18 definiții pentru urzi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URZÍ, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregăti, a întinde, a așeza urzeala (1) în războiul de țesut pentru a începe țesutul. 2. Fig. A fonda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua ființă, a se forma, a se înfiripa. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o acțiune (reprobabilă); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).

URZÍ, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregăti, a întinde, a așeza urzeala (1) în războiul de țesut pentru a începe țesutul. 2. Fig. A funda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua ființă, a se forma, a se înfiripa. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o acțiune (reprobabilă); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).

URZÍ, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregăti urzeala pentru țesut (trecînd firul de pe mosor pe alergătoare sau pe urzitoare, de unde se montează apoi pe război). Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă... s-o urzească, s-o țeasă. MARIAN, O. II 184. Nevastă-sa era în vecini... urzea pînză. RETEGANUL, P. II 55. ◊ Fig. Lîngă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină... Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. EMINESCU, O. I 72. ◊ (Prin analogie) Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122. ◊ Refl. pas. Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. Așa se urzește pînza. SLAVICI, N. I 33. Bumbacul de pe mosoare se urzește, adecă se întinde pre furci. I. IONESCU, M. 689. (În construcții figurate) Prin pînza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung ca o chemare. REBREANU, P. S. 26. ◊ Intranz. Am un cocoș: cu ciocul urzește, cu coada împletește (Acul). GOROVEI, C. 4. 2. Fig. A alcătui, a întocmi, a concepe. [Eminescu] umbla mult pe străzi și prin Cișmigiu, fredonînd și pierdut în gînduri, fiindcă își urzea atunci cea mai mare parte din temele poetice de mai tîrziu. CĂLINESCU, E. 153. Capul în care altădată Urzise-atîtea gînduri o minte frămîntată... din umeri fu desprins! EFTIMIU, Î. 146. În precuvîntarea sa el arată că ar fi dorit să urzească o istorie completă. BĂLCESCU, O. I 184. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. Povestea o întîmplare pe care atunci, în clipa aceea, o urzea în minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. 3. A pune bazele, a întemeia, a funda, a clădi. Îndată apoi, împrumutînd bani pe muncă, și-a urzit casă în care să-și petreacă o viață tihnită. SADOVEANU, M. C. 70. Alexandru cel Bun urzi episcopiile de Roman și de Rădăuți. NEGRUZZI, S. I 240. ◊ Refl. pas. De pe loc se văzu-n lume, urzindu-se colibi, sate. CONACHI, P. 299. (Fig.) A romînilor mărire Azi în lume se urzește. ALECSANDRI, P. II 139. ♦ Intranz. A lua naștere, a se ivi, a se forma, a se înfiripa. Cînd grăunțele încep să se ivească pe ciocan, se zice că porumbul urzește. PAMFILE, A. R. 89. ◊ Refl. Fig. Gîndul... îl încînta ca o idilă dulce ce se urzea sub ochii lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. 4. Fig. A pune la cale ceva (rău); a unelti, a complota. Ieri aruncă în temniță pe Laurentius, pe temei că urzea cu Arbore năvălirea lui Petru. DELAVRANCEA, O. II 146. Urzește ea o crudă răzbunare în contra nenorociților fii ai nesocotitei Niobe? ODOBESCU, S. III 55. Ce face? ce urzește vrăjmașul? ALECSANDRI, T. II 158. De multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi. NEGRUZZI, S. I 142. 5. Fig. (Rar) A ursi. Cîntă ursitorile cînd urzesc binele oamenilor. EMINESCU, N. 29. Ce soartă ne-mpăcată urzește pentru tine Rușinea-n loc de fală și rău-n loc de bine? ALECSANDRI, P. III 476.

A URZÍ ~ésc tranz. 1) (fire textile) A așeza în stative sau în războiul de țesut, trecând prin spată și înfășurând pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a plăsmui; a plămădi. 3) fig. (acțiuni dușmănoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a țese; a unelti. 4) reg. A face să se urzească. /<lat. ordire

A SE URZÍ se ~éște intranz. reg. A lua ființă; a lua naștere; a apărea. /<lat. ordire

urzì v. 1. a așeza pânza în fire; 2. se zice, prin analogie de porumbul când dă mătăsile; 3. fig. a prepara în secret: a urzi o conspirațiune; 4. a începe a face ceva: când D-zeu a urzit pământul. [Lat. ORDIRI].

urzì v. a decide soarta: cum cântă ursitorile, când urzesc binele oamenilor EM. [Aluziune la torsul ursitoarelor (v. ursitoare)].

urzésc v. tr. (lat. ordior, ordiri și ordio, ordire, a urzi; it. ordire, pv. cat. ordir, fr. ourdir, sp. pg. urdir). Întind firele urzeliĭ (pe care se vor încrucișa firele bătăturiĭ), încep a țese. Fig. Prepar în ascuns: a urzi o conspirațiune. Vechĭ. Întemeĭez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urzésc, imperf. 3 sg. urzeá; conj. prez. 3 să urzeáscă

urzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urzésc, imperf. 3 sg. urzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. urzeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URZÍ vb. v. afla, alcătui, complota, concepe, conjura, conspira, constitui, crea, ctitori, descoperi, elabora, face, funda, găsi, gândi, imagina, institui, inventa, înființa, întemeia, întocmi, născoci, organiza, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, scorni, ticlui, unelti.

urzi vb. v. AFLA. ALCĂTUI. COMPLOTA. CONCEPE. CONJURA. CONSPIRA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. DESCOPERI. ELABORA. FACE. FUNDA. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INSTITUI. INVENTA. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ÎNTOCMI. NĂSCOCI. ORGANIZA. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. TICLUI. UNELTI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urzí (-zésc, -ít), vb.1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir.Der. urzeală, s. f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s. n. (acțiunea de a urzi); urzitor, s. m. (persoană care urzește; s. m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s. n. (mașină de urzit); urzitoare, s. f. (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, s. f. (urzit, creație, întemeiere).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

urzí, urzesc, vb. tranz. – A așeza urzeala: „D-ai ști țese și urzî / Cum te știi la joc suci...” (Memoria, 2001, 100). – Lat. ordire (= ordiri) „a începe; a țese, a toarce” (Șăineanu, Scriban; Densusianu, Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

urzí, urzesc, vb. tranz. – A așeza urzeala: „D-ai ști țese și urzî / Cum te știi la joc suci...” (Memoria 2001, 100). „Țeserea pânzei, în societățile arhaice și tradiționale e o îndeletnicire rituală cu semnificații cosmogonice și cu implicații asupra destinului oamenilor și plantelor. Pe lângă motivații de ordin social, încredințarea artei torsului și țesutului aproape exclusiv femeilor avea și o întemeire mitico-simbolică, bazată pe analogia cu nașterea, procreația, zămislirea formelor noi de viață. (...) Cuvintele din grupul lexical <a începe, a inaugura> (cf. lat. ordior, exordium, primordia, românescul a urzi) au, la origine, numele operației de așezare a firelor urzelii pentru a începe o nouă țesătură” (Evseev 2001: 200). – Lat. ordire „a începe; a țese, a toarce” (Densusianu, Pușcariu), cf. it. ordire.

Intrare: urzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urzi
  • urzire
  • urzit
  • urzitu‑
  • urzind
  • urzindu‑
singular plural
  • urzește
  • urziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urzesc
(să)
  • urzesc
  • urzeam
  • urzii
  • urzisem
a II-a (tu)
  • urzești
(să)
  • urzești
  • urzeai
  • urziși
  • urziseși
a III-a (el, ea)
  • urzește
(să)
  • urzească
  • urzea
  • urzi
  • urzise
plural I (noi)
  • urzim
(să)
  • urzim
  • urzeam
  • urzirăm
  • urziserăm
  • urzisem
a II-a (voi)
  • urziți
(să)
  • urziți
  • urzeați
  • urzirăți
  • urziserăți
  • urziseți
a III-a (ei, ele)
  • urzesc
(să)
  • urzească
  • urzeau
  • urzi
  • urziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urzi

  • 1. A pregăti, a întinde, a așeza urzeala (1.) în războiul de țesut pentru a începe țesutul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 8 exemple
    exemple
    • Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă... s-o urzească, s-o țeasă. MARIAN, O. II 184.
      surse: DLRLC
    • Nevastă-sa era în vecini... urzea pînză. RETEGANUL, P. II 55.
      surse: DLRLC
    • figurat Lîngă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină... Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. EMINESCU, O. I 72.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. Așa se urzește pînza. SLAVICI, N. I 33.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Bumbacul de pe mosoare se urzește, adecă se întinde pre furci. I. IONESCU, M. 689.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv figurat Prin pînza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung ca o chemare. REBREANU, P. S. 26.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Am un cocoș: cu ciocul urzește, cu coada împletește (Acul). GOROVEI, C. 4.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • [Eminescu] umbla mult pe străzi și prin Cișmigiu, fredonînd și pierdut în gînduri, fiindcă își urzea atunci cea mai mare parte din temele poetice de mai tîrziu. CĂLINESCU, E. 153.
      surse: DLRLC
    • Capul în care altădată Urzise-atîtea gînduri o minte frămîntată... din umeri fu desprins! EFTIMIU, Î. 146.
      surse: DLRLC
    • În precuvîntarea sa el arată că ar fi dorit să urzească o istorie completă. BĂLCESCU, O. I 184.
      surse: DLRLC
    • Îndată apoi, împrumutînd bani pe muncă, și-a urzit casă în care să-și petreacă o viață tihnită. SADOVEANU, M. C. 70.
      surse: DLRLC
    • Alexandru cel Bun urzi episcopiile de Roman și de Rădăuți. NEGRUZZI, S. I 240.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv De pe loc se văzu-n lume, urzindu-se colibi, sate. CONACHI, P. 299.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv figurat A romînilor mărire Azi în lume se urzește. ALECSANDRI, P. II 139.
      surse: DLRLC
    • 2.1. intranzitiv regional A lua ființă, a se forma, a se înfiripa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cînd grăunțele încep să se ivească pe ciocan, se zice că porumbul urzește. PAMFILE, A. R. 89.
        surse: DLRLC
      • reflexiv figurat Gîndul... îl încînta ca o idilă dulce ce se urzea sub ochii lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 49.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Povestea o întîmplare pe care atunci, în clipa aceea, o urzea în minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat A pune la cale o acțiune (reprobabilă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: complota unelti 4 exemple
    exemple
    • Ieri aruncă în temniță pe Laurentius, pe temei că urzea cu Arbore năvălirea lui Petru. DELAVRANCEA, O. II 146.
      surse: DLRLC
    • Urzește ea o crudă răzbunare în contra nenorociților fii ai nesocotitei Niobe? ODOBESCU, S. III 55.
      surse: DLRLC
    • Ce face? ce urzește vrăjmașul? ALECSANDRI, T. II 158.
      surse: DLRLC
    • De multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi. NEGRUZZI, S. I 142.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cîntă ursitorile cînd urzesc binele oamenilor. EMINESCU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • Ce soartă ne-mpăcată urzește pentru tine Rușinea-n loc de fală și rău-n loc de bine? ALECSANDRI, P. III 476.
      surse: DLRLC

etimologie: