10 definiții pentru justificare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

justificare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 587/8-9 / Pl: ~cări / E: justifica] 1-4 Demonstrare a justeții (1-4) unui lucru. 5 Motivare. 6 Îndreptățire. 7 Dovedire a nevinovăției cuiva Si: desvinovățire, (înv) justificație (1). 8 Dovedire a întrebuințării legale a unor sume de bani, a unor materiale etc. prezentând actele necesare.

JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica.

JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica.

JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei. Justificarea unei absențe.

JUSTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificațiune. / < justifica].

justificare f. 1. acțiunea de. a (se) justifica; 2. probe ce servesc a justifica pe cineva.

* justificațiúne f. (lat. justificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te justifica. Proba unuĭ lucru: justificațiunea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắri

justificáre s. f., g.-d. art. justificării; pl. justificări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUSTIFICÁRE s. 1. îndreptățire, justificație logică, motivare, motivație, rațiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărâri.) 2. logică, motivare, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei hotărâri.) 3. explicare, explicație, motivare. (Există vreo ~ a gestului său?) 4. v. scuză. 5. v. dezvinovățire.

JUSTIFICARE s. 1. îndreptățire, motivare, motivație, rațiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărîri.) 2. logică, motivare, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acelei hotărîri.) 3. explicare, explicație, motivare. (Există vreo ~ a gestului său?) 4. motivare, motivație, scuză, (rar) scuzare, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.) 5. dezvinovățire, disculpare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare. (O ~ neconvingătoare.)

Intrare: justificare
justificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justificare
  • justificarea
plural
  • justificări
  • justificările
genitiv-dativ singular
  • justificări
  • justificării
plural
  • justificări
  • justificărilor
vocativ singular
plural

justificare

etimologie:

  • vezi justifica
    surse: DEX '98 DN