19 definiții pentru poleială
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLEIALĂ, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei2; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește2 un obiect. ♦ Foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială. 2. Cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, științifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei2 + suf. -eală.
POLEIALĂ, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei2; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește2 un obiect. ♦ Foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială. 2. Cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, științifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei2 + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poleială sf [At: ANON. CANTAC. / V: (îrg) ~lială, (înv) ~loi~, (îvr) ~liia~ / Pl: ~ieli / E: polei4 + -eală] 1 Poleire (1). 2 (Ccr) Strat de metal, mai ales, de aur, argint, cu care se acoperă decorativ unele obiecte Si: (rar) polei (3), poleitură (2), (îvr) poliment. 3 Foaie subțire de staniol cu care se învelesc diverse articole din comerț, mai ales alimentele. 4 (Rar) Fir de aur, de argint etc., folosit la țesături sau cusături. 5 (Fig) Perfecționare, șlefuire a unor opere literare sau științifice. 6 (Fig) Aparență înșelătoare de cultură, de civilizație etc. 7 (Fig) Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare. 8 (Fig) Strălucire aparentă. 9 Lustruire a unui obiect. 10 (Fig) Perfecționare a unei opere literare sau științifice. 11 (Reg; îf polială) Polei1 (1). 12 Lumină aurie sau argintie care învăluie ceva. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEIALĂ, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei; strat de metal, mai ales de aur sau de argint, cu care se poleiește. (Atestat în forma polială) Pereții erau numai oglinzi, tavanurile numai polială și pardoseala numai chilimuri și catifele. POPESCU, B. II 61. ♦ Foaie subțire de metal de culoare aurie sau argintie cu care se învelesc unele obiecte. Șocolată învelită în poleială. ♦ Fig. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de conținut; lustru, spoială. O inteligență foarte puțin pătrunzătoare, foarte slabă, dar cu poleială franțuzească. GHEREA, ST. CR. I 281. Ura din convingere așa-numitele conveniențe și poleiala lumii. CARAGIALE, N. S. I 7. 2. Cizelare, șlefuire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, științifice. Fiindcă această comedie are să facă parte din repertoriul meu dramatic... aș dori să-i dau cea mai de pe urmă poleială. ALECSANDRI, S. 63. – Variantă: polială s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLEIALĂ ~ieli f. 1) v. A POLEI. 2) Strat subțire de metal nobil cu care este poleit un obiect. 3) fig. Strălucire aparentă (fizică sau spirituală) care produce o impresie înșelătoare; spoială; pospăială; lustru. /a polei + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poleială f. 1. daurire: strălucind de poleieli; 2. fig. lustru, spoială: poleiala lumii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleĭálă f., pl. ĭelĭ. Substanță care poleĭește, văpsea aurie saŭ argintie. Fig. Lustru, spoĭală, cĭoplire, civilizare: a avea poleĭala lumiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polială sf vz poleială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poliială sf vz poleială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poloială sf vz poleială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIALĂ s. f. v. poleială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poleială s. f., g.-d. art. poleielii; pl. poleieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poleială s. f., g.-d. art. poleielii; pl. poleieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poleială s. f., g.-d. art. poleielii; pl. poleieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poleială, pl. poleieli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
poleială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLEIALĂ s. v. ghețuș, polei.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLEIALĂ s. v. staniol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poleială s. v. GHEȚUȘ. POLEI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEIALĂ s. staniol, (reg.) șic. (Ciocolată învelită în ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
poleială, poleielisubstantiv feminin
-
-
- Pereții erau numai oglinzi, tavanurile numai polială și pardoseala numai chilimuri și catifele. POPESCU, B. II 61. DLRLC
-
- 1.2. Foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ciocolată învelită în poleială. DLRLC
-
- 1.3. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lustru spoială strălucire
- O inteligență foarte puțin pătrunzătoare, foarte slabă, dar cu poleială franțuzească. GHEREA, ST. CR. I 281. DLRLC
- Ura din convingere așa-numitele conveniențe și poleiala lumii. CARAGIALE, N. S. I 7. DLRLC
-
-
- 2. Cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, figurat, a unei opere literare, științifice etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fiindcă această comedie are să facă parte din repertoriul meu dramatic... aș dori să-i dau cea mai de pe urmă poleială. ALECSANDRI, S. 63. DLRLC
-
etimologie:
- Polei + sufix -eală. DEX '09 DEX '98