FABRICA, fabric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.

fabrica vt [At: NEGRUZZI, S. I, 255 / Pzi: fabric, (Trs; Buc) fabric / E: fr fabriquer, lat fabricare] 1 A produce o marfa în serie (și în cantități mari), prelucrând materia primă într-o fabrică, uzină etc. 2 (Fam; pgn) A confecționa (1). 3 (Fig) A inventa.

*FABRICA (-ic) vb. tr. 🔧 1 A lucra prin procedee mecanice ¶ 2 A pune să se fabrice, a ținea o fabrică ¶ 3 Fig. A plăsmui, a născoci [fr.].

FABRICA, fabric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.

FABRICA, fabric, vb. I. Tranz. A produce mărfuri în serie și în cantități mari, prelucrînd materia primă într-o fabrică sau într-o uzină. Uzinele «Steagul Roșu» din Orașul Stalin au fabricat primele tractoare romînești. ◊ Refl. pas. În țara noastră se fabrică astăzi mașini și utilaje industriale care înainte erau importate din străinătate cu prețul înrobirii țării noastre către imperialiștii străini. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 58. ♦ A face, a confecționa. Era un loton vechi, cu table murdare și sleite, cu bilele desperecheate și în mare parte fabricate de mîna lui Hariton. C. PETRESCU, A. 275. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui. Scriitorii noștri cred că este destul a-și boteza eroii... cu niște nume pe care le cred poetice și pe care le fabrică singuri. MACEDONSKI, O. IV 92. Îmi ceti o compunere a sa care n-ar fi rea dacă autorului nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin originalitate... fabricînd de la sine ziceri, și vrute și nevrute. NEGRUZZI, S. I 255.

FABRICA vb. I. tr. 1. A lucra, a confecționa anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fabric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].

FABRICA vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ◊ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)

A FABRICA fabric tranz. 1) (mărfuri, produse) A produce în serie, prelucrând materia primă (la o fabrică, la o uzină). 2) fig. depr. A face în grabă și necalitativ. ~ versuri. 3) fig. A crea în imaginație în mod arbitrar; a ticlui; a născoci; a inventa; a izvodi; a broda. /<fr. fabriquer, lat. fabricare

fabricà v. 1. a face prin procedări mecanice; a fabrica postavuri, arme; 2. a pune să se fabrice; 3. fig. a plăsmui: a fabrica o istorie

*fábric, a -á v. tr. (lat. fábrico, -áre, și fábricor, -ári). Fac oare-care lucrurĭ pin ajutoru mașinilor orĭ altor instrumente: a fabrica arme, mobile, plugurĭ. Fig. Inventez: poeziile atribuite luĭ Osian au fost fabricate de Mac-Pherson.

fabrica (a ~) (desp. fa-bri-) vb., ind. prez. 1 sg. fabric, 2 sg. fabrici, 3 fabrică; conj. prez. 1 sg. să fabric, 3 să fabrice

fabrica (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fabrică

fabrica vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. fabric, 3 sg. și pl. fabrică

fabrica, fabric v. r. (tox.) a lua o nouă doză de drog pentru a îndepărta starea depresivă provocată de sindromul de sevraj.

FABRICA vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

FABRICA vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. v. confecționa.

FABRICA vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. a confecționa, a executa, a face, a produce. (A ~ noi sortimente de îmbrăcăminte.)