15 definiții pentru spoială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOIALĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit1, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. Însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] – Spoi + suf. -eală.

SPOIALĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit1, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. Însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] – Spoi + suf. -eală.

spoia sf [At: BIBLIA (1688), 1451/37 / P: spo-ia~ / Pl: ~ieli / E: spoi + -eală] 1 (Îvp) Poleială. 2 (Fig) Însușire superficială a unor noțiuni de cultură, a unor maniere civilizate etc. Si: lustru, poleială. 3 (Fig) Falsă civilizație. 4 (Fig) Superficialitate. 5 (Îla) De ~ Superficial. 6 Acoperire a suprafeței interioare a unui vas de aramă cu un strat protector de cositor Si: cositorire (1), cositorit1 (1), spoire (2), spoit1 (2), (înv) spoitură (1). 7 Acoperire a unei suprafețe cu un strat subțire de var Si: spoire (3), spoit1 (3), văruială, văruire, văruit, (înv) spoitură (2). 8 (Pex) Strat de var depus în urma văruirii Si: (înv) spoitură (3). 9 (Ccr) Lutul, huma etc. cu care se spoiește (7). 10 (Reg) Vopsea care se pune în var pentru a-l colora. 11 (Pfm; prt) Fardare (1).

SPOIALĂ, spoieli, s. f. Faptul de a spoi; văruială. ♦ Strat subțire de aur, de argint, alamă, cositor etc. cu care se acoperă suprafața unui obiect de metal. ♦ Fig. Lustru superficial, fără valoare (de cultură, de civilizație etc.); pospăială. N-am pus preț vreodată pe spoieli. BENIUC, V. 9. Satira pieselor lui Caragiale ne va fi explicată prin spoiala ridiculă a civilizației claselor sociale de mahala. DEMETRESCU, O. 173. Dar vedeți pe învățatul cu spoiala sa de frază Cum în fața adunării neștiința încadrează. BELDICEANU, P. 120. ♦ (Peiorativ) Suliman, fard. Un bărbat care adesea cu buzele mînjite de spoiala curtezanei venea să te sărute pe tine. La TDRG.

SPOIALĂ ~ieli f. 1) v. A SPOI. 2) Strat subțire de metal inoxidabil protector. 3) fig. Lucru superficial care produce o impresie înșelătoare; poleială; pospăială. [G.-D. spoielii; Sil. spo-ia-] /a spoi + suf. ~eală

spoĭálă f., pl. ĭelĭ. Rezultatu spoĭriĭ saŭ modu de a spoĭ: niște spoĭală cenușie pentru sobă, spoĭala tingiriĭ a început să se roadă. Fig. Pospăĭală, pospaĭ, lustru înșelător: o spoĭală de învățătură.

spoeală f. 1. albirea pereților unei case; 2. fig. lustru (superficial): spoeală de învățătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spoia s. f., g.-d. art. spoielii; pl. spoieli

spoia s. f., g.-d. art. spoielii; pl. spoieli

spoia s. f., g.-d. art. spoielii; pl. spoieli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPOIA s. spoire, spoit, văruială, văruire, văruit. (~ pereților camerei.)

Intrare: spoială
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoia
  • spoiala
plural
  • spoieli
  • spoielile
genitiv-dativ singular
  • spoieli
  • spoielii
plural
  • spoieli
  • spoielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spoia, spoielisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) spoi; spoit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. concretizat Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. figurat Însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pospăială
      • format_quote N-am pus preț vreodată pe spoieli. BENIUC, V. 9. DLRLC
      • format_quote Satira pieselor lui Caragiale ne va fi explicată prin spoiala ridiculă a civilizației claselor sociale de mahala. DEMETRESCU, O. 173. DLRLC
      • format_quote Dar vedeți pe învățatul cu spoiala sa de frază Cum în fața adunării neștiința încadrează. BELDICEANU, P. 120. DLRLC
    • 1.3. peiorativ Fard, suliman. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un bărbat care adesea cu buzele mînjite de spoiala curtezanei venea să te sărute pe tine. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Spoi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.