poleială sf [At: ANON. CANTAC. / V: (îrg) ~lială, (înv) ~loi~, (îvr) ~liia~ / Pl: ~ieli / E: polei⁴ + -eală] 1 Poleire (1). 2 (Ccr) Strat de metal, mai ales, de aur, argint, cu care se acoperă decorativ unele obiecte Si: (rar) polei (3), poleitură (2), (îvr) poliment. 3 Foaie subțire de staniol cu care se învelesc diverse articole din comerț, mai ales alimentele. 4 (Rar) Fir de aur, de argint etc., folosit la țesături sau cusături. 5 (Fig) Perfecționare, șlefuire a unor opere literare sau științifice. 6 (Fig) Aparență înșelătoare de cultură, de civilizație etc. 7 (Fig) Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare. 8 (Fig) Strălucire aparentă. 9 Lustruire a unui obiect. 10 (Fig) Perfecționare a unei opere literare sau științifice. 11 (Reg; îf polială) Polei¹ (1). 12 Lumină aurie sau argintie care învăluie ceva. corectat(ă)