SEVER, -Ă, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă și pedepsește fără indulgență; exigent, pretențios, riguros. Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanțe atenuante; rigid. Lege severă. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestările oamenilor) Lipsit de blândețe, aspru, grav. ♦ P. ext. Solemn. 2. Fără multe ornamente; sobru, auster. – Din fr. sévère, lat. severus.

sever², ~ă [At: HELIADE, D. J. 23/23 / A și: sever / Pl: ~i, ~e / E: fr sévère, lat severus] 1 a (D. oameni) Care respectă și ține să se respecte cu cea mai mare rigoare un anumit lucru (considerat obligatoriu sau recomandabil). 2 a (D. oameni) Care nu admite abatere de la norme, reguli etc. stabilite. 3 a (D. oameni) Care este înclinat spre a pedepsi sau a blama orice abatere a cuiva Si: aspru, (rar) strașnic (6). 4 av Cu severitate. 5 a (D. aspectul, expresia, manifestările etc. oamenilor) Care caracterizează, exprimă, trădează pe omul sever² (1) Si: aspru. 6 a (Pex) Care arată o anumită gravitate, solemnitate, sobrietate etc. Si: (rar) strașnic (8). 7 a Care este sau trebuie să fie respectat, aplicat etc. cu cea mai mare rigoare Si: aspru, riguros¹, strașnic (9), strict, strâns², (îvr) scuturat². 8 a (D. manifestări, activități etc. ale oamenilor) Care este făcut cu rigoare, cu strictețe. 9 a (D. manifestări, activități etc. ale oamenilor) Care are conținut aspru sau riguros, strict Si: temeinic. 10 a (Rar) Care este primejdios, periculos sau grav. 11 a (Spt; îs) Scor ~ Scor în care diferența dintre punctele marcate și cele primite este foarte mare. 12 a (D. conturul, forma, aspectul unor obiecte, construcții etc. sau, pex, d. elementele lor componente) Care se caracterizează prin absența ornamentelor, prin simplitate, sobrietate etc. 13 a (D. limba, stilul unor opere literare) Care se caracterizează prin sobrietate, simplitate (extremă).

sever¹ sns [At: PSALT. HUR. 92^v/10 / V: seav~ / E: slv сѣвєръ] (Înv) 1 Nord. 2 Vânt care bate dinspre nord, nedefinit mai îndeaproape.

SEVER, -Ă, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă și pedepsește fără indulgență; exigent, pretențios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanțe atenuante; rigid. Lege severă. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestările oamenilor) Lipsit de blândețe, aspru, grav. ♦ P. ext. Solemn. 2. Fără multe ornamente; sobru, auster. – Din fr. sévère, lat. severus.

SEVER, -Ă, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care judecă și pedepsește fără indulgență, care cere îndeplinirea cu strictețe a obligațiilor; exigent, pretențios, riguros, strașnic. Eram... stăpînit de o salutară teamă față de severul moșneag de pe catedră, dascălul meu de latinește. GALACTION, O. I 57. Din prag simțeai că intri în locuința unui om sever. VLAHUȚĂ, O. A. III 83. ◊ (Adverbial) Șeful (sever): Ce poftești d-ta? SEBASTIAN, T. 189. Miron Iuga o ascultă puțin cu ochii mari și pe urmă o opri, sever. REBREANU, R. I 254. ♦ Care exprimă severitate, lipsit de blîndețe, grav; p. ext. solemn. Chelnerul aștepta înclinat de mijloc, cu fața rasă, neclintită și severă. C. PETRESCU, Î. I 5. 2. (Despre noțiuni abstracte) Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu recunoaște circumstanțe atenuante; aspru, rigid. A stat închis doi ani la o mănăstire, Plumbuita, în condiții extrem de severe și de mizerie. SADOVEANU, E. 49. Ordine superioare, severe ca toate ordinele superioare, impuneau măsuri extreme. BRĂESCU, V. A. 95. 3. Sobru, auster. Arhitectură severă.

SEVER, -Ă adj. 1. Aspru, lipsit de blîndețe; grav. ♦ Pretențios; strașnic, riguros. 2. Rigid, aspru, serios. 3. Lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. [< fr. sévère, it. severo, lat. severus].

SEVER, -Ă adj. 1. aspru, lipsit de blîndețe; grav. ◊ exigent, pretențios; strașnic, riguros. 2. rigid, serios, solemn. 3. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. (< fr. sévère, lat. severus)

SEVER ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; fără indulgență; exigent; aspru; dur. 2) și adverbial (despre manifestări ale persoanelor) Care vădește neînduplecare; exigent; auster; dur; aspru. 3) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite. 4) (despre prescripții, reguli, legi) Care este în conformitate cu anumite prevederi; rigid; strict. 5) Care se impune prin gravitate; cuprins de seriozitate; grav; serios. Aspect ~. 6) Care conține strictul necesar de ornamente; sobru; auster. Stil ~. Arhitectură ~ă. /<fr. sévère, lat. severus

sever a. 1. strașnic, care cere o extremă regularitate, puțin dispus la indulgență: legislator sever, lege severă; 2. fără ornamente: arhitectură severă; 3. fig. care denotă rigoarea: o privire severă. ║ n. ceeace este sever.

séver n., pl. e (vsl. sĭeverŭ). L. V. Nord. Vînt de nord.

*sevér, -ă adj. (lat. severus. V. perseverez). Aspru, riguros, fără indulgentă: judecător, examin sever. Care exprimă severitate: privire severă. Aspru, auster, serios: moravuri severe. Fără multe ornamente: arhitectură severă. Adv. În mod sever.

seaver s vz sever¹

Alexandru (Sever) m. împărat roman, just și virtuos, fu ucis de soldați din cauza severității sale (235).

sever¹ adj. m., pl. severi; f. severă, pl. severe

+sever² adv. (și: bolnavi ~) corectat(ă)

sever adj. m., pl. severi; f. severă, pl. severe

sever adj. m., pl. severi; f. sg. severă, pl. severe

sever

SEVER s. v. miazănoapte, nord.

SEVER adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.

SEVER adj. 1. v. exigent. 2. v. aspru. 3. v. riguros. 4. v. auster. 5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumusețe ~; linii ~ ale feței.)

SEVER adj. 1. exigent, pretențios, riguros, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. aspru, drastic,. (fig.) dur. (O pedeapsă ~.) 3. aspru, riguros, strașnic, strict, (rar) strîns. (O ~ disciplină; un regim alimentar ~.) 4. aspru, auster, sobru, spartan. (Duce o viață ~.) 5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumusețe ~; linii ~.)

sever adj. v. GRAV. GREU. MALIGN. PERICULOS. PRIMEJDIOS. SERIOS.

sever s. v. MIAZĂNOAPTE. NORD.

Sever ≠ blând, indulgent

sever s.n. sg. (înv.) 1. nord, septentrion. 2. nume de vânt care bate dinspre nord.

SEVERI, dinastie de împărați romani (193-235), întemeiată de Septimiu Sever.