22 de definiții pentru strașnic (adj.) strajnec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÁȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, puternic; extraordinar, nemaipomenit. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.

strașnic, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I, 228/12 / V: ~rajn~, (înv) ~ajnec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl страшьнъ] 1-2 a, av (Pfm) Teribil. 3-4 a, av (Pex) Necruțător (1-2). 5 av (Mai ales în legătură cu verbe care exprimă acțiuni vătămătoare) Rău. 6-7 a, av (Asr; d. oameni) Sever2 (3). 8 a (Rar; d. aspectul, expresia, manifestările etc. oamenilor) Sever2 (6). 9 a (D. tratate, hotărâri, reguli, judecăți etc.) Sever2 (7). 10-11 a, av (Pfm; în raport cu cineva sau cu ceva sau în mod absolut) Extraordinar (1-2). 12 s (Înv) Divinitatea ca judecător. 13-14 a, av (D. voce, sunete, zgomote etc.) Puternic. 15-16 a, av (D. elemente sau fenomene ale naturii, calamități etc.) Puternic. 17 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Puternic. 18 sm Plantă erbacee din familia polipodiaceelor cu foile linear lanceolate, care crește, de obicei, prin locuri umbroase, în regiuni montane Si: (reg) ferigă (11), ferigă-măruntă, ferigă-sălbatică, ferigă-vărgată, ferigea-vânătă, feriguță, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului, pocitoc, teișor (8) (Asplenium trichomanes). 19 sf (Bot; reg) Jabdie (Polytrichum commune). 20 sf (Mun; îf strașnică) Dungă îngustă care se țese la velință între dungile mai late.

STRÁȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.

STRÁȘNIC1 adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, grozav, teribil. Cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce întîlnește în cale. CARAGIALE, O. II 165. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11. Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumei, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. O, cum fulgeră de strașnic! NEGRUZZI, S. I 58. 2. (Legat de un adjectiv prin prep. «de» exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus, grozav. Rarița era strașnic de uimită de îndrăzneala mea. SADOVEANU, O. VIII 53. Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. Cînd iaca al treilea drac i se înfățișează înainte, c-un buzdugan strașnic de mare în mînă, pe care îl trîntește la pămînt. CREANGĂ, P. 55.

STRÁȘNIC2, strașnici, s. m. Plantă erbacee care crește prin crăpăturile stîncilor calcaroase și prin văile dintre munți (Asplenium Trichomanes). Strașnicul e o plantă ce crește prin făget. ȘEZ. XV 128.

STRÁȘNIC3, -Ă, strașnici, -e, adj. 1. (Exprimă raportul de superlativ) Extraordinar, nemaipomenit. Nu, zău, ia spune drept, măi Grigoriță, mai mîncat-ai tu de cînd ești un borș așa de strașnic? HOGAȘ, DR. 240. Să întindem o masă strașnică în fundul grădinii. DELAVRANCEA, H. T. 133. Era ger strașnic în dimineața aceea de pe la mijlocul lui decembrie. VLAHUȚĂ, O. A. II 12. Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare strașnică, care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimîntător; grozav, cumplit, teribil. Acești trei zmei avea trei femei, carile era încă mai strașnice și mai grozave decît bărbații lor, pentru că ele nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prifăcătoria. SBIERA, P. 104. Întru vederea grozavei priveliști, ea slobozi un țipet strașnic și leșină. NEGRUZZI, S. I 157. 3. Sever, strict, riguros, aspru. Lăsase acasă două calfe, cu poruncă strașnică să-i ascundă cum vor ști mai bine cojoacele rămase. GALACTION, O. I 277. Împăratul a pus niște slujbași ai dracului de strașnici și de aspri pentru unii ca noi. ISPIRESCU, L. 368. Disciplina la moldoveni era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 122. – Variantă: strájnic, -ă (CARAGIALE, O. I 133) adj.

STRÁȘNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel ~. 2) Care este neobișnuit (ca proporții, intensitate etc.); amarnic; grozav; extraordinar. Ger ~. 3) Care este deosebit de aspru, de strict. Disciplină ~că. /<sl. strašinu

strașnic a. 1. sever: oștire supusă la disciplină strașnică BĂLC.; 2. fam. grozav: o bătaie strașnică. [Slav. STKAȘĬNIKŬ, om grozav (din STAȘĬNŬ, teribil)].

1) stráșnic, -ă adj. (vsl. strašinu, teribil, oribil, fricos, strašnikŭ, om fricos, d. strakŭ, groază; bg. strašen, rus. strašnyĭ). Teribil (mare, intens, valoros, viteaz): disciplină, oaste, ploaĭe, beție strașnică, om strașnic (în hărnicie, severitate, știință). Adv. A bea strașnic, aicĭ e strașnic de bine. – Și strajnic (vest).

2) stráșnic m. (bg. strašnik). Un fel de ferigă (asplénium trichomanes).

strajnec2, ~ă a vz strașnic

strajnic4, ~ă a vz strașnic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stráșnic1 adj. m., pl. stráșnici; f. stráșnică, pl. stráșnice

stráșnic2 (plantă) s. m., pl. stráșnici

stráșnic adj. m., s. m., pl. stráșnici; f. sg. stráșnică, pl. stráșnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÁȘNIC s. (BOT.; Asplenium trichomanes) (reg.) feregea, fericuță, pocitoc, teișor, acul-pământului, dorul-Maicei-Preceste, ferigă-măruntă, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului.

STRÁȘNIC adj. 1. v. cumplit. 2. v. puternic. 3. v. zdravăn. 4. v. bun. 5. v. riguros.

STRAȘNIC adj. 1. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 2. aprig, intens, mare, puternic, tare, violent, zdravăn. (Un ger ~.) 3. grozav, teribil, zdravăn, (fam.) sfînt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 4. bun, grozav, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 5. aspru, riguros, sever, strict, (rar) strîns. (O disciplină ~; un regim alimentar ~.)

STRAȘNIC s. (BOT.; Asplenium trichomanes) (reg.) feregea, fericuță, pocitoc, teișor, acul-pămîntului, dorul-Maicei-Preceste, ferigă-măruntă, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stráșnic (-că), adj.1. Teribil, de temut. – 2. Violent, sever, dur. Sl. strašinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Pușcariu, Dacor., VII, 466), cf. pol. strasznik (monstru). – Der. strașnic, s. m. (specie de ferigă, Asplenium trichomanes), din bg. strašnik; strășnici, vb. (a trata cu asprime; a maltrata); strășnicie, s. f. (severitate, asprime; tenacitate; groază); năstrușnic, adj. (violent, teribil), cu pref. expresiv.

Intrare: strașnic (adj.)
strașnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strașnic
  • strașnicul
  • strașnicu‑
  • strașnică
  • strașnica
plural
  • strașnici
  • strașnicii
  • strașnice
  • strașnicele
genitiv-dativ singular
  • strașnic
  • strașnicului
  • strașnice
  • strașnicei
plural
  • strașnici
  • strașnicilor
  • strașnice
  • strașnicelor
vocativ singular
plural
strajnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)