10 definiții pentru muncit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNCIT, -Ă, munciți, -te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Câștigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenție, cu migală. 4. (Înv.) Torturat, chinuit. – V. munci.

MUNCIT, -Ă, munciți, -te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Câștigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenție, cu migală. 4. (Înv.) Torturat, chinuit. – V. munci.

muncit, ~ă a [At: CORESI, EV. 226 / Pl: ~iți, ~e / E: munci] 1 (Înv) Supus la munci (1) Si: torturat, chinuit. 2 Ostenit de muncă, de suferință, de griji etc. Si: istovit, vlăguit. 3 Care trădează oboseală, epuizare. 4 (D. terenuri agricole) Cultivat. 5 Executat cu multă migală, cu atenție, cu trudă. 6 Dobândit prin muncă. 7 Câștigat, agonisit cu multă osteneală.

MUNCIT, -Ă, munciți, -te, adj. 1. Chinuit, trudit; (fig.) forțat. Vorbise... cu o umbră de încordare în glas, care arăta că liniștea e silită, muncită. DUMITRIU, V. L. 99. 2. Cîștigat cu osteneală, cu anevoință, cu muncă grea. Căutau să-l despoaie de «averea lui muncită». VLAHUȚĂ, la TDRG.

MUNCIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este dobândit prin muncă; câștigat, agonisit cu osteneală. 2) Care este făcut cu multă trudă, cu migală. 3) Care este obosit, istovit de muncă; trudit. /v. a munci

muncit a. 1. chinuit: muncit de gânduri; 2. câștigat cu anevoință: bani munciți.

muncít, -ă adj. Chinuit, torturat: om muncit, vĭață muncită. Cîștigat cu muncă: banĭ muncițĭ. A fi muncit de un gînd, a te urmări o idee.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUNCIT adj. 1. v. cultivat. 2. ostenit, trudit. (Lucrează mult, e foarte ~.) 3. v. zbuciumat.

MUNCIT adj. v. chinuit, schingiuit, torturat.

MUNCIT adj. 1. cultivat, lucrat. (Pămînt ~.) 2. chinuit, consumat, frămîntat, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.)

muncit adj. v. CHINUIT. SCHINGIUIT. TORTURAT.

Intrare: muncit
muncit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncit
  • muncitul
  • muncitu‑
  • munci
  • muncita
plural
  • munciți
  • munciții
  • muncite
  • muncitele
genitiv-dativ singular
  • muncit
  • muncitului
  • muncite
  • muncitei
plural
  • munciți
  • munciților
  • muncite
  • muncitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muncit, munciadjectiv

  • 1. Istovit, ostenit, trudit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Forțat. DLRLC
      sinonime: forțat
      • format_quote Vorbise... cu o umbră de încordare în glas, care arăta că liniștea e silită, muncită. DUMITRIU, V. L. 99. DLRLC
  • 2. Despre terenuri agricole: cultivat, lucrat. DEX '09 DEX '98
  • 3. Câștigat, agonisit cu multă osteneală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Căutau să-l despoaie de «averea lui muncită». VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 3.1. Făcut, executat cu multă trudă, cu atenție, cu migală. DEX '09 DEX '98
  • 4. învechit Chinuit, schingiuit, torturat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi munci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.