7 definiții pentru lucrat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCRÁT s. n. Faptul de a lucra.V. lucra.

LUCRÁT s. n. Faptul de a lucra.V. lucra.

lucrat1 sn [At: F. N. 40 / Pl: (rar) ~uri / E: lucra] (Rar) 1 Lucrare (1). 2 Cultivare. 3 Îngrijire.

LUCRÁT s. n. Faptul de a lucra, de a munci. Unii se apucă de lucratul cîmpului. SBIERA, P. 253. ◊ Expr. A se pune pe (sau, rar, la) lucrate = a se apuca de lucru în mod stăruitor. Să ne mai lăsăm de jucate, să ne punem și la lucrate. RETEGANUL, P. II 46. – Formă gramaticală: (în expr.) lucrate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUCRAT s. cultivare, cultură, lucrare. (~ pămîntului.)

Intrare: lucrat (s.n.)
  • silabație: lu-crat info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucrat
  • lucratul
  • lucratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lucrat
  • lucratului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lucrat (s.n.)

etimologie:

  • vezi lucra
    surse: DEX '09 DEX '98