16 definiții pentru clădi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂDI, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o construcție, o clădire (2); a zidi, a construi. 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, alcătuind o grămadă. – Din sl. kladon, klasti.

clădi [At: PSALT., 274/15 / Pzi: ~desc / E: vsl кладои, класти] 1 vt A ridica o construcție Si: a construi, a zidi. 2 vt A așeza lucrurile (de același fel) unul peste altul, sistematic, pentru a forma o grămadă. 3 vt (Fig) A crea. 4 vr (Înv; irn) A se așeza, ocupând mult loc. 5 vt (Îe) A ~ pe nisip A întreprinde ceva sortit eșecului.

CLĂDI, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o construcție, o clădire (2); a zidi, a construi. 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, pentru a forma o grămadă. – Din sl. kladon, klasti.

CLĂDI, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face o construcție, a ridica o clădire, a zidi, a construi. Cu aceste [scînduri] se apucă... de clădi un fel de foișor. ISPIRESCU, L. 367. Toate locurile... au fost în vechime prevăzute cu întăritori, cu cetățui, pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă. ODOBESCU, S. II 179. La cea moară părăsită, De stăpînul meu clădită, Este-o piatră de rîșnit. ALECSANDRI, P. P. 136. ◊ (Poetic) Eu mi-am clădit acest al meu poem Din tot ce noi mai plin de glorie avem. COȘBUC, P. II 286. ◊ Fig. (Cu privire la o organizare socială, la un plan, la un sistem de acțiune) [Oamenii din U.R.S.S.] clădeau doar vremuri noi, Altă lume... Pentru pruncii noștri goi. TOMA, C. V. 238. Constantin... nu clădea nici un plan deosebit. GALACTION, O. I 119. Sărmana, ea-și clădea visuri atît de frumoase pe existența lui șubredă și păcătoasă! VLAHUȚĂ, O. A. 107. ◊ Expr. A clădi pe nisip v. nisip. 2. A așeza în mod sistematic lucruri (mai ales de același fel) unul peste altul, făcînd o grămadă (movilă, teanc, claie). Fînul clădit mirosea. EMINESCU, N. 48. Și pe dușmani îi tăia, Și grămezi toți îi clădea. ALECSANDRI, la TDRG. Au mai ațîțat focul, clădind și alte lemne și au început a-și frige friptura. DRĂGHICI, R. 75. Toate [lucrurile cumpărate] le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126. Astă-vară am cosit Vro cinci clăi de le-am clădit, Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100 ◊ Refl. Un troian de crengi, de arbori, pe-a lui urmă se clădește. ALECSANDRI, P. A. 152. ◊ Refl. pas. Lanul scade. Iar în urmă holda mîndră, răsturnată prin bucăți, Se ridică-n snopi de aur, se clădește-n jumătăți. ALECSANDRI, P. III 67.

A CLĂDI ~esc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a construi; a zidi; a ridica; a înălța; a dura; a edifica. ◊ ~ ceva pe nisip a) a întreprinde acțiuni sortite eșecului din cauza lipsei unei baze trainice; b) a face un lucru zadarnic. 2) (obiecte omogene) A așeza în mod sistematic unul peste altul. /<sl. kladon

clădì v. 1. a construi adunând materiale, a zidi, a edifica; 2. fig. a dispune părțile; a clădi o poemă, o teorie; 3. a face o claie de fân, orz, grâu: a clădi fânul în stoguri, grâul în snopi; 4. fig. a grămădi: clădind movili de leșuri sub sdravănul topor AL. [Slav. KLADÕ, a pune, a așeza].

clădésc v. tr. (vsl. klasti-kladon, a pune; klada, grindă. V. do- și nă-clad, po- și s-cladă). Înalț, construiesc, edific: a clădi o claĭe, o stivă, o casă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clădesc, 3 sg. clădește, imperf. 1 clădeam; conj. prez. 1 sg. să clădesc, 3 să clădească

clădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clădesc, imperf. 3 sg. clădea; conj. prez. 3 să clădească

clădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clădesc, imperf. 3 sg. clădea; conj. prez. 3 sg. și pl. clădească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂDI vb. a construi, a dura, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă școală.)

A clădi ≠ a dărâma, a demola, a distruge, a strica

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clădi (clădesc, clădit), vb.1. A îngrămădi, a stivui. – 2. A construi, a edifica, a face o clădire. – 3. A concepe, a imagina, a compune. Sl. klasti, kladǫ „a aranja” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60); cf. cladă.Der. clădire, s. f. (fabrică, construcție, edificiu); clăditură, s. f. (construcție); clădiș, s. n. (acțiunea de a edifica, edificare); clăditor, adj. (constructor). Cf. claie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.) divina natură a dăruit ogoarele, măiestria omului a clădit orașele – M. Terentius Varro, „Res rusticae”, III, 1.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a clădi / construi castele în Spania expr. (livr.) a-și face planuri irealizabile.

Intrare: clădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clădi
  • clădire
  • clădit
  • clăditu‑
  • clădind
  • clădindu‑
singular plural
  • clădește
  • clădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clădesc
(să)
  • clădesc
  • clădeam
  • clădii
  • clădisem
a II-a (tu)
  • clădești
(să)
  • clădești
  • clădeai
  • clădiși
  • clădiseși
a III-a (el, ea)
  • clădește
(să)
  • clădească
  • clădea
  • clădi
  • clădise
plural I (noi)
  • clădim
(să)
  • clădim
  • clădeam
  • clădirăm
  • clădiserăm
  • clădisem
a II-a (voi)
  • clădiți
(să)
  • clădiți
  • clădeați
  • clădirăți
  • clădiserăți
  • clădiseți
a III-a (ei, ele)
  • clădesc
(să)
  • clădească
  • clădeau
  • clădi
  • clădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clădi, clădescverb

    • format_quote Cu aceste [scânduri] se apucă... de clădi un fel de foișor. ISPIRESCU, L. 367. DLRLC
    • format_quote Toate locurile... au fost în vechime prevăzute cu întăritori, cu cetățui, pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă. ODOBESCU, S. II 179. DLRLC
    • format_quote La cea moară părăsită, De stăpînul meu clădită, Este-o piatră de rîșnit. ALECSANDRI, P. P. 136. DLRLC
    • format_quote poetic Eu mi-am clădit acest al meu poem Din tot ce noi mai plin de glorie avem. COȘBUC, P. II 286. DLRLC
    • format_quote figurat Cu privire la o organizare socială, la un plan, la un sistem de acțiune: DLRLC
      • format_quote [Oamenii din U.R.S.S.] clădeau doar vremuri noi, Altă lume... Pentru pruncii noștri goi. TOMA, C. V. 238. DLRLC
      • format_quote (Cu privire la o organizare socială, la un plan, la un sistem de acțiune) Constantin... nu clădea nici un plan deosebit. GALACTION, O. I 119. DLRLC
      • format_quote Sărmana, ea-și clădea visuri atît de frumoase pe existența lui șubredă și păcătoasă! VLAHUȚĂ, O. A. 107. DLRLC
  • 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, alcătuind o grămadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fînul clădit mirosea. EMINESCU, N. 48. DLRLC
    • format_quote Și pe dușmani îi tăia, Și grămezi toți îi clădea. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Au mai ațîțat focul, clădind și alte lemne și au început a-și frige friptura. DRĂGHICI, R. 75. DLRLC
    • format_quote Toate [lucrurile cumpărate] le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126. DLRLC
    • format_quote Astă-vară am cosit Vro cinci clăi de le-am clădit, Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100. DLRLC
    • format_quote reflexiv Un troian de crengi, de arbori, pe-a lui urmă se clădește. ALECSANDRI, P. A. 152. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Lanul scade. Iar în urmă holda mîndră, răsturnată prin bucăți, Se ridică-n snopi de aur, se clădește-n jumătăți. ALECSANDRI, P. III 67. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.