15 definiții pentru verbal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.

VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.

verbal, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr verbal, lat verbalis, -e] 1 (Îoc scris) Care se comunică prin viu grai Si: oral. 2 (Îoc scris) Care caracterizează vorbirea Si: oral. 3 (Îs) Notă ~ă Notă a unui guvern, a unui stat, predată ambasadorului unui stat străin, nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 4 Care privește cuvintele ca mijloc de exprimare a unei idei, a unei creații etc. 5 Care se exprimă cu ajutorul cuvintelor. 6 (Grm) Care aparține verbului (1). 7 (Grm) Care provine dintr-un verb. 8 (Grm; îs) Flexiune ~ă Conjugare (1).

VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face prin viu grai sau se transmite oral, din gură în gură; (în opoziție cu scris) care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. (Adverbial) Apoi, apropiindu-se mai mult, adăogă: Aș avea ceva verbal. D. ZAMFIRESCU, R. 161. ◊ (În special în diplomație) Notă verbală = notă nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. ◊ Compus: proces- verbal v. proces. ♦ Care se referă la exprimarea prin vorbe; format din cuvinte. Poezia acestuia înscrie de cele mai multe ori o mare bogăție de idei într-o extrem de mare economie verbală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 3/3. Hogaș este un autor stăpîn pe o incontestabilă putere verbală. VIANU, A. P. 282. 2. (În expr.) Surditate verbală v. surditate. 3. Care aparține verbului, privitor la verb. Forme verbale.În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală e analitică. GRAUR, F. L. 180.

VERBÁL, -Ă adj. Care se transmite prin viu grai, din gură în gură. ◊ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. [Cf. lat. verbalis, fr. verbal].

VERBÁL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. ♦ notă ~ă = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. ♦ flexiune ~ă = conjugare (1). ◊ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis)

VERBÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se realizează prin vorbire; oral. Expresie ~ă.Notă ~ă notă diplomatică fără semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. /<fr. verbal, lat. verbalis

VERBÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de un verb; propriu verbului. Desinență ~ă. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locuțiune ~ă. 3) Care derivă de la verb. /<fr. verbal, lat. verbalis

verbal a. 1. rostit din gură, iar nu dat în scris: promisiune verbală; 2. Gram. propriu verbului, ce provine dela un verb: adjectiv verbal. V. proces.

*verbál, -ă adj. (lat. verbalis). Oral, din gură: declarațiune verbală. Gram. De verb, al verbuluĭ: formă verbală. Provenit din verb: adjectiv, substantiv verbal. Adv. Din gură (nu în scris): a promite verbal. V. proces.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verbál adj. m., pl. verbáli; f. verbálă, pl. verbále

verbál adj. m., pl. verbáli; f. sg. verbálă, pl. verbále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERBÁL adj. oral. (Comunicare ~.)

VERBAL adj. oral. (Comunicare ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VERBÁL, -Ă adj. (cf. lat. verbalis, fr. verbal): în sintagmele abstract verbal, adjectiv verbal, atribut verbal, context verbal, copulă verbală, expresie verbală (impersonală), flexiune verbală, formă verbală, grup verbal, limbaj verbal, locuțiune verbală, morfem verbal, perifrază verbală, predicat verbal, propoziție verbală și sistem verbal (v.).

mod verbal categorie gramaticală specifică verbului.

mod verbal categorie gramaticală specifică verbului.

Intrare: verbal
verbal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verbal
  • verbalul
  • verbalu‑
  • verba
  • verbala
plural
  • verbali
  • verbalii
  • verbale
  • verbalele
genitiv-dativ singular
  • verbal
  • verbalului
  • verbale
  • verbalei
plural
  • verbali
  • verbalilor
  • verbale
  • verbalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verbal

  • 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: oral un exemplu
    exemple
    • (și) adverbial Apoi, apropiindu-se mai mult, adăogă: Aș avea ceva verbal. D. ZAMFIRESCU, R. 161.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În special în diplomație) Notă verbală = notă nesemnată, echivalentă cu o declarație orală.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. Care se referă la exprimarea prin vorbe; format din cuvinte.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Poezia acestuia înscrie de cele mai multe ori o mare bogăție de idei într-o extrem de mare economie verbală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 389, 3/3.
        surse: DLRLC
      • Hogaș este un autor stăpîn pe o incontestabilă putere verbală. VIANU, A. P. 282.
        surse: DLRLC
  • 2. expresie Surditate (1.2.) verbală (1.2.).
    surse: DLRLC
  • 3. Care aparține verbului (1.), privitor la verb, de verb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 2 exemple
    exemple
    • Forme verbale.
      surse: DLRLC
    • În rusește flexiunea nominală e sintetică, iar cea verbală e analitică. GRAUR, F. L. 180.
      surse: DLRLC

etimologie: