8 definiții pentru lucrat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LUCRAT s. n. Faptul de a lucra. – V. lucra.
LUCRAT s. n. Faptul de a lucra. – V. lucra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
lucrat1 sn [At: F. N. 40 / Pl: (rar) ~uri / E: lucra] (Rar) 1 Lucrare (1). 2 Cultivare. 3 Îngrijire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUCRAT s. n. Faptul de a lucra, de a munci. Unii se apucă de lucratul cîmpului. SBIERA, P. 253. ◊ Expr. A se pune pe (sau, rar, la) lucrate = a se apuca de lucru în mod stăruitor. Să ne mai lăsăm de jucate, să ne punem și la lucrate. RETEGANUL, P. II 46. – Formă gramaticală: (în expr.) lucrate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lucrat (desp. lu-crat) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lucrat (lu-crat) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lucrat s. n. (sil. -crat)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LUCRAT s. v. cultivare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUCRAT s. cultivare, cultură, lucrare. (~ pămîntului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: lu-crat
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lucratsubstantiv neutru
-
- Unii se apucă de lucratul cîmpului. SBIERA, P. 253. DLRLC
- A se pune pe (sau, rar, la) lucrate = a se apuca de lucru în mod stăruitor. DLRLC
- Să ne mai lăsăm de jucate, să ne punem și la lucrate. RETEGANUL, P. II 46. DLRLC
-
-
- comentariu Formă gramaticală: lucrate. DLRM
etimologie:
- lucra DEX '09 DEX '98