17 definiții pentru teribil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis.

TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis.

teribil, ~ă [At: HELIADE, D. J. 30/12 / V: (înv) ~e ain / Pl: ~i, ~e / E: fr terrible, lat terribilis, it terribile] 1 a Care inspiră groază Si: groaznic, îngrozitor, (înv) oțărâtor. 2 a (Fam) Care este extraordinar Si: formidabil, grozav, (reg) teribilos. 3 av Foarte (1).

TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; groaznic, îngrozitor. Acolo, în coastele dealurilor, săpa de luni de zile lucrările teribilelor războaie moderne. SADOVEANU, O. VIII 170. Se-mbulzeau în pieptu-i teribile furtune. MACEDONSKI, O. I 260. Tirania este forma teribilă a despotismului. BOLINTINEANU, O. 258. 2. (Familiar) Extraordinar, formidabil, grozav, strașnic. Ca un teribil artist, înconjurat de operele sale, se află Oltul în mijlocul drumului pe care și l-a rupt cu violență din munte. BOGZA, C. O. 98. Vorbește mult, vede tot, e ironică. E teribilă. SEBASTIAN, T. 63. De ce nu renunți și tu odată pentru mine la teribilele voastre afaceri? REBREANU, R. I 175. ♦ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. «de» exprimă ideea superlativului) Foarte, extrem de... Eram teribil de grăbit și iată! nu mai sînt. C. PETRESCU, A. R. 14.

TERÍBIL, -Ă adj. 1. Care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ♦ adv. Foarte, extrem de... [Cf. fr. terrible, lat. terribilis].

TERÍBIL, -Ă adj. 1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (adv.) foarte, extrem de... (< fr. terrible, lat. terribilis)

TERÍBIL1 adv. 1) Foarte puternic; în mod deosebit; grozav. 2) (urmat de prepoziția de) Nespus de mult; extrem; extraordinar; grozav. ~ de frumoasă. /<fr. terrible, lat. terribilis

TERÍBIL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră teroare; producător de groază; înspăimântător; îngrozitor. 2) Care are putere mare; de mare intensitate. Un efort ~. 3) pop. Care iese din comun; caracterizat prin proprietăți neobișnuite. Un tip ~. Un cântec ~. 4) Care este caracterizat prin agresivitate sporită. Un copil ~. /<fr. terrible, lat. terribilis

teribil a. grozav: brațul teribilei nevoi EM.

*teríbil, -ă adj. (lat. terribilis, d. terrére, a spăĭmînta). Grozav, strașnic: un tunet teribil. Extraordinar: un bețiv teribil. Adv. Bubuĭa teribil, om teribil de prost.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

teribil1 adj. m., pl. teribili; f. teribilă, pl. teribile

teribil adj. m., pl. teribili; f. teribilă, pl. teribile

teríbil adj. m., pl. teríbili; f. sg. teríbilă, pl. teríbile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TERÍBIL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adv. v. foarte. 3. adj. v. îngrozitor. 4. adj. v. atroce. 5. adj. v. zdravăn. 6. adj. v. cumplit.

TERIBIL adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adv. deosebit, excepțional, extraordinar, extrem, foarte, grozav. (Un lucru ~ de bun.) 3. adj. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 4. adj. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător. (O durere abdominală ~.) 5. adj. grozav, strașnic, zdravăn, (fam.) sfînt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 6. adj. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Enfant terrible (fr. „Copil teribil”) – Pînă acum vreo sută de ani, expresia se referea într-adevăr numai la un copil care, prin indiscrețiile, sinceritatea și candoarea lui, punea părinții în încurcătură față de oaspeți. Dar în urma unui ciclu de desene satirice, publicate, cu larg răsunet, de graficianul francez Paul Gavarni (1804-1866) sub titlul Enfants terribles, acest termen a început să fie aplicat și oamenilor mari care pun pe alții în încurcătură prin ieșiri inoportune, prin voite indiscreții și, în genere, prin manifestări care produc efectul unei „bombe”. De exemplu, G. Panu scrie în Amintiri de la Junimea: „Alexandru Xenopol care intrase la cele dintîi versuri în sală, cu aerul lui de enfant terrible… rupse tăcerea și strigă: - Nu știu, domnilor, dacă dumneavoastră ați înțeles, eu însă n-am înțeles nimic”. Tolstoi, în romanul Ana Karenina, dă aproape o definiție a expresiei: „Era prințesa Meagkaia, vestită prin felul cum știa să se exprime despre orice și poreclită lenfant terrible, pentru că nu ținea seamă de nimic” (partea a Il-a, cap. 6). PLAS.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

teribil, -ă, teribili, -e adj., adv. extraordinar, formidabil, grozav

Intrare: teribil
teribil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teribil
  • teribilul
  • teribilu‑
  • teribilă
  • teribila
plural
  • teribili
  • teribilii
  • teribile
  • teribilele
genitiv-dativ singular
  • teribil
  • teribilului
  • teribile
  • teribilei
plural
  • teribili
  • teribililor
  • teribile
  • teribilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teribil, teribilăadjectiv

  • 1. Care inspiră groază. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acolo, în coastele dealurilor, săpa de luni de zile lucrările teribilelor războaie moderne. SADOVEANU, O. VIII 170. DLRLC
    • format_quote Se-mbulzeau în pieptu-i teribile furtune. MACEDONSKI, O. I 260. DLRLC
    • format_quote Tirania este forma teribilă a despotismului. BOLINTINEANU, O. 258. DLRLC
  • 2. familiar Extraordinar, formidabil, grozav, strașnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ca un teribil artist, înconjurat de operele sale, se află Oltul în mijlocul drumului pe care și l-a rupt cu violență din munte. BOGZA, C. O. 98. DLRLC
    • format_quote Vorbește mult, vede tot, e ironică. E teribilă. SEBASTIAN, T. 63. DLRLC
    • format_quote De ce nu renunți și tu odată pentru mine la teribilele voastre afaceri? REBREANU, R. I 175. DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial (Legat de un adjectiv prin prepoziția „de”, cu valoare de superlativ) Extrem de... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Eram teribil de grăbit și iată! nu mai sînt. C. PETRESCU, A. R. 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.