23 de definiții pentru nerod (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

nerod, ~oa [At: LB / V: (îrg) nar~, năr~, (înv) nor~ / Pl: ~ozi, ~oade / E: bg нерода] 1-2 smf, a (Persoană) care pricepe greu un lucru. 3-4 smf, a (Persoană) care acționează fără judecată Si: prost, neghiob (1-2), nătărău (1-2), (îvp) năuc (1-2). 5-6 a Care aparține nerodului (1, 3) Si: nerozesc (1-2). 7-8 a Care îl caracterizează pe nerod (1, 3) Si: nerozesc (3-4). 9-10 a Nerozesc (7-8). 11 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 12-13 sm, a (Olt; Trs) (Om) idiot. 14-15 smf, a (Om) nebun (29-30). 16 smf (Reg) Măscărici la nuntă sau priveghi. 17 a (Mun; d. cai) Nărăvaș. 18 a (Bot; reg; îs) Buruiană ~oadă Mătrăgună (Atropa belladonna). 19 a (Reg; îs) Bureți nărozi Specie de bureți necomestibili. 20 a (Olt) Bădăran. 21 a (Reg) Flecar. 22 sm (Reg; îf nărod) Boală a oilor Si: capie.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj. Prost, neghiob. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83. Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86. ◊ (Substantivat) Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94. Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111. ♦ Lipsit de sens, fără rost; inutil. Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38. Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216. Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: (regional) năród, -oádă (HODOȘ, P. P. 78) adj.

NERÓD ~oádă (~ózi, ~oáde) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; tâmp; netot; năuc; stupid. 2) Care nu are nici un sens; care este fără noimă; prostesc; stupid; nătâng. /<bulg. neroda

NEROD adj. (Ban.) Prost, nebun. Nerod. Stultus. AC, 256. Stultus. Narod. Bolond. LEX. MARS., 247. Etimologie: bg. neroda. Cf. a l u z i t, b o l u n d, b u i a c (4), ș o d (1), z ă l u d.

nerod a. prost, stupid. [Slav. NERODŬ, inept].

neród, -oádă adj. (vsl. nerodŭ, disprețuit). Tont, prost: om nerod, minte neroadă. – În Olt., Trans. nărod.

NĂRÓD, -OÁDĂ adj., s. m. și f. v. nerod.

NĂRÓD, -OÁDĂ adj., s. m. și f. v. nerod.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroa, pl. neroade

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroadă, pl. neroade

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; f. sg. neroádă, g.-d. art. neroádei, pl. neroáde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NERÓD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NERÓD adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

nerod adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

NEROD adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

Nerod ≠ ager, deștept, înțelept, mintios

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

neród (neroádă), adj. – Prost, tîmpit. Sl. neroditi „a neglija, a (se) delăsa”, cf. sl. nerodivŭ „neîngrijit” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), slov. neroden „neîngrijit”, sl. nerodinŭ „neîngrijit”. După Cihac, II, 215, din sl. nerodu „disprețuit”. – Der. nerozie, s. f. (prostie, neghiobie); nerozește, adv. (prostește). Din rom. provine mag. nerod (Edelspacher 20).

Intrare: nerod (adj.)
nerod1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A44)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerod
  • nerodul
  • nerodu‑
  • neroa
  • neroada
plural
  • nerozi
  • nerozii
  • neroade
  • neroadele
genitiv-dativ singular
  • nerod
  • nerodului
  • neroade
  • neroadei
plural
  • nerozi
  • nerozilor
  • neroade
  • neroadelor
vocativ singular
plural
nărod1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A44)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărod
  • nărodul
  • nărodu‑
  • năroa
  • năroada
plural
  • nărozi
  • nărozii
  • năroade
  • năroadele
genitiv-dativ singular
  • nărod
  • nărodului
  • năroade
  • năroadei
plural
  • nărozi
  • nărozilor
  • năroade
  • năroadelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nerod, neroaadjectiv

  • 1. Care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • format_quote Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86. DLRLC
  • 2. Care aparține nerodului, care caracterizează pe nerod; care denotă, trădează prostie. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. prin extensiune Lipsit de sens, de rațiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38. DLRLC
      • format_quote Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216. DLRLC
      • format_quote Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.