SUSCEPTIBIL, -Ă, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se simte imediat ofensat, care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. – Din fr. susceptible.

susceptibil, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr susceptible] 1 (D. oameni) Care se supără (foarte) repede sau care se simte numaidecât ofensat Si: supărăcios (3), silnic (25), (reg) supăralnic (2), supăros (2), (fam) țâfnos. 2 (Pex) Sensibil (2). 3 (D. ființe, mai ales d. oameni sau d. părți ale corpului lor, d. manifestări, creații etc. ale lor ori procese, d. fenomene etc.; de obicei udp „de”, rar „la” și având adesea un verb la infinitiv sau, rar, la conjunctiv) Care poate sau care este în stare de... ori să... Si: apt, bun (33), capabil (1). 4 (D. obiecte) Care poate suferi modificări (de aspect, de formă etc.) sub influența factorilor interni sau externi Si: transformabil, (rar) modificabil.

SUSCEPTIBIL, -Ă, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. – Din fr. susceptible.

SUSCEPTIBIL, -Ă, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. [Cărămizile] sînț încă umede și moi și netezimea lor e susceptibilă de a păstra orice urmă, evocînd timpurile cînd a fost născocită caldeeana scriere cuneiformă. BOGZA, C. O. 219. 2. Capabil de a..., în stare să... Se credea obligată să facă tot ce e susceptibil să o ridice deasupra. REBREANU, R. I 186. Talangiu este un om... susceptibil de a se entuziasma îndată. BOLINTINEANU, O. 419. 3. (Despre oameni) Care se supără repede, care se simte numaidecît ofensat; supărăcios. V. sensibil. Fire susceptibilă.

SUSCEPTIBIL, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care este capabil să..., care poate să..., este în stare să... ♦ (Despre lucruri) Care poate suferi modificări. 2. Care se supără repede; supărăcios. [Cf. fr. susceptible, lat. susceptibilis].

SUSCEPTIBIL, -Ă adj. 1. capabil să..., în stare să... 2. care poate suferi modificări. 3. care se supără repede; supărăcios; sensibil. (< fr. susceptible, lat. susceptibilis)

SUSCEPTIBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se supără ușor; șifonabil; supărăcios. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă un simț neobișnuit; cu sensibilitate acută. Delicatețe ~ă. 3) (despre obiecte) Care poate fi supus modificării. /<fr. susceptible

susceptibil a. 1. care poate primi modificări: pasaj susceptibil de diferite interpretări; 2. fig. care se ofensează lesne: persoană susceptibilă.

*susceptíbil, -ă adj. (lat. susceptibilis, d. suscipere, susceptum, a primi, a suferi. V. în-cep). Care poate suferi modificărĭ saŭ lua diferite forme materiale: susceptibilă de tot felu de forme. Fig. Care se ofensează ușor: om susceptibil.

susceptibil adj. m., pl. susceptibili; f. susceptibilă, pl. susceptibile

susceptibil adj. m., pl. susceptibili; f. susceptibilă, pl. susceptibile

susceptibil adj. m., pl. susceptibili; f. sg. susceptibilă, pl. susceptibile

susceptibil (pr. sce)

SUSCEPTIBIL adj. I. 1. v. supărăcios. 2. sensibil, (ir.) sensibilos. (De ce ești atât de ~?) II. 1. v. apt. 2. v. pasibil.

SUSCEPTIBIL adj. I. 1. supărăcios, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) țîfnos. (Om ~.) 2. sensibil, (ir.) sensibilos. (De ce ești atît de ~?) II. 1. apt, bun, capabil, convenabil, potrivit. (~ pentru un anumit scop.) 2. pasibil. (~ de îmbunătățire.)