verbal, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr verbal, lat verbalis, -e] 1 (Îoc scris) Care se comunică prin viu grai Si: oral. 2 (Îoc scris) Care caracterizează vorbirea Si: oral. 3 (Îs) Notă ~ă Notă a unui guvern, a unui stat, predată ambasadorului unui stat străin, nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 4 Care privește cuvintele ca mijloc de exprimare a unei idei, a unei creații etc. 5 Care se exprimă cu ajutorul cuvintelor. 6 (Grm) Care aparține verbului (1). 7 (Grm) Care provine dintr-un verb. 8 (Grm; îs) Flexiune ~ă Conjugare (1).

verbal,-ă adj. 1 (în opoz. cu „scris”) Care se face sau care se transmite prin viu grai; care caracterizează limba vorbită, vorbirea; oral. ◊ (adv.) Vrea să discute și să rezolve verbal disputa. ◊ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, predată ambasadorului unui stat străin, echivalentă cu o declarație orală. Proces-verbal v. proces. 2 Care privește cuvintele ca mijloc sau fel de exprimare a unei idei, a unei creații etc. Fraza scriitorului prezintă o mare imaginație verbală. ♦ (despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care se exprimă cu ajutorul cuvintelor. Patriotismul verbal este o boală rușinoasă (SADOV.). ◊ Flux verbal v. flux. 3 (gram.) Care aparține verbului, referitor la verb, al verbului; care provine dintr-un verb, de verb. De la un verb se pot crea mai multe abstracte verbale. ◊ Flexiune verbală = conjugare. Abstract verbal v. abstract. Predicat verbal v. predicat. • pl. -i, -e. /<fr. verbal, lat. verbalis, -e.

VERBAL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face prin viu grai sau se transmite oral, din gură în gură; (în opoziție cu scris) care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. (Adverbial) Apoi, apropiindu-se mai mult, adăogă: Aș avea ceva verbal. D. ZAMFIRESCU, R. 161. ◊ (În special în diplomație) Notă verbală = notă nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. ◊ Compus: proces- verbal v. proces. ♦ Care se referă la exprimarea prin vorbe; format din cuvinte. Poezia acestuia înscrie de cele mai multe ori o mare bogăție de idei într-o extrem de mare economie verbală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 3/3. Hogaș este un autor stăpîn pe o incontestabilă putere verbală. VIANU, A. P. 282. 2. (În expr.) Surditate verbală v. surditate. 3. Care aparține verbului, privitor la verb. Forme verbale. ▭ În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală e analitică. GRAUR, F. L. 180.

VERBAL, -Ă adj. Care se transmite prin viu grai, din gură în gură. ◊ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. [Cf. lat. verbalis, fr. verbal].

VERBAL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. ♦ notă ~ă = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. ♦ flexiune ~ă = conjugare (1). ◊ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis)

VERBAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care se realizează prin vorbire; oral. Expresie ~ă. ◊ Notă ~ă notă diplomatică fără semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. /<fr. verbal, lat. verbalis

VERBAL² ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de un verb; propriu verbului. Desinență ~ă. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locuțiune ~ă. 3) Care derivă de la verb. /<fr. verbal, lat. verbalis

verbal a. 1. rostit din gură, iar nu dat în scris: promisiune verbală; 2. Gram. propriu verbului, ce provine dela un verb: adjectiv verbal. V. proces.

*verbál, -ă adj. (lat. verbalis). Oral, din gură: declarațiune verbală. Gram. De verb, al verbuluĭ: formă verbală. Provenit din verb: adjectiv, substantiv verbal. Adv. Din gură (nu în scris): a promite verbal. V. proces.

verbal adj. m., pl. verbali; f. verbală, pl. verbale

verbal adj. m., pl. verbali; f. verbală, pl. verbale

verbal adj. m., pl. verbali; f. sg. verbală, pl. verbale

VERBAL adj. oral. (Comunicare ~.)

VERBAL adj. oral. (Comunicare ~.)

VERBAL, -Ă adj. (cf. lat. verbalis, fr. verbal): în sintagmele abstract verbal, adjectiv verbal, atribut verbal, context verbal, copulă verbală, expresie verbală (impersonală), flexiune verbală, formă verbală, grup verbal, limbaj verbal, locuțiune verbală, morfem verbal, perifrază verbală, predicat verbal, propoziție verbală și sistem verbal (v.).

mod verbal categorie gramaticală specifică verbului.