O. I 541. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor; și ce nu se pricepea el să facă? MIRONESCU, S. A. 124.

A SE PRICEPE mă pricep intranz. 1) A avea cunoștințe suficiente într-un domeniu de activitate. 2) A da dovadă de iscusință; a fi în stare. /<lat. percipere

A PRICEPE pricep tranz. (esența lucrurilor, situații, evenimente) 1) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raționamente; a înțelege; a pătrunde. 2) A reuși să însușească prin activitatea gândirii; a înțelege; a sesiza; a concepe. /<lat. percipere

pricepe v. 1. a înțelege ascultând cu luare aminte: cine n’ascultă, nu pricepe; 2. a avea cunoștință, a ști: mă pricep ce am să fac CR. [Lat. PERCIPERE, a coprinde cu mintea (cf. fr. comprendre)].

precép, V. pricep.

pricép, -cepút, a -cépe v. tr. (vechĭ precép, d. lat. per-cĭpere, a apuca, a pricepe, d. cápere, a lua, a prinde [ca fr. com-prendre, a înțelege]; it. percepire, pv. percebre, fr. percevoir, sp. pg. perceber. V. con-, în- și per-cep). Înțeleg, prind cu mintea: pricep ce spuĭ, cînele pricepe gîndu stăpînuluĭ. V. refl. Știŭ, îs priceput: a te pricepe la toate, în toate, la chimie, la războĭ. Înțeleg, dar nu pricep, expresiune glumeață pin care declarĭ că nu înțelegĭ saŭ nu pricepĭ.

pricepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep, 3 sg. pricepe; imperf. 1 pricepeam; conj. prez. 1 sg. să pricep, 3 să priceapă; ger. pricepând; part. priceput

pricepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep; part. priceput

pricepe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep; part. priceput

PRICEPUT adj. 1. v. îndemânatic. 2. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugăreț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.) 3. v. competent. 4. v. inteligent. 5. v. autorizat. 6. v. experimentat.

PRICEPUT adj. v. accesibil, inteligibil.

priceput adj. v. ACCESIBIL. INTELIGIBIL.

PRICEPUT adj. 1. iscusit, îndemînatic, (înv.) practicos, practisit. (Om ~.) 2. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemînatic, meșter, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.) 3. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit. putincios. (Un inginer ~.) 4. ager, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 5. autorizat, competent, (franțuzism înv.) ponderos. (O părere ~.) 6. deprins, experimentat, încercat, rutinat, versat. (Un ochi ~.)

Priceput ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci

PRICEPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. înțelege. 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. v. concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întâmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. v. cunoaște.

PRICEPE vb. v. afla, cunoaște, descoperi, desluși, distinge, găsi, intui, înțelege, percepe, sesiza, ști.

pricepe vb. v. AFLA. CUNOAȘTE. DESCOPERI. DESLUȘI. DISTINGE. GĂSI. INTUI. ÎNȚELEGE. PERCEPE. SESIZA. ȘTI.

PRICEPE vb. 1. a se dumeri, a înțelege, a se lămuri, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu ai ~ ce am vrut să-ți spun.) 2. a înțelege, a percepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. a concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întîmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. a cunoaște, a stăpîni, a ști, (fam.) a vedea. (~ la perfecție mai multe meserii.)

pricepe (pricep, put), vb. – 1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber. – Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare).