ZĂLUD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

zălud, ~ă [At: MARDARIE, L. 95 / V: (Înv) ~lod, zol~, sal~ / Pl: ~uzi, ~e / E: slv *залуд cf bg залуд, залуда „prost”] 1-2 smf, a (Îvp; adesea cu sens atenuat) Naiv. 3-4 smf, a (Îvp) Prost. 5 a (Îvp) Zănatic. 6-7 smf, a (Pop) Neserios. 8-9 smf, a (Pop) Ușuratic. 10-11 smf, a Nebun. 12 a Tulburat.

zălud, -ă adj. (înv., pop.) 1 Care este smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ◊ (subst.) A afirmat că nu vrea să vorbească cu zăluzii. ♦ Care este scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. ◊ (subst.) Nu se putea baza pe el; se purta ca un zălud. 2 (cu sens atenuat) Care este naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. Crîșmari zăluzi (SADOV.). 3 Care este prost. • pl. -uzi, -ude. /<sl. veche залоудъ; cf. bg. залуден, залудо „prost”.

ZĂLUD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

ZĂLUD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun. Să intrăm în casă. Dar înainte de toate vă rog să iertați, cele ce-aveți să vedeți și să cunoașteți... Ca într-o casă de oarbă, cu feciorul zălud. C. PETRESCU, R. DR. 324. 2Ș Fig. Blestemată noapte... Ce tot trîmbițează în van cocoșul ăla răgușit și zălud? C. PETRESCU, A. R. 190. A venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă și zăludă. TOPÎRCEANU, P. 157. ◊ (Substantivat) Greșeala cea mare e, cînd ai văzut flacăra, să te răpezi ca un zălud la ea. C. PETRESCU, R. DR. 140. Cum vine moșneagu de la lucru, baba ca o zăludă îi iese înainte și-i arată băietul. ȘEZ. II 200. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. Fuge, vine, se-nvîrtește ca o deznădăjduită, Zăludă ca vai de dînsa. Vrea să strige, dar și glasul i se taie deodată. CONACHI, P. 87. 2. Naiv, nepriceput, prost, tembel. Ii tînără încă și zăludă. Minte la dinsa cît păr pe broască. SADOVEANU, O. VIII 173. Colăceii îs cam mititei... Dar ei nu s-au priceput, Ca niște tineri zăluzi. ȘEZ. I 38. Unde mîndră să mă duc, ca de-acelea să-ți aduc? – Valeu, badeo, zălud ești Cum de nu te mai gîndești? Că de-acestea nu găsești: Mură neagră ți-s ochii, Sloi de gheață ți-s dinții. ib. XX 158.

ZĂLUD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; neserios, ușuratic. 3. Prost, tembel. – Bg. zaluden.

ZĂLUD ~dă (~zi, ~de) 1) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; zănatic; zăpăcit; smintit; țicnit; scrântit; bezmetic. 2) Care este nestatornic; fluturatic. 3) Care vădește lipsa de inteligență; prost; nerod; năuc; stupid; netot; tont; nătărău; nătâng. /<bulg. zaluden

ZĂLUD adj. (Mold.) Lipsit de minte, de judecată, prost; nebun. Mihai-Vodă îți părea că este un om zălud. NECULCE. Dar ce folos, că în loc ce trebuie să o uitu, dragoste ei mai mult m-au făcut zălud. H 1771, 84^v; cf. DOSOFTEI, PS. ◊ (Substantival) Hameleonul. . . cătră toți chip de zălod și față de lovit arată. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI, VS. ◊ (ȚR) Loc. adv. În zălud = degeaba, în deșert, zadarnic. Bezuma. Fără mente. În zalud. MARDARIE, 107. Tune. În har sau în zalud. MARDARIE, 260; cf. MARDARIE, 124; ST. LEX., 285. Variante: zălod (CANTEMIR, IST.). Etimologie: bg. zaluden; în zalud < scr. úzalud. Vezi și zăluzie. Cf. aluzit, bolund, buiac (4), nerod, șod (1); a f e t e l e (d e- ~), c i n s t e (î n ~), h a r (î n ~), h i e b a (î n ~).

zălud a. și m. Mold. nerod, năuc. [Cf. ceh ZALUDNY, înșelător].

zălúd și (vechĭ) za-, -ă adj. (vsl. *zaludŭ, d. ludŭ, prost; bg. zaluden, leneș, zaludno, în zadar; sîrb. zalud, în zadar, zaludan, leneș, zaludnik, om leneș. V. lud). Est. Cam nebun, zăpăcit, năuc. – În Suc. și zălúg (Șez. 33, 25).

salud, ~ă a vz zălud

zalud, ~ă smf, a vz zălud

zălod, ~ă smf, a vz zălud

zolud, ~ă a vz zălud

ZĂLOD adj. v. zălud.

zalúd, V. zălud.

zălud (pop.) adj. m., pl. zăluzi; f. zăludă, pl. zălude

zălud (pop.) adj. m., pl. zăluzi, f. zăludă, pl. zălude

zălud adj. m., pl. zăluzi; f. sg. zăludă, pl. zălude

ZĂLUD adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, buimac, buimăcit, derutat, descreierat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

zălud adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. BUIMAC. BUIMĂCIT. DERUTAT. DESCREIERAT. DESCUMPĂNIT. DEZORIENTAT. NĂUC. NĂUCIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

zălud (-dă), adj. – Smintit, nebun. Sl., cf. sl. ludŭ „prost”, bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev 100; Scriban), sb., cr. sulud „nebun”. – Der. zăluzi, vb. (a se sminti), în Mold.; zăluzenie, s. f. (tîmpire).

zălud, -ă, zăluzi, -de, (zolud), adj. – (reg.) Nebun, smintit; zăpăcit. – Din bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev, cf. DER; DLRM, DEX) < sl. *zaludǔ < sl. ludǔ „prost” (Scriban).

zolud, adj. – v. zălud („nebun”).