cizelare sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 248 / Pl: ~lări / E: cizela] 1-2 Finisare (sau ornamentare) (cu dalta) a unui obiect (de metal) Si: cizelat¹ (1-2). 3 (Fig) Aducere de îmbunătățiri unei lucrări Si: cizelat¹ (3). 4 (Fig) Deprindere cu obiceiuri civilizate, cu acte de cultură etc Si: cizelat¹ (4).

CIZELARE, cizelări, s. f. Acțiunea de a cizela. ◊ Fig. Dintre aceste tabere, una face din frazări admirabile melopee, cizelări artistice, giuvaeruri rare sau tablouri de preț. MACEDONSKI, O. IV 110.

CIZELARE s.f. Acțiunea de a cizela și rezultatul ei. [< cizela].

cizelare f. fapta de a cizela.

cizelare s. f., g.-d. art. cizelării; pl. cizelări

cizelare s. f., g.-d. art. cizelării; pl. cizelări

cizelare s. f., g.-d. art. cizelării; pl. cizelări

CIZELARE s. 1. cizelat, șlefuire, șlefuit. (~ unui material dur.) 2. v. stilizare.

CIZELARE s. v. cultivare, rafinare, stilare.

CIZELARE s. 1. cizelat, șlefuire, șlefuit. (~ unui material dur.) 2. stilizare, (rar) subtilizare, (fam. fig.) pieptănare, (fig.) șlefuire. (~ unui text literar.)

cizelare s. v. CULTIVARE. RAFINARE. STILARE.

CIZELÁRE (< fr.) s. f. Operație de finisare, retușare sau ornamentare a unor obiecte metalice prin așchiere, gravare sau modelare cu dălți, poansoane, priboaie etc. sau numai prin așchiere.