nerod, ~oadă [At: LB / V: (îrg) nar~, năr~, (înv) nor~ / Pl: ~ozi, ~oade / E: bg нерода] 1-2 smf, a (Persoană) care pricepe greu un lucru. 3-4 smf, a (Persoană) care acționează fără judecată Si: prost, neghiob (1-2), nătărău (1-2), (îvp) năuc (1-2). 5-6 a Care aparține nerodului (1, 3) Si: nerozesc (1-2). 7-8 a Care îl caracterizează pe nerod (1, 3) Si: nerozesc (3-4). 9-10 a Nerozesc (7-8). 11 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 12-13 sm, a (Olt; Trs) (Om) idiot. 14-15 smf, a (Om) nebun (29-30). 16 smf (Reg) Măscărici la nuntă sau priveghi. 17 a (Mun; d. cai) Nărăvaș. 18 a (Bot; reg; îs) Buruiană ~oadă Mătrăgună (Atropa belladonna). 19 a (Reg; îs) Bureți nărozi Specie de bureți necomestibili. 20 a (Olt) Bădăran. 21 a (Reg) Flecar. 22 sm (Reg; îf nărod) Boală a oilor Si: capie.

NEROD, -OADĂ, nerozi, -oade, adj. Prost, neghiob. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83. Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86. ◊ (Substantivat) Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94. Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111. ♦ Lipsit de sens, fără rost; inutil. Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38. Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216. Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: (regional) nărod, -oadă (HODOȘ, P. P. 78) adj.

NEROD ~oadă (~ozi, ~oade) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; tâmp; netot; năuc; stupid. 2) Care nu are nici un sens; care este fără noimă; prostesc; stupid; nătâng. /<bulg. neroda

NEROD adj. (Ban.) Prost, nebun. Nerod. Stultus. AC, 256. Stultus. Narod. Bolond. LEX. MARS., 247. Etimologie: bg. neroda. Cf. a l u z i t, b o l u n d, b u i a c (4), ș o d (1), z ă l u d.

nerod a. prost, stupid. [Slav. NERODŬ, inept].

neród, -oádă adj. (vsl. nerodŭ, disprețuit). Tont, prost: om nerod, minte neroadă. – În Olt., Trans. nărod.

narod², ~oadă a, s vz nerod

nărod², ~oadă a vz nerod

norod², ~oadă a, s vz nerod

NĂROD, -OADĂ adj. v. nerod.

2) năród V. nerod.

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroadă, pl. neroade

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroadă, pl. neroade

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; f. sg. neroadă, g.-d. art. neroadei, pl. neroade

nerod

nerod.

NEROD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NEROD adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

nerod adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

NEROD adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

Nerod ≠ ager, deștept, înțelept, mintios

nerod (neroadă), adj. – Prost, tîmpit. Sl. neroditi „a neglija, a (se) delăsa”, cf. sl. nerodivŭ „neîngrijit” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), slov. neroden „neîngrijit”, sl. nerodinŭ „neîngrijit”. După Cihac, II, 215, din sl. nerodu „disprețuit”. – Der. nerozie, s. f. (prostie, neghiobie); nerozește, adv. (prostește). Din rom. provine mag. nerod (Edelspacher 20).