24 de definiții pentru rost
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROST, rosturi, s. n. 1. Sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuție, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a-și organiza viața; stare, situație socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ◊ Expr. A (nu) ști rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața. A fi rost de ceva = a întrevedea posibilitatea de a găsi ceva. A face rost de ceva = a procura ceva (greu de obținut, de realizat). 3. Mod, fel de organizare a unei activități; ordine după care se desfășoară o acțiune; plan de desfășurare, de executare a ceva. ◊ Expr. A nu-și afla rost = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr. A-și pierde rostul = a-și pierde cumpătul. A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine să fie. ♦ Ordine stabilă, stare de lucruri; rânduială. 4. Spațiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură. 5. Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură. Rost de etanșare. Rost de lucru. ♦ Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac. 6. (Înv.) Gură; (azi livr.) grai, vorbire. ◊ Loc. adv. Pe de rost = fără un text în față, din aducere-aminte, din memorie. ◊ Expr. A învăța pe de rost = a învăța un text pentru a-l putea reda din memorie. A lua (pe cineva) la rost = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. ♦ (Înv.) Facultatea de a vorbi. – Lat. rostrum. corectat(ă)
rost2 sn [At: CHEST. II, 336/9 / Pl: ~uri / E: ger Rost] (Buc; Ban) Grătarul sobei, prin care cade cenușa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rost1 sn [At: PSALT. HUR. 51r/7 / Pl: ~uri / E: ml rostrum „cioc”] 1 (Îrg) Gură (1). 2 (Bis; îla) (Cu) ~ (sau ~ul) de aur Epitet dat Sf. Ioan Gură-de-Aur. 3 (Îe) A-i fi (cuiva) ~ul de aur (sau aurit) A avea darul profeției. 4 (În legătură cu verbele „a grăi”, „a vorbi”, „a spune”, „a auzi” etc.; îoc în scris, de pe carte, îe) De ~ Prin viu grai Si: verbal. 5 (Îae) Inventat. 6 (Nob; îae) Din propria inițiativă Si: neîndemnat, de la sine. 7 (Îe) A ști (sau a spune, a recita) pe de ~ (sau de a ~ul, sau, înv, de~) A ști (sau a spune, a recita etc.) din aducere-aminte Si: pe dinafară. 8 (Îae) A cunoaște foarte bine. 9 (Îe) A învăța pe de ~ (sau (îrg) de ~, de-a ~ul) A învăța un text pe dinafară, pentru a-l putea reproduce din memorie. 10 Cioc (1). 11 Facultatea de a vorbi Si: glas (2), grai (13), limbă, vorbire. 12 Spațiu între firele urzelii ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură. 13 Încrucișarea firelor de urzeală între ițe și sulul dinapoi (menținută cu doi fuscei), care servește la formarea rostului (12). 14 (Îe) A porni ~ul A începe țesutul. 15 (La războiul de țesut) Locul unde se încrucișează firele pe rășchitor sau pe urzitor. 16 (La războiul de țesut) Distanța de la sulul de dinainte până la spată. 17 Urzeală înfășurată pe sulul dinainte al războiului. 18 „Distanța din cinci în cinci coți la pânza țesută”. 19 (La războiul de țesut) Fiecare dintre crestăturile de pe laturile urzitorului. 20 Vergea (de trestie) care se pune între firele urzelii pentru a menține rostul (12). 21 Tăiș. 22 (Reg; îe) A pune ~ ul A rosti. 23 Spațiu îngust dintre cărămizile unui zid, dintre țiglele unui acoperiș, dintre piesele care trebuie sudate etc. 24 (Reg) Fiecare dintre cele două orificii tăiate în cutia viorii. 25 (Reg) Ușor la ușă. 26 Fiecare dintre laturile formate de filele unei cărți închise. 27 (Reg) Jgheab de lemn, pe care alunecă un oblon. 28 (Reg) Crestătură în piciorul de sus al prispei. 29 (Reg) Curătură1 (2). 30 Mod de organizare a unei activități. 31 Ordine (naturală sau logică) a faptelor. 32 Organizare (în întocmirea unui lucru, în desfășurarea unui proces) Si: aranjament (2), plan, rănduială. 33-34 (Îljv) Cu ~ Ordonat. 35-36 (Îljv) Fără ~ (Într-un mod) dezordonat (4). 37 (Îe) A ști (sau a învăța, a cunoaște, a înțelege) ~ul (sau ~urile) A ști (sau a cunoaște, a înțelege) mersul unui lucru Si: a fi familiarizat... 38 (Îe) A face ~ (de ceva) A procura. 39 (Îe) A fi (sau, rar, a simți) ~ (de ceva) A exista o posibilitate sau o ocazie favorabilă pentru ceva. 40 (Îe) A-și pierde ~ul (sau ~urile) A-și pierde cumpătul Si: a se zăpăci. 41 (Îe) A (nu) ști de ~ul cuiva A (nu) ști ce face și unde se află cineva. 42 (Îe) A nu-și afla ~ul sau a nu mai avea nici un ~ A nu avea liniște. 43 Loc unde se cuvine sau se potrivește să fie ceva. 44 (Pop) Socoteală. 45 (Îe) A lua sau a trage (pe cineva) la ~ A cere socoteală Si: a mustra. 46 (Îrg) Regulă (1). 47 (Reg; îlav) De ~ În mod neîntrerupt. 48 Mod de a-și întocmi viața 49 Situație socială, materială, familială. 50 (Ccr) Gospodărie (1). 51 (În construcție cu verbele „a avea”, „a face”, „a găsi”, „a preda”) Sursă de câștig Si: ocupație, post. 52 Sens. 53 Scop. 54 Justificare. 55 (Îlav) Fără (de) ~ Zadarnic. 56 (Îe) A da de ~ A găsi soluția Si: a descifra (9), a desluși, a înțelege. 57 Atribuție (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROST, rosturi, s. n. 1. Sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuție, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a-și întocmi viața; stare, situație socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ◊ Expr. A (nu) ști rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața. A fi rost de ceva = a întrevedea posibilitatea de a găsi ceva. A face rost de ceva = a procura ceva (greu de obținut, de realizat). 3. Mod, fel de organizare a unei activități; ordine după care se desfășoară o acțiune; plan de desfășurare, de executare a ceva. ◊ Expr. A nu-și afla rost = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr. A-și pierde rostul = a-și pierde cumpătul. A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine să fie. ♦ Ordine stabilă, stare de lucruri; rânduială. 4. Spațiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură. 5. Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură. Rost de etanșare. Rost de lucru. ♦ Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac. 6. (Înv.) Gură; (azi livr.) grai, vorbire. ◊ Loc. adv. Pe de rost = fără un text în față, din aducere-aminte, din memorie. ◊ Expr. A învăța pe de rost = a învăța un text pentru a-l putea reda din memorie. A lua (pe cineva) la rost = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. ♦ (Înv. și arh.) Facultatea de a vorbi. – Lat. rostrum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROST, rosturi, s. n. 1. (Urmat de determinări în genitiv) Sens, tîlc, scop, menire, justificare (a unui lucru, a unei acțiuni). Trecu fără zăbavă în birou și-l invită să-i spună numaidecît rostul telegramei. VORNIC, P. 170. Numai cei nepricepuți nu pot pătrunde rostul cuvîntului. REBREANU, R. I 162. În curtea mitropoliei, Ion cunoaște rostul tuturor lucrurilor. SP. POPESCU, M. G. 82. Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cînte rostul lumii și splendorile naturii? VLAHUȚĂ, O. A. 69. ◊ Fig. Ce vorbe-ar fi putut să-nșire Adîncul rost din ochii tăi! VLAHUȚĂ, O. A. 62. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) rost. Unii voiau să se repeadă fără rost după trăsură. DUMITRIU, N. 57. Alerg fără rost în toate părțile. CAMIL PETRESCU, U. N. 259. Oameni mulți se vor opri o clipă-n drum Și s-or descoperi în fața ta fără rost, Întrebîndu-se-ntre ei abia acum Cine-ai fost. D. BOTEZ, P. O. 154. ◊ (În construcție cu verbul «a avea») Are mult de lucru la birou și n-are rost să-l întrerup. DEMETRIUS, C. 8. Atunci ce rost are, după d-ta, codicilul ăsta? CAMIL PETRESCU, U. N. 35. [Cîntecul] nu-și avea rost în casa lor. C. PETRESCU, A. R. 56. ♦ Atribuție, rol, misiune, slujbă. Se trudi... să-și aducă aminte cum o cheamă pe una din slujnice care avea rostul să-ncarce sobele. DUMITRIU, B. F. 83. 2. Întocmire, înjghebare, mod de a-și întocmi viața; stare, situație socială, familiară sau materială; p. ext. gospodărie. Fierul nenorocirii spintecase în trei rînduri rostul și viața romînului Dănilă. GALACTION, O. I 156. Nu rostul meu, de-a pururi pradă Ursitei maștere și rele, Ci jalea unei lumi, părinte, Să plîngă-n lacrimile mele. GOGA, P. 6. Și Ținteș cel cu trainic rost Cu Lia lui sosit a fost Și Bardeș cel cu adăpost Prin munți sîlhui. COȘBUC, P. I 55. ♦ (În construcție cu verbele «a avea», «a găsi», «a pierde»,«a face») Ocupație, post; sursă de cîștig. Un băiat care muncește, încet-încet își face un rost. PREDA, Î. 113. El i-a făgăduit că se căsătoresc îndată ce-și face un rost. PAS, Z. I 93. Unde a stat, ce rosturi a avut, se poate numai bănui, de știut cu certitudine este însă greu. CĂLINESCU, E. 79. Grigore le spuse că tînărul Herdelea ar dori să-și găsească un rost în țară. REBREANU, R. I 41. Să fi rămas în sat la noi, De-ai fi avut și tu vreun rost. IOSIF, PATR. 33. ◊ Expr. A (nu) ști de rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața. Nu-i știa de rost de vreo trei zile. ISPIRESCU, la CADE. A fi (sau a face, mai rar a simți) rost de ceva = a exista (sau a găsi) modalități pentru a-și procura ceva (greu de obținut, de realizat). Facem rost de cal și de pături, domnule sublocotenent. CAMIL PETRESCU, U. N. 318. Azi o întoarce, pentru că simte rost de chilipir. REBREANU, R. I 237. Dacă poți face rost de un sutar, am o afacere minunată, o afacere din care putem pune mîna pe trei miișoare. VLAHUȚĂ, O. A. 484. 3. Mod de organizare a unei activități; ordine după care se desfășoară o acțiune, plan de executare a unui lucru. Și tot rostul gospodăriei, pentru ziua întreagă, îl regula cuconu Ioniță, de cu revărsatul zorilor. HOGAȘ, DR. II 88. Îi lipsea rostul obicinuit și ticna de toate zilele. SLAVICI, N. I 125. Făcură tot ce trebuia pentru rostul căsătoriei lor. ISPIRESCU, L. 63. ◊ Expr. A nu-și afla rost = a nu-și găsi astîmpăr, a nu avea liniște. Alelei, tu Costeo, frate, spune-ne ce gînd te bate? – Măi fîrtați, nu-mi aflu rost; Vesel eu ca voi am fost. Mă gîndeam la maica, biata, Eu în foc, sub cruce tata. COȘBUC, P. I 130. A-și pierde rostul = a se zăpăci, a-și pierde cumpătul. Pentru aceasta le trebuia un sol îndemănatic, carele să nu-și piardă rostul în curțile împărătești. ODOBESCU, S. III 526. Jian rostul nu-și pierdea, El se aruncă înot, Cu suflet, cu cal cu tot. ALECSANDRI, P. P. 159. A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine sau se potrivește să fie. Sabie și șușanea, vechi și în neputință de a mai sluji, mi se înfățișau nepotrivite... mai degrabă era în rostul ei o carabină scurtă cu repetiție, răzimată de părete și la îndemînă. SADOVEANU, O. L. 35. (De obicei în construcții negative) A ști de rostul bogăției = a ști cîtă avere are, a cunoaște firul, capătul unei averi (mari). Zice că erau odată doi frați: unu bogat tare, că de bogat ce era singur nu-și mai știa de rostul bogăției. ȘEZ. I 239. ♦ Ordine stabilită, cunoscută, stare de lucruri; rînduială. Ziceau unii mai bătrîni și mai îndărătnici – de ce să schimbăm rosturile vechi? PAS, L. I 144. ◊ (În construcție cu verbele «a cunoaște», «a ști», «a pierde», «a afla») Ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, N. 118. Deschideți, bre, careva, poarta... Nedelca, dumneata cunoști rosturile... Vîră-ți mîna printre ostrețe. GALAN, Z. R. 195. 4. Spațiul în formă de unghi format la război între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură; p. ext. activitatea țesătorului, țesut. Marița ca o nevastă vrea rostul să și-l pornească. ȘEZ. IX 187. ♦ Spațiul îngust dintre cărămizile unui zid, dintre scîndurile unei dușumele, dintre țiglele unui acoperiș etc. (uneori astupat cu un material de umplutură). Face să curgă printre rosturile bagdadiei sămînță de cînepă. SADOVEANU, O. VIII 179. Țiglele se pun rînduri-rînduri una lîngă alta, și rîndul de deasupra încalecă peste rosturile celui de jos. La TDRG. ♦ Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac. ◊ Expr. A pune (un lucru) în rost = a pune (un lucru) la locul pe care trebuie să-l aibă într-un mecanism, pentru ca mecanismul să poată funcționa bine. Decît să mă rog de prost, Pîn-a pune podu-n rost... MAT. FOLK. 166. 5. (Învechit) Gură; (astăzi livresc) grai, vorbire. Îi ascultam rostul greu și încîlcit. SADOVEANU, O. III 516. Ah! ce frumoase vorbe din rostul lui răsar. COȘBUC, P. I 160. Sfînt să fie rostul tătîne-meu, că bine m-a învățat. CREANGĂ, P. 212. ◊ (Azi în expr.) A ști (sau a spune, a recita) pe de rost (rar de rost) = a ști (sau a spune, a recita etc.) din aducere-aminte (și nu citind sau repetînd după alții). Asta era scrisoarea lui Gheorghiță și Vitoria o știa pe de rost. SADOVEANU, B. 15. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost, De-mi țin la el urechea și rîd de cîte-ascult. EMINESCU, O. I 71. Un răvaș pică pe genunchii-mi... Îl știu de rost. ALECSANDRI, O. P. 22. A învăța pe de rost = a învăța un text pentru a-l putea recita din memorie. Învățasem pe de rost aproape toate cuvintele normale, și-n fața mea era tot pîclă de nepătruns. SADOVEANU, E. 110. Dar severul Iorgu Carpen a înghițit de trei ori pînă să înceapă cuvîntarea, pe care o învățase pe de rost. POPA, V. 215. A lua (pe cineva) la rost v. lua. (Neobișnuit) De rost = (în opoziție cu în scris) prin viu grai, verbal. Totodată rog pre milostivul ziditoriu ca să mă învrednicească în puțînă vreme de a vă vide sănătos și mulțămit, ca să pot a vă zice di rost că sînt cu multă fiiască plecăciune. KOGĂLNICEANU, S. 93. ♦ (Învechit și arhaizant) Facultatea de a vorbi. Voise să vorbească ceva cu veselie, ș-acuma parcă-i amorțise rostul limbii. SADOVEANU, O. V 220.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROST ~uri n. 1) Destinație a unui lucru în funcție de utilitatea lui; noimă; sens. A ști ~ul vieții. 2) Bază rațională care justifică existența unui lucru sau realizarea unei acțiuni; sens. ◊ Fără ~ fără folos; degeaba. A-și avea ~ul a) a fi îndreptățit; b) a avea o anumită destinație. N-are ~ nu face. Ce ~ are? a) nu are nici o bază rațională; b) la ce folosește? la ce bun? 3) Situație în societate. ◊ Om cu ~ om aranjat în viață; gospodar. A-și face un ~ în viață a se aranja. A face ~ de ceva a procura ceva care nu se găsește ușor. 4) Stare de lucruri. ◊ A fi în ~ul lui a fi la locul cuvenit. A nu-și afla ~ a fi cuprins de neastâmpăr. A-și pierde ~ul a se pierde cu firea. 5) (la războiul de țesut) Spațiu (în formă de unghi) format de cele două plane ale firelor de urzeală, prin care se trece suveica cu bătătura. ~ul pânzei. ◊ Să crească ~ul mare formulă de urare spusă într-o casă unde se lucrează la războiul de țesut. 6) Spațiu îngust, lăsat între două elemente ale unei construcții sau ale unui sistem tehnic. 7) înv. Cavitatea dintre maxilarul superior și cel inferior, mărginit de buze; gură. ◊ A învăța pe de ~ a însuși un text pentru a-l putea reproduce din memorie. A lua la ~ a cere cuiva socoteală pentru cele înfăptuite, certându-l. /<lat. rostrum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rost n. 1. unghiu format de firele urzelii în care s’aruncă suveica: rostul pânzei; 2. fig. a) ordine, regulă: om cu rost, fără rost; b) dispozițiune, preparative: a face rost de călătorie; c) noimă, rațiune: vorbă fără rost, toate își au rostul lor; d) folos, spor: a avea rost, fără rost; e) mod, plan: a da de rost, a ști rostul. [Vorbă identică cu cea precedentă; sensurile de sub 2 sunt metafore luate din tehnica țesutului].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rost n. 1. gură (sens învechit): pe de rost, oral; 2. vorbă, vorbire: rostul ei cel blajin ISP. sfânt să fie rostul tătănă-meu CR. [Vechiu-rom. rost, gură («din rostul direptului izvorește înțălepciune», Miron Costin) = lat. ROSTRUM, bot].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rost n., pl. urĭ (lat. rostrum, cĭoc, plisc, din *rodtrum, d. ródere, a roade; it. cat. sp. rostro, pg. rosto. R a căzut ca și în frate și cĭur. De la „cĭoc” s’a dezvoltat înț. de „gură”, apoĭ acela de „înțeles, ordine, regulă”). Gura, vorba (Vechĭ): din rostu direptuluĭ izvorăște înțelepcĭune (Cost. 1, 286), rostu eĭ cel blajin (Isp.), sfînt să fie rostu tătine-meŭ (Cr.). Unghĭu firelor urzeliĭ pe unde trece suveĭca și duce firu bătăturiĭ. Spațiu dintre cărămizĭ, olane, petre și alte lucrurĭ la o construcțiune (ChN. I, 244 și 2, 93). Fig. Înțeles, noĭmă, rațiune, socoteală, explicațiune, scop: toate-șĭ aŭ rostu lor în lume, această vorbă are un rost adînc, tu n’aĭ nicĭ un rost aci. Regulă, ordine, mers normal, mecanizm care merge bine: om cu rost (orĭ fără rost) la treabă. De rost saŭ (ob.) pe de rost (cp. cu rus. na-izust), din gură, din memorie: a spune lecțiunea pe de rost. A face rost de ceva, a îngriji să se aducă, a procura: ĭ-am făcut rost de banĭ. A da de rostu unuĭ lucru, a-ĭ da de capăt, a-l pricepe, a te deprinde cu el. A ști rostu unuĭ lucru, a te pricepe la el (V. ogod): a ști rostu mașinilor. A fi de rost la un lucru, a lua regular parte la el.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rost s. n., pl. rosturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!rost (pe de ~) loc. adj., loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
rost s. n., pl. rosturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rost s. n., pl. rosturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pe de rost loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROST s. v. cioc, clonț, cuvânt, dispoziție, glas, grai, gură, normă, plisc, prescripție, prevedere, tăiș, ușor, voce, vorbă, vorbire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROST s. 1. v. semnificație. 2. justificare. 3. rațiune, socoteală. (Are și aceasta un ~.) 4. socoteală, (înv. și reg.) șart. (Toate au ~ul lor.) 5. v. rânduială. 6. rânduială, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Știe ~ul nunții.) 7. v. socoteală. 8. v. situație. 9. ordine, organizare, rânduială. (~ul lumii nu se schimbă cu pamflete.) 10. v. menire. 11. v. scop.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROST s. 1. înțeles, rațiune, semnificație, sens, tîlc, (înv. și pop.) meșteșug, (pop.) noimă, (Mold. și Munt.) tocmeală. (Ce ~ are această afirmație?) 2. justificare, logică, motivare, noimă, rațiune, sens, temei. (Nu văd ~ acestei hotărîri.) 3. rațiune, socoteală. (Are și aceasta un ~.) 4. socoteală, (înv. și reg.) șart. (Toate au ~ lor.) 5. ordine, regulă, rînduială, socoteală, (înv. și reg.) soroc. (Știe ~ lucrurilor.) 6. rînduială, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Știe ~ nunții.) 7. seamă, socoteală, (reg.) ogod. (Nu mai știa ~ averii lui.) 8. situație, stare. (Avea și el acum un ~.) 9. ordine, organizare, rînduială. (~ lumii nu se schimbă cu pamflete.) 10. chemare, menire, misiune, rol, sarcină, (reg.) menință, (livr. fig.) sacerdoțiu. (Și-a împlinit ~.) 11. menire, obiectiv, rol, scop, sens, țel, țintă, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri este acela de a...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rost s. v. CIOC. CLONȚ. CUVÎNT. DISPOZIȚIE. GLAS. GRAI. GURĂ. NORMĂ. PLISC. PRESCRIPȚIE. PREVEDERE. TĂIȘ. UȘOR. VOCE. VORBĂ. VORBIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rost (rosturi), s. n. – 1. (Înv.) Gură. – 2. (Înv.) Limbă, vorbire. – 3. Spațiu lăsat între firele de urzeală prin care trece suveica. – 4. Legătură, articulație, unire. – 5. Sens, semnificație, scop, rațiune. – 6. Ordine, regulă, normă, rînduială. – 7. Plan, proiect. – 8. Mod, modalitate, manieră. – Mr. rost. Lat. rŏstrum (Diez, Gramm., I, 20; Pușcariu 1476; REW 7386; Șeineanu, Semasiol., 194; Densusianu, GS, II, 315; Weigand, Jb., XII, 95), cf. cat., port. rosto, sp. rostro. – Der. rosta, vb. (a năvădi); rosti, vb. (a pronunța, a se exprima, a zice; a ordona, a rîndui; a schimba ițele; a prepara); rostui, vb. (a netezi, a umple cu material golurile între cărămizi); rostuială, s. f. (rostuire); rostuitor, s. m. (zidar care rostuiește); rostitor, adj. (care rînduiește, aranjează). – Cf. răsti.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rost, rosturi, s.n. – 1. Tâlc. 2. Grai. 3. Distanța dintre firele de urzeală. – Lat. rostrum „cioc, plisc” (Scriban; Densusianu, Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rost, -uri. s.n. – Distanța dintre firele de urzeală. – Lat. rostrum.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a lua la rapanghel / la refec / la rost / la trei păzește expr. (pop.) a reproșa, a certa.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a ști (ceva) pe de rost / pe din afară expr. v. a ști (ceva) ca pe apă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și pierde rostul expr. a deveni inutil.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rost, rosturisubstantiv neutru
- 1. Justificare, menire, motivare, scop, sens, tâlc, înțeles. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trecu fără zăbavă în birou și-l invită să-i spună numaidecît rostul telegramei. VORNIC, P. 170. DLRLC
- Numai cei nepricepuți nu pot pătrunde rostul cuvîntului. REBREANU, R. I 162. DLRLC
- În curtea mitropoliei, Ion cunoaște rostul tuturor lucrurilor. SP. POPESCU, M. G. 82. DLRLC
- Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cînte rostul lumii și splendorile naturii? VLAHUȚĂ, O. A. 69. DLRLC
- Ce vorbe-ar fi putut să-nșire Adîncul rost din ochii tăi! VLAHUȚĂ, O. A. 62. DLRLC
- Are mult de lucru la birou și n-are rost să-l întrerup. DEMETRIUS, C. 8. DLRLC
- Atunci ce rost are, după d-ta, codicilul ăsta? CAMIL PETRESCU, U. N. 35. DLRLC
- [Cântecul] nu-și avea rost în casa lor. C. PETRESCU, A. R. 56. DLRLC
- 1.1. Atribuție, misiune, rol, sarcină, slujbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se trudi... să-și aducă aminte cum o cheamă pe una din slujnice care avea rostul să-ncarce sobele. DUMITRIU, B. F. 83. DLRLC
-
- Cu (sau fără) rost. DLRLC
- Unii voiau să se repeadă fără rost după trăsură. DUMITRIU, N. 57. DLRLC
- Alerg fără rost în toate părțile. CAMIL PETRESCU, U. N. 259. DLRLC
- Oameni mulți se vor opri o clipă-n drum Și s-or descoperi în fața ta fără rost, Întrebîndu-se-ntre ei abia acum Cine-ai fost. D. BOTEZ, P. O. 154. DLRLC
-
-
- 2. Mod de a-și organiza viața; stare, situație socială, materială, familială. DEX '09 DLRLC
- Fierul nenorocirii spintecase în trei rînduri rostul și viața romînului Dănilă. GALACTION, O. I 156. DLRLC
- Nu rostul meu, de-a pururi pradă Ursitei maștere și rele, Ci jalea unei lumi, părinte, Să plîngă-n lacrimile mele. GOGA, P. 6. DLRLC
- Și Ținteș cel cu trainic rost Cu Lia lui sosit a fost Și Bardeș cel cu adăpost Prin munți sîlhui. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
- 2.1. Gospodărie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gospodărie
- 2.2. (În construcție cu verbele «a avea», «a găsi», «a pierde»,«a face») Sursă de câștig. DLRLC
- Un băiat care muncește, încet-încet își face un rost. PREDA, Î. 113. DLRLC
- El i-a făgăduit că se căsătoresc îndată ce-și face un rost. PAS, Z. I 93. DLRLC
- Unde a stat, ce rosturi a avut, se poate numai bănui, de știut cu certitudine este însă greu. CĂLINESCU, E. 79. DLRLC
- Grigore le spuse că tînărul Herdelea ar dori să-și găsească un rost în țară. REBREANU, R. I 41. DLRLC
- Să fi rămas în sat la noi, De-ai fi avut și tu vreun rost. IOSIF, PATR. 33. DLRLC
-
- A (nu) ști (de) rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu-i știa de rost de vreo trei zile. ISPIRESCU, la CADE. DLRLC
-
- A fi (mai rar a simți) rost de ceva = a întrevedea posibilitatea de a găsi ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Azi o întoarce, pentru că simte rost de chilipir. REBREANU, R. I 237. DLRLC
-
- A face rost de ceva = a procura ceva (greu de obținut, de realizat). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: procura
- Facem rost de cal și de pături, domnule sublocotenent. CAMIL PETRESCU, U. N. 318. DLRLC
- Dacă poți face rost de un sutar, am o afacere minunată, o afacere din care putem pune mîna pe trei miișoare. VLAHUȚĂ, O. A. 484. DLRLC
-
-
- 3. Mod, fel de organizare a unei activități; ordine după care se desfășoară o acțiune; plan de desfășurare, de executare a ceva. DEX '09 DLRLC
- Și tot rostul gospodăriei, pentru ziua întreagă, îl regula cuconu Ioniță, de cu revărsatul zorilor. HOGAȘ, DR. II 88. DLRLC
- Îi lipsea rostul obicinuit și ticna de toate zilele. SLAVICI, N. I 125. DLRLC
- Făcură tot ce trebuia pentru rostul căsătoriei lor. ISPIRESCU, L. 63. DLRLC
-
- Ziceau unii mai bătrîni și mai îndărătnici – de ce să schimbăm rosturile vechi? PAS, L. I 144. DLRLC
- Ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, N. 118. DLRLC
- Deschideți, bre, careva, poarta... Nedelca, dumneata cunoști rosturile... Vîră-ți mîna printre ostrețe. GALAN, Z. R. 195. DLRLC
-
- A nu-și afla rost = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr. DEX '09 DLRLC
- Alelei, tu Costeo, frate, spune-ne ce gînd te bate? – Măi fîrtați, nu-mi aflu rost; Vesel eu ca voi am fost. Mă gîndeam la maica, biata, Eu în foc, sub cruce tata. COȘBUC, P. I 130. DLRLC
-
- A-și pierde rostul = a-și pierde cumpătul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: zăpăci
- Pentru aceasta le trebuia un sol îndemănatic, carele să nu-și piardă rostul în curțile împărătești. ODOBESCU, S. III 526. DLRLC
- Jian rostul nu-și pierdea, El se aruncă înot, Cu suflet, cu cal cu tot. ALECSANDRI, P. P. 159. DLRLC
-
- A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine să fie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sabie și șușanea, vechi și în neputință de a mai sluji, mi se înfățișau nepotrivite... mai degrabă era în rostul ei o carabină scurtă cu repetiție, răzimată de părete și la îndemînă. SADOVEANU, O. L. 35. DLRLC
-
- (De obicei în construcții negative) A ști de rostul bogăției = a ști câtă avere are, a cunoaște firul, capătul unei averi (mari). DLRLC
- Zice că erau odată doi frați: unu bogat tare, că de bogat ce era singur nu-și mai știa de rostul bogăției. ȘEZ. I 239. DLRLC
-
-
- 4. Spațiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 4.1. Activitatea țesătorului. DLRLCsinonime: țesut
- Marița ca o nevastă vrea rostul să și-l pornească. ȘEZ. IX 187. DLRLC
-
-
- 5. Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură. DEX '09
- Rost de etanșare. Rost de lucru. DEX '09
- Face să curgă printre rosturile bagdadiei sămînță de cînepă. SADOVEANU, O. VIII 179. DLRLC
- Țiglele se pun rînduri-rînduri una lîngă alta, și rîndul de deasupra încalecă peste rosturile celui de jos. La TDRG. DLRLC
- diferențiere Spațiul îngust dintre cărămizile unui zid, dintre scândurile unei dușumele, dintre țiglele unui acoperiș etc. (uneori astupat cu un material de umplutură). DLRLC
- 5.1. Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A pune (un lucru) în rost = a pune (un lucru) la locul pe care trebuie să-l aibă într-un mecanism, pentru ca mecanismul să poată funcționa bine. DLRLC
- Decît să mă rog de prost, Pîn-a pune podu-n rost... MAT. FOLK. 166. DLRLC
-
-
-
- 6. Gură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gură
- Ah! ce frumoase vorbe din rostul lui răsar. COȘBUC, P. I 160. DLRLC
- Sfînt să fie rostul tătîne-meu, că bine m-a învățat. CREANGĂ, P. 212. DLRLC
-
- Îi ascultam rostul greu și încîlcit. SADOVEANU, O. III 516. DLRLC
-
- 6.2. Facultatea de a vorbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Voise să vorbească ceva cu veselie, ș-acuma parcă-i amorțise rostul limbii. SADOVEANU, O. V 220. DLRLC
-
- Pe de rost = fără un text în față, din aducere-aminte, din memorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Asta era scrisoarea lui Gheorghiță și Vitoria o știa pe de rost. SADOVEANU, B. 15. DLRLC
- Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost, De-mi țin la el urechea și rîd de cîte-ascult. EMINESCU, O. I 71. DLRLC
- Un răvaș pică pe genunchii-mi... Îl știu de rost. ALECSANDRI, O. P. 22. DLRLC
- A învăța pe de rost = a învăța un text pentru a-l putea reda din memorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Învățasem pe de rost aproape toate cuvintele normale, și-n fața mea era tot pîclă de nepătruns. SADOVEANU, E. 110. DLRLC
- Dar severul Iorgu Carpen a înghițit de trei ori pînă să înceapă cuvîntarea, pe care o învățase pe de rost. POPA, V. 215. DLRLC
-
-
- A lua (pe cineva) la rost = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mustra
- De rost = (în opoziție cu în scris) prin viu grai. DLRLCsinonime: verbal
- Totodată rog pre milostivul ziditoriu ca să mă învrednicească în puțînă vreme de a vă vide sănătos și mulțămit, ca să pot a vă zice di rost că sînt cu multă fiiască plecăciune. KOGĂLNICEANU, S. 93. DLRLC
-
-
etimologie:
- rostrum DEX '09 DEX '98