10 definiții pentru cultivare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULTIVARE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pământului. 2. Fig. Educare, instruire, dezvoltare. – V. cultiva.

cultivare sf [At: IORGA, L. II, 339 / Pl: ~vări / E: cultiva] 1 Lucrare a pământului (arându-l, semănându-l, îngrijind plantele până la recoltare) Si: cultivat1 (1), cultivire (1). 2 Educare. 3 Instruire.

CULTIVARE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, dezvoltare. – V. cultiva.

CULTIVARE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pămîntului. Prin desțelenirea și cultivarea cu plante de nutreț a izlazurilor din regiunile de stepă se poate mări considerabil producția de furaje. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. Educare, instruire, dezvoltare. Așa cum grădinarul se îngrijește cu dragoste de creșterea florilor sale, tot astfel partidul și guvernul nostru se îngrijesc de cultivarea talentelor artistice ale oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 2/6.

CULTIVARE s.f. Acțiunea de a (se) cultiva și rezultatul ei; lucrarea pămîntului; (fig.) instruire, dezvoltare. [< cultiva].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cultivare s. f., g.-d. art. cultivării; pl. cultivări

cultivare s. f., g.-d. art. cultivării; pl. cultivări

cultivare s. f., g.-d. art. cultivării; pl. cultivări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CULTIVARE s. 1. (AGRIC.) cultură, lucrare, lucrat. (~ pământului.) 2. v. cultură. 3. practicare. (~ genului epic.) 4. v. instruire. 5. v. educare. 6. v. stilare.

CULTIVARE s. 1. cultură, lucrare, lucrat. (~ pămîntului.) 2. creștere, cultură. (~ porumbului.) 3. practicare. (~ genului epic.) 4. instruire, învățare. (~ cuiva.) 5. creștere, educare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații in spiritul...) 6. rafinare, stilare, (fig.) cioplire, cizelare, șlefuire. (~ exprimării.)

Intrare: cultivare
cultivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cultivare
  • cultivarea
plural
  • cultivări
  • cultivările
genitiv-dativ singular
  • cultivări
  • cultivării
plural
  • cultivări
  • cultivărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cultivare, cultivărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cultiva. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Lucrarea pământului. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Prin desțelenirea și cultivarea cu plante de nutreț a izlazurilor din regiunile de stepă se poate mări considerabil producția de furaje. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. DLRLC
    • 1.2. figurat Dezvoltare, educare, instruire. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Așa cum grădinarul se îngrijește cu dragoste de creșterea florilor sale, tot astfel partidul și guvernul nostru se îngrijesc de cultivarea talentelor artistice ale oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 2/6. DLRLC
etimologie:
  • vezi cultiva DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.