motivare sf [At: NEGULICI / Pl: ~vări / E: motiva] 1 Expunere de motive (1). 2-3 (Pex) Motiv (1-2) Si: (rar) motivație (1-2). 4 (Șîs bilet de ~) Cerere adresată unei autorități școlare prin care se jutifică absențele unui elev sau unui student de la cursuri și se solicită scuzarea acestor absențe.

MOTIVARE, motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare, îndreptățire.

MOTIVARE s.f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei, motivație; (spec.) cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. [< motiva].

MOTIVARE s. f. 1. acțiunea de a motiva; motivație. 2. cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. (< motiva)

motivare s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări

motivare s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări

motivare s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări

MOTIVARE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. justificare, logică, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicație, justificare. (Există vreo ~ a gestului său?) 5. v. scuză.

MOTIVARE s. 1. îndreptățire, justificare, motivație, rațiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărîri.) 2. argument, motiv, motivație. (Cea mai bună ~ adusă în sprijinul opțiunii sale.) 3. justificare, logică, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicație, justificare. (Există vreo ~ a gestului său?) 5. justificare, motivație, scuză, (rar) scuzare, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.)

Motivare ≠ nemotivare