13 definiții pentru teribil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis.

TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis.

TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; groaznic, îngrozitor. Acolo, în coastele dealurilor, săpa de luni de zile lucrările teribilelor războaie moderne. SADOVEANU, O. VIII 170. Se-mbulzeau în pieptu-i teribile furtune. MACEDONSKI, O. I 260. Tirania este forma teribilă a despotismului. BOLINTINEANU, O. 258. 2. (Familiar) Extraordinar, formidabil, grozav, strașnic. Ca un teribil artist, înconjurat de operele sale, se află Oltul în mijlocul drumului pe care și l-a rupt cu violență din munte. BOGZA, C. O. 98. Vorbește mult, vede tot, e ironică. E teribilă. SEBASTIAN, T. 63. De ce nu renunți și tu odată pentru mine la teribilele voastre afaceri? REBREANU, R. I 175. ♦ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. «de» exprimă ideea superlativului) Foarte, extrem de... Eram teribil de grăbit și iată! nu mai sînt. C. PETRESCU, A. R. 14.

TERÍBIL, -Ă adj. 1. Care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ♦ adv. Foarte, extrem de... [Cf. fr. terrible, lat. terribilis].

TERÍBIL, -Ă adj. 1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (adv.) foarte, extrem de... (< fr. terrible, lat. terribilis)

TERÍBIL1 adv. 1) Foarte puternic; în mod deosebit; grozav. 2) (urmat de prepoziția de) Nespus de mult; extrem; extraordinar; grozav. ~ de frumoasă. /<fr. terrible, lat. terribilis

TERÍBIL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră teroare; producător de groază; înspăimântător; îngrozitor. 2) Care are putere mare; de mare intensitate. Un efort ~. 3) pop. Care iese din comun; caracterizat prin proprietăți neobișnuite. Un tip ~. Un cântec ~. 4) Care este caracterizat prin agresivitate sporită. Un copil ~. /<fr. terrible, lat. terribilis

teribil a. grozav: brațul teribilei nevoi EM.

*teríbil, -ă adj. (lat. terribilis, d. terrére, a spăĭmînta). Grozav, strașnic: un tunet teribil. Extraordinar: un bețiv teribil. Adv. Bubuĭa teribil, om teribil de prost.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile

teríbil adj. m., pl. teríbili; f. sg. teríbilă, pl. teríbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TERÍBIL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adv. v. foarte. 3. adj. v. îngrozitor. 4. adj. v. atroce. 5. adj. v. zdravăn. 6. adj. v. cumplit.

TERIBIL adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adv. deosebit, excepțional, extraordinar, extrem, foarte, grozav. (Un lucru ~ de bun.) 3. adj. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 4. adj. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător. (O durere abdominală ~.) 5. adj. grozav, strașnic, zdravăn, (fam.) sfînt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 6. adj. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

teribil, -ă, teribili, -e adj., adv. extraordinar, formidabil, grozav

Intrare: teribil
teribil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teribil
  • teribilul
  • teribilu‑
  • teribilă
  • teribila
plural
  • teribili
  • teribilii
  • teribile
  • teribilele
genitiv-dativ singular
  • teribil
  • teribilului
  • teribile
  • teribilei
plural
  • teribili
  • teribililor
  • teribile
  • teribilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)