complicat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: complica] 1-2 Complicare (1-2).

complicat², ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 14/16 / Pl: ~ați, ~e / E: complica] 1 Alcătuit din (prea) multe elemente. 2-3 Greu de descurcat sau de înțeles Si: încurcat, încâlcit.

COMPLICAT, -Ă, complicați, -le, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente, multiplu; greu de descurcat sau de înțeles, încurcat, încîlcit. Viața e ceva mai complicată decît în romanele tale. C. PETRESCU, Î. I 8. Această strofă, care pare atît de complicată, se citește ușor, ca proza. GHEREA, ST. CR. III 379. Adresa lui Horică eu nu o am aci, și e foarte complicată ca să ți-o spun din memorie. CARAGIALE, O. VII 173.

COMPLICAT, -Ă adj. Încurcat, greu de înțeles. [Cf. fr. compliqué].

COMPLICAT, -Ă adj. 1. încurcat, greu de înțeles. 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (< fr. compliqué)

complicat a. 1. compus dintr’un mare număr de părți; 2. gravat prin complicațiuni: boală complicată.

*complicát, -ă adj. (lat. complicatus). Amestecat cu altele: boală complicată. Compus din maĭ multe bucățĭ: mașină complicată. Prea încărcat cu întîmplărĭ: narațiune complicată.

COMPLICAT adj. 1. încâlcit, încurcat. (Trebuie descurcată acea problemă ~.) 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.) 3. dificil, greu. (O problemă ~ la matematică.)

COMPLICAT adj. 1. încîlcit, încurcat. (Trebuie descurcată acea problemă ~.) 2. (fig). întortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.) 3. dificil, greu. (O problemă ~ la matematică.)

Complicat ≠ simplu