șlefuire sf [At: IOANOVICI, TEHN. 333 / Pl: ~ri / E: șlefui¹] 1 Prelucrare a obiectelor prin pilire, frecare, tăiere sau rindeluire, în vederea netezirii suprafețelor acestora sau a obținerii unei anumite forme Si: șlefuială (1), șlefuit¹ (1). 2 (Spc) Tăiere în fațete fine a pietrelor prețioase, pentru a le mări valoarea și strălucirea Si: șlefuială (2), șlefuit¹ (2). 3 (Fig) Finisare cu minuțiozitate a unui text, a unei opere de artă etc. Si: cizelare, șlefuit¹ (3). 4 (Fig) Rafinare a unei persoane Si: șlefuit¹ (4).

ȘLEFUIRE, șlefuiri, s. f. Acțiunea de a șlefui; cizelare, lustruire.

șlefuire s. f., g.-d. art. șlefuirii; pl. șlefuiri

șlefuire s. f., g.-d. art. șlefuirii; pl. șlefuiri

șlefuire s. f., g.-d. art. șlefuirii; pl. șlefuiri

ȘLEFUIRE s. 1. lustruire, lustruit, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 2. netezire, șlefuit. (~ unei suprafețe metalice.) 3. v. cizelare.

ȘLEFUIRE s. v. cizelare, cultivare, rafinare, stilare, stilizare.

ȘLEFUIRE s. 1. lustruire, lustruit, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 2. netezire, șlefuit. (~ unei suprafețe metalice.) 3. cizelare, cizelat, șlefuit. (~ unui material dur.)

șlefuire s. v. CIZELARE. CULTIVARE. RAFINARE. STILARE. STILIZARE.