lucrat², ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 185/2 / Pl: ~ați, ~e / E: lucra] 1 (D. pământ) Muncit pentru a da roade Si: cultivat. 2 (D. un lucru) Confecționat. 3 (Pex) Efectuat cu mâna Si: brodat, cusut. 4 (Înv) Tradus. 5 Prefăcut dintr-un material brut, în ceva cu altă formă și folositor. 6 Asupra căruia s-a exercitat o influență Si: cultivat. 7 (Înv) Convertit. 8 (Înv) Învestit cu toate formele legale Si: valabil.

lucrat¹ sn [At: F. N. 40 / Pl: (rar) ~uri / E: lucra] (Rar) 1 Lucrare (1). 2 Cultivare. 3 Îngrijire.

LUCRAT s. n. Faptul de a lucra, de a munci. Unii se apucă de lucratul cîmpului. SBIERA, P. 253. ◊ Expr. A se pune pe (sau, rar, la) lucrate = a se apuca de lucru în mod stăruitor. Să ne mai lăsăm de jucate, să ne punem și la lucrate. RETEGANUL, P. II 46. – Formă gramaticală: (în expr.) lucrate.

lucla v vz lucra

lucra [At: CORESI, EV. 317/25 / V: (pop) ~cla / Pzi: ~rez, (îrg) lucru / E: ml lucro, -are] 1 vt (Înv) A câștiga în urma prestării unei munci Si: a câștiga, a dobândi, (înv) a agonisi, a obține. 2 vt (Înv) A procura. 3 (Înv) vrp A se produce. 4 (Înv) vi(a) A avea un efect binefăcător. 5 vi(a) (Rar; udp „asupra”) A avea o anumită influență. 6-7 vit(a) A depune eforturi, cu un anumit scop Si: a munci, a trebălui. 8 vt A munci pământul, via etc. pentru a culege roade Vz cultiva. 9 vrp A exploata un teren, o mină. 10 vt A confecționa un lucru, un obiect. 11-12 vtrp A (se) da unui material brut (piele, metal, plantă) o formă nouă, făcând din el un obiect oarecare Si: a (se) prelucra. 13 vt (Înv) A obișnui pe cineva cu ceva. 14 vt (Înv) A traduce. 15 vt (Rar) A practica o meserie. 16 vi(a) (Înv) A munci pentru un stăpân Si: (înv) a șerbi. 17 vt A dezvolta o activitate într-un domeniu oarecare Si: a activa, a face. 18 vt (Construit cu un adverb, cu o locuțiune sau prepoziție) A face. 19 vt (Îe) A nu avea ce ~ A face un lucru care trebuia sau putea fi evitat. 20 vrp (Înv) A lua măsurile necesare Si: a dispune. 21 vt (Bis; rar) A administra împărtășania. 22 vt (Înv) A pune în practică Si: a practica. 23 vt A complota împotriva cuiva Si: a unelti, a urzi. 24 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în foi de viță (sau pe la spate) A unelti împotriva cuiva cu multă șiretenie, fără ca cel vizat să simtă. 25 vr (Înv; ccd) A i se întâmpla un rău cuiva. 26 vrp (Înv) A avea loc ceva Si: a se petrece. 27 vt (Arg) A fura. 28 vi A funcționa. 29 vt A efectua o operație de lucru manual, cusut, brodat, tricotat. 30 vi (D. substanțe, medicamente) A-și face efectul. 31 vi (Pex) A fi eficace. 32 vi A fi în mișcare, în acțiune. 33 vr (Înv) A se împlini.

TRAVAILLER POUR LE ROI DE PRUSSE (fr.) = A munci pentru regele Prusiei.

LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. A face o muncă (utilă); a munci. Astăzi nu mai e chip de lucrat în pămîntul ud și lipicios. C. PETRESCU, R. DR. 62. El într-o jumătate de an lucra ca o calfă veche. ISPIRESCU, L. 137. Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», exprimînd obiectul muncii sau locul unde se execută munca) Lucrează la un roman. ▭ Ia gîciți de cin’ mi-i dor?... De-un flăcău cam negricios Care-mi lucra la ogor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. ◊ Tranz. (Complementul este meseria practicată sau obiectul muncii) Cutreierînd lumea învățînd și pre bun și pre rău cum să prășească și să lucreze vița. ISPIRESCU, U. 103. El lucra ciubotărie. CONTEMPORANUL, I 165. De grijă ți-am purtat, Ogorul ți l-am lucrat. ALECSANDRI, P. P. 295. ◊ Expr. A nu avea ce lucra = a nu avea altceva mai bun de făcut decît... Și bădița Vasile n-are ce lucra? – Hai și noi, măi băieți, să dăm ajutor la drum. CREANGĂ, A. 8. 2. Intranz. A fi în mișcare, în acțiune, a dezvolta o activitate. Seva primăverii nu lucra numai în arborii vechi și în florile grădinilor, ci și în afund, sub picioarele mele. SADOVEANU, E. 82. Cauzele... există și lucrează simultan. EMINESCU, N. 33. Toată firea... lucrează zi și noapte sporind cătră înmulțire. CONACHI, P. 270. ◊ (Despre instrumentele de care se servesc oamenii în procesul muncii) Motoarele lucrează intens. ◊ Fig. Portul o să lucreze bine, a fost un an bun agricol. BART, E. 191. ◊ (Despre facultățile omului) Jder începu a rîde. Dar îndărătul rîsului care îi steclea la lumina jarului, cugetul său lucra cu învierșunare. SADOVEANU, F. J. 745. 3. Intranz. A acționa în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva. Critica trebuie să răspundă... prin ce mijloace această creațiune artistică lucrează asupra noastră. GHEREA, ST. CR. I 40. Își făcea leacurile și se trata, deși acum nu-i mai lucra nici o medicină, deprins fiind cu ele. NEGRUZZI, S. I 208. 4. Tranz. A da unui material brut altă formă; a prelucra. A lucra fierul. ◊ Refl. pas. Această buruiană putea să se lucreze ca inul. DRĂGHICI, R. 52. ♦ A fabrica, a confecționa. Costumul lapon de sărbătoare, lucrat din piei înflorite cu broderii, emoționează profund. STANCU, U.R.S.S. 61. ♦ A coase, a broda. (Absol.) Colo lîngă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac... O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează. EMINESCU, O. I 363. ♦ A clădi. Meșterii grăbea... Dar orice lucra Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187. ♦ A depune un efort permanent de îmbunătățire, a perfecționa. A-și lucra versurile. 5. Tranz. Fig. (Familiar) A pune ceva la cale împotriva cuiva; a urzi. Nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui, cu cît mai vîrtos a lucra ceva. NEGRUZZI, S. I 143. ♦ A unelti împotriva cuiva, a săpa pe cineva. Parcă-mi spune inima că m-a lucrat Cînele Negru la divizie. CAMILAR, N. I 162. Există desigur în redacție o canalie care-l lucrează. C. PETRESCU, C. V. 134. Și zi, mă lucrași? CARAGIALE, O. I 140. ◊ Expr. A lucra pe cineva în foi de viță = a unelti împotriva cuiva cu multă dibăcie, astfel ca victima nici să nu simtă. Toată lumea își amintea cum îl «lucrase în foi de viță» pe Tudor Vladimirescu... în acele luni din 1821. CAMIL PETRESCU, O. II 358. – Prez. ind. și: (Transilv., Bucov.) lucru (COȘBUC, P. II 183, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117).

A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A acționa depunând eforturi susținute (fizice sau intelectuale); a depune o muncă; a munci. ~ la uzină. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o muncă foarte grea, obosind peste măsură. 2) A exercita o activitate profesională sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/și intelectual susținut permanent (pentru a obține un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, mașini, aparate etc.) A fi în acțiune; a-și îndeplini funcția; a funcționa; a merge. 5) A acționa în mod eficace; a avea efect. Legea ~ează. Medicamentul ~ează. 2. tranz. A supune unei acțiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin muncă. ~ pământul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare

lucrà v. 1. a face ceva cu mai multă sau mai puțină osteneală: a lucra pământul; 2. a da o formă: a lucra fierul; 3. fig. a urzi în ascuns: am să-l lucrez. [Lat. LUCRARE, a câștiga (v. lucru)].

lucréz și (vechĭ, azĭ Trans.) lúcru, a -á v. intr. (lat. pop. lucrare, cl. -ari „a cîștiga”, mlat. „a ara”; it. logorare, a consuma, a uza, pv. cat. sp. pg. lograr, a obținea). Îmĭ daŭ osteneală ca să cîștig ceva: a lucra ca să-țĭ căștigĭ pînea. Funcționez activ: spirit, imaginațiune care lucrează fără încetare. Lucrez contra cuĭva saŭ pentru cineva, mă ostenesc spre paguba saŭ interesu luĭ. V. tr. Fac, execut: lucrez o carte. Schimb forma, fac ceva din alt-ceva: lucrez feru, lemnu. A lucra pămîntu, a face agricultură, a scurma, a răscoli, a ara pămîntu și a semăna cereale saŭ legume. A lucra (saŭ a prelucra) pe cineva, a-l lovi, a-ĭ aduce pagubă pin uneltirile tăle.

lucrat (desp. lu-crat) s. n.

lucrat (lu-crat) s. n.

lucrat s. n. (sil. -crat)

lucra (a ~) (desp. lu-cra) vb., ind. prez. 1 sg. lucrez, 3 lucrează; conj. prez. 1 sg. să lucrez, 3 să lucreze

lucra (a ~) (lu-cra) vb., ind. prez. 3 lucrează

lucra vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. lucrez, 2 sg. lucrezi, 3 sg. și pl. lucrează

lucra (ind. prez. 1 sg. lucrez)

lucrez, -crează 3.

lucra (lucrez, lucrat), vb. – 1. A produce, a elabora, a face. – 2. A munci, a opera. – 3. A broda, a coase. – 4. (Cu complement direct personal). A purta intrigi contra cuiva, a mistifica. – Mr. lucredzu, megl., istr. lucrez. Lat. lŭcrāre „a cîștiga” (Pușcariu 951; REW 5145; Pușcariu, Lr., 243), cf. prov., sp. lograr. Evoluția semantică de la a cîștiga la „a munci” este normală și comună tuturor idiomurilor, cf. fr. travailler „a lucra” și „a produce avere”, în expresii ca l’argent qui ne travaille pas; cf. și lat. med. lucrari „a (pre)lucra”. Der. din lat. lūcubrāre (Densusianu, Bulg. Soc. fil., II, 17; Candrea-Dens., 1013; Densusianu, GS, II, 19) nu pare posibilă. Der. lucru, s. n. (muncă, treabă; activitate, acțiune; obiect, afacere), probabil din lat. lŭcrum (Pușcariu 990; REW 5146), cf. mr., megl., istr. lucru; lucrăreț, adj. (înv., muncitor, activ); lucrare, s. f. (lucru, operă); lucrător, adj. (muncitor, laborios); lucrător, s. m. (muncitor); lucrătoare, s. f. (Banat, atelier); lucrătură, s. f. (fel, mod de a munci; intrigă, mistificare); lucroi, adj. (înv., muncitor); prelucra, vb. (a retopi, a recompune; a pregăti); conlucra, vb., format după lat. collaborare; conlucrător, s. m. (colaborator). – Der. neol. lucrativ, adj., din fr. lucratif. – Din rom. provine alb. lukrë „oaie” (Philippide, II, 646), pentru al cărui semantism, cf. sp. ganado.

lucrat, -ă, lucrați, -te adj. (d. persoane) împotriva căreia a uneltit cineva, care este victima unei intrigi.

a lucra extern expr. (d. hoții care au și o sursă legală de venituri) a fura în timpul liber.

lucra, lucrez v. t. a unelti împotriva cuiva

LUCRAT s. v. cultivare.

LUCRAT adj. v. cultivat.

lucrat¹ s.n. I 1 (agric.) cultivare, cultură, lucrare. 2 (rar) v. Croire. Croit. Tăietură. 3 (rar) v. Lucru. Muncă. Treabă. 4 (înv. și pop.) v. Lucrare. Prelucrare. Prelucrat¹. II fig. (înv.) v. Cabală. Intrigă. Jonglerie. Manevră. Manoperă. Mașinație. Tramă. Țesătură. Uneltire. Urzeală.

lucrat², -ă adj. I 1 (despre flanele, rochii, ciorapi etc.) împletit², tricotat². Flaneaua lucrată în ochiuri mari îi vine foarte bine. 2 (despre materiale, materii etc. brute) prelucrat². Are o haină din piele lucrată. 3 (agric.; despre pământ) cultivat, muncit. Pământul lucrat dă roade bogate. 4 (rar; despre obiecte, încăperi etc.) v. Decorat. Gătit². Împodobit. Înfrumusețat. Ornamentat. Ornat. Pavoazat. II fig. (despre lucrări literare, științifice etc.) stilizat, <fig.> cizelat², șlefuit². Studiul lucrat a fost trimis la revistă pentru a fi publicat.

LUCRAT s. cultivare, cultură, lucrare. (~ pămîntului.)

LUCRAT adj. cultivat, muncit. (Pămînt ~.)

LUCRA vb. v. acționa, complota, conjura, conspira, unelti.

LUCRA vb. 1. v. munci. 2. v. activa. 3. a funcționa, a servi, a sluji, (înv.) a posluși. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. v. prelucra. 5. v. cultiva. 6. v. funcționa.

lucra vb. I. I intr. 1 (despre oameni; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „la”, care indică obiectul muncii) a munci, <pop. și fam.> a meșteri, <înv.> a meșterui. Toată ziua lucrează. Lucrează de dimineață la motorul mașinii. 2 (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „la”, „cu”, care indică opera căreia cineva i se dedică sau uneltele utilizate) a munci, <fam.; glum.> a presta. Lucrează la noul său roman. Lucrează cu mistria. 3 (despre oameni) a activa, a munci. Lucrează în cadrul armatei. 4 (despre oameni) a funcționa, a servi, a sluji, <reg.> a slugători, <înv.> a posluși, a slugări. A lucrat toată viața ca arhivar. A lucrat în teatru cinci decenii. 5 (despre întreprinderi, instituții etc.) a funcționa. Centrala electrică lucrează la întreaga capacitate. Unele fabrici nu lucrează duminica. 6 (med., med. vet.; rar; despre medicamente, tratamente etc.) v. Acționa. 7 (înv. și pop.; despre oameni) v. Face. Proceda. 8 (tehn.; înv.; despre aparate electrice, mecanisme, motoare cu explozie etc.) v. Aprinde. Funcționa. Merge. II tr. 1 (compl. indică flanele, rochii, ciorapi etc.) a împleti, a tricota, <înv. și pop.> a suci², <înv. și reg.> a pleti, <reg.> a ștricăni. Își lucrează o flanea din mohair. 2 (compl. indică obiecte, materiale, semifabricate etc.) a confecționa, a executa, a fabrica, a face, a produce. Lucrează bijuterii din aur și argint. 3 (compl. indică haine, încălțăminte, lenjerie etc.) a confecționa, a croi², a executa, a face. I-a lucrat un costum de ocazie. 4 (compl. indică figuri, modele, ornamente etc.) a ciopli, a dăltui, a săpa, a sculpta, a tăia, <rar> a scobi, <reg.> a sferdi, a vișlui. I-a lucrat chipul în marmură. 5 (pict.; compl. indică tablouri, icoane etc. sau imagini, modele etc.) a picta, a zugrăvi, <rar> a vopsi, <înv. și pop.> a scrie, <reg.> a pingăli, <înv.> a pictura, a sulimeni, a șerui², a zografisi. Lucrează un tablou în culori vii. Tonitza a lucrat numeroase portrete. 6 (mai ales pop.; compl. indică materiale, substanțe etc. brute) a prelucra. Sculptorul lucrează piatra. 7 (agric.; compl. indică pământul) a cultiva, <înv.> a labora. Suprafețe mari de teren au fost lucrate. 8 (rar; compl. indică texte, informații, date etc.) v. Modifica. Preface. Prelucra. Reface. Schimba. Transforma. 9 (înv. și pop.; compl. indică meserii, profesii, îndeletniciri etc.) v. Exercita. Face. Practica². Profesa. 10 (înv. și pop.; mai ales în limbajul relig.; compl. indică fapte rele, infracțiuni, accidente, erori, abuzuri etc.) v. Comite². Face. Făptui. Săvârși. 11 (înv.; compl. indică cunoștințe teoretice și practice din discipline științifice, tehnice, artistice, obiecte de învățământ etc.) v. Învăța. Studia. III fig. 1 intr. (despre oameni, grupuri de oameni, organizații etc.) a complota, a conjura, a conspira, a unelti. Boierii au lucrat împotriva domnitorului numit de turci. 2 tr. (despre oameni, grupuri de oameni, organizații etc.; compl. indică acțiuni reprobabile) a plănui, a unelti, <fig.> a cloci, a coace, a fierbe, a țese, a urzi, <fig.; reg.> a mrejui, <fig.; înv.> a împleti, a mreji. A lucrat mult timp răzbunarea. 3 intr. (fam.; despre organe, părți ale corpului, în special despre minte, creier, memorie) <fig.; fam.> a funcționa. Mintea bătrânului lucrează perfect. I-a slăbit forța și mâinile lui nu mai lucrează la fel de bine. 4 tr. (fam.; compl. indică personalitatea, caracterul, poziția socială a cuiva) v. Crea. Fasona. Forma. Modela. Mula.

lucra vb. v. ACȚIONA. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

LUCRA vb. 1. a munci, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ la o instalație.) 2. a activa, a munci. (~ în cercetare.) 3. a funcționa, a servi, a sluji, (înv.) a posluși. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. a prelucra. (~ fierul.) 5. a cultiva. (~ pămîntul.) 6. a funcționa. (Uzina ~ la întreaga capacitate.)

Lucrat ≠ nelucrat

A lucra ≠ a (se) odihni, a ședea, a trândăvi, a trântori

Timpul lucrează pentru noi! – Vezi: „Il tempo e un galantuomo”. IST.