riguros¹, ~oasă a [At: CALENDARIU (1794), 35/29 / V: (înv) ~goros / Pl: ~oși, ~oase / E: fr rigoureux, lat rigorosus] 1 Care este făcut cu rigurozitate Si: aspru, sever, strict. 2 Care nu admite abateri de la normele stabilite Si: inflexibil, necruțător, neînduplecat, rigid (6). 3 Sever. 4 (Jur; îs) Detențiune ~oasă închisoare grea. 5 (Fig; d. timp) Geros (2). 6-7 Care este cerut de o anumită împrejurare (sau de o anumită etichetă). 8 Indispensabil. 9 Exact (1). 10 (D. demonstrații) În care fiecare afirmație este consecința clară a afirmațiilor demonstrate anterior.

RIGUROS, -OASĂ, riguroși, -oase, adj. 1. Sever, strict, aspru. Întregul serviciu riguros al bordului începuse să mă sature. BART, S. M. 11. [Academia] să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor romînești și în etimologism și să nu fie «prodigă» în neologisme. IBRĂILEANU, SP. CR. 211. ◊ (Jur.) Detențiune riguroasă = pedeapsă cu închisoarea pentru crime în materie politică. 2. Care nu admite abateri; inflexibil, exact. [Arta vînătoriei e] înjghebată în regule mai mult sau mai puțin riguroase. ODOBESCU, S. III 13.

RIGUROS, -OASĂ adj. 1. Sever, strict, făcut cu scrupulozitate. 2. Care nu admite abateri. [Cf. fr. rigoureux, it. rigoroso].

RIGUROS, -OASĂ adj. 1. (și adv.) sever, strict, făcut cu scrupulozitate. 2. care nu admite abateri; inflexibil. ◊ exact, precis. (< fr. rigoureux, lat. rigorosus, it. rigoroso)

RIGUROS ~oasă (~oși, ~oase) și adverbial 1) Care vădește o precizie, o exactitate deosebită. O definire ~oasă. 2) Care nu admite nici o abatere; de o severitate extremă. 3) log. (despre demonstrații) În care fiecare afirmație este consecința afirmațiilor demonstrate anterior. /<fr. rigoureux, lat. rigorosus, it. rigoroso

riguros a. 1. foarte sever în maximele sale și în purtarea sa: om riguros; 2. aspru, greu de suportat: frig riguros; 3. fig. de o exactitate perfectă: demonstrațiune riguroasă.

*rigurós, -oásă adj. (fr. rigoureux, lat. rigorosus. Cp. cu viguros, puturos, unsuros, precum și cu amoros). Aspru: ĭarnă riguroasă. Aspru, sever: om, regulament riguros. Absolut exact, fără replică: demonstrațiune riguroasă. Adv. Cu rigoare: a pedepsi riguros.

rigoros², ~oasă a vz riguros¹

riguros adj. m., pl. riguroși; f. riguroasă, pl. riguroase

riguros adj. m., pl. riguroși; f. riguroasă, pl. riguroase

riguros adj. m., pl. riguroși; f. sg. riguroasă, pl. riguroase

RIGUROS adj., adv. 1. adj. aspru, sever, strașnic, strict, (rar) strâns. (O disciplină ~oasă; un regim alimentar ~.) 2. adj. v. exigent. 3. adj. v. exact. 4. adv. v. exact. 5. adj. amănunțit, atent, meticulos, migălos, minuțios, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~oasă a faptelor.)

RIGUROS adj., adv. 1. adj. aspru, sever, strașnic, strict, (rar) strîns. (O disciplină ~; un regim alimentar ~.) 2. adj. exigent, pretențios, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 3. adj. exact, precis, strict, științific. (O definire ~.) 4. adv. exact, precis, (înv. și reg.) nesmintit. (Judecă ~ lucrurile.) 5. adj. amănunțit, atent, meticulos, migălos, minuțios, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.)

Riguros ≠ indulgent, superficial, neriguros