26 de definiții pentru cinste

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CINSTE s. f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ◊ Expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. ◊ Loc. adv. Cu cinste = în mod onorabil, după merit. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ◊ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). ◊ Expr. A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ◊ Loc. adj. Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). ◊ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din sl. čĭstĭ.

cinste sf [At: COD. VOR. 152/13 / V: (înv) ~tă / S: (înv) cis~ / Pl: (rar) ~și ~ti, (înv) ~turi / E: vsl чисти] 1 Onestitate. 2 (Pfm; îla) De ~ Demn de încredere Si: cinstit (2), fidel, onest. 3 (Îal) Onorabil. 4 (Înv; îal) Cast. 5 (Iuz; îlav) În toată ~a În mod sincer. 6 (Înv; îe) A fi fără (de) ~ Necinstit. 7 (Înv; îae) Lipsit de castitate. 8 (Înv; îae) Care nu merită respect. 9 (Pfm; îe) A pierde ~a A nu mai fi onest. 10 (Fig; pfm; îae) A nu mai fi fecioară. 11 (Reg; irn; îe) A da ~a în cineva A da foamea în cineva. 12 (Pfm; îe) Pe ~a (sau crucea) mea! Pe cuvântul meu! 13 (Pfm; îe) A-și da cuvântul de ~ (sau onoare) A jura. 14 (Înv; îlav) Cu ~ Politicos. 15 (Pfm; îal) În mod onorabil. 16 (Înv) Virtute. 17 (îvp) Respect. 18 (Pfm; îe) A fi vai de ~a cuiva A nu avea nici o trecere. 19 (Pfm; îe) A da ~a pe rușine A se face de rușine. 20 (Pfm; îae) A se compromite. 21 (Rar; îae) A se păcăli. 22 Onoare. 23 (îlav) În ~a (cuiva sau a ceva) Spre lauda (cuiva sau a ceva). 24 (Pfm; îe) A-i face ~ (cuiva) A-i face (cuiva) onoare. 25 (Pfm; îae) A oferi gratis cuiva de băut (și de mâncat) într-un local Si: a trata, a cinsti (13). 26 (Pfm) Manifestare exterioară a considerației față de cineva Si: ceremonial, fast, paradă, pompă. 27 (Pfm) Dar adus în semn de jertfa Si: ofrandă. 28 (Pfm) Dar care se dă din bunăvoință, din dragoste Si: cadou, (înv) prezent. 29 (Pfm) Daruri constând, mai ales, în mâncăruri la nuntă, la naștere Si: (înv) chirvaiu, poclon, rodion. 30 (Pfm; îs) ~a miresei Darurile ce se aduc la masa mare. 31 (Pfm; îla) Pe ~ Bun. 32 (Pfm; îal) Frumos. 33 (Pfm; îal) Grozav. 34 (Pfm) Ospăț (în care predomină băutura). 35 (Pfm; irn; îe) A ~ti A certa (pe cineva). 36 (Pfm) Băutură alcoolică. 37 (Pfm; îs) Capul ~i Locul de frunte la ospăț. 38 (Pfm; îe) A fi plin de ~ A fi beat. 39 (Pfm; îe) A bea în ~a cuiva A ridica paharul făcând urări de bine pentru cineva, mulțumindu-i. 40 (Pop; îs) ~a casei Masă. 41 (Pfm; îe) A avea ~a să... (sau a..., de a...) A avea onoarea. 42 (Înv) Mărire. 43 (Înv) Distincție. 44 (Înv) Rang. 45 (Nob) Faimă. 46 (Îvp; îlav) În ~ Gratis. 47 (Înv; îal) În zadar. 48 (Pop) Bacșiș. 49 (Pfm) Scoaterea pălăriei înaintea cuiva în semn de respect. 50 (Pfm) Pălărie. 51 (Pop; îc) ~a-câmpului Ștevie (Astrantia major).

CINSTE s. f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ◊ Expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. ◊ Loc. adv. Cu cinste = în mod onorabil, după merit. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ◊ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). ◊ Expr. A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ◊ Loc. adj. Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). ◊ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din sl. čĭștĭ.[1]

  1. Probabil etimologia corectă este čĭstĭ. Scrierea cu ș este puțin probabilă. — cata

CINSTE s. f. I. (Merit moral sau social care atrage după sine nume bun, prestigiu) 1. Onestitate, probitate, corectitudine. Am venit să votez pentru cinste, pentru abecedar, pentru muncă, pentru lumină. VINTILĂ, O. 39. Să arăt în versuri, în rînduri măsurate, Că cinstea și virtutea sînt lucruri lăudate. ALEXANDRESCU, P. 82. 4 Loc. adj. De cinste = cinstit, onest, demn de încredere. În bătătură le ieși-nainte Un bătrîn de treabă și foarte de cinste. PANN, P. V. I 11. 2. Credință, fidelitate, castitate. Își calcă datoriile sale de femeie, uită virtutea, leapădă cinstea. NEGRUZZI, S. I 48. II. (Recunoaștere a meritelor cuiva, manifestare exterioară a prețuirii, a respectului pentru cineva)Prețuire, respect, stimă, considerație, vază. Strîns-ai fiii munciifront de-asalt măreț -, Muncii dînd iar cinste și avînt și preț. TOMA, C. V. 479. Vei rîde, tată, cum ai rîs și de surioarele mele, fără ca toate astea să le scază cinstea. ISPIRESCU, L. 15. Puțin mai înainte un monument s-arată; să-l privim... Dar ce semne de cinste pe el sînt? ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ Loc. adv. Cu cinste = meritînd respectul lumii, în mod onorabil. Și-a îndeplinit cu cinste angajamentul.Să înveți vreun meșteșug, prin care să poți trăi cu cinste. DRĂGHICI, R. 5. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine = a-și pierde numele bun, a se face de rușine. Ioane, cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gîlceavă! CREANGĂ, A. 119. Să nu vie vremea să dai cinstea pe rușine. NEGRUZZI, S. I 249. ◊ Pe cinste! sau pe cinstea mea! invocație pentru a întări adevărul celor spuse. 2. Onoare, favoare. Este o cinste pentru gospodăria colectivă să fie în frunte la recoltare și treieriș, în frunte la colectare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. Mie mi se cuvine această cinste, pentru că sînt cel mai mare dintre frați. CREANGĂ, P. 184. ◊ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). Făcu un ospăț foarte mare, în cinstea nepotu-său. CREANGĂ, P. 231. ◊ Expr. A avea cinstea de a... (sau să...) = a avea onoarea, favoarea, fericita ocazie de a... Și după cum am cinstea a vă spune, multă vorbă s-a făcut între tata și mama pentru mine. CREANGĂ, A. 14. Cu domnul Ghiftui am cinste să vorbesc? ALECSANDRI, T. 570. A face cinste cuiva = a servi spre laudă cuiva, a-i face onoare. Ion al Anei... L-ai știut... Tot cinste ne-a făcut. COȘBUC, P. I 229. Toți sorbeau astă iscusită băutură [ceaiul], care face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei. NEGRUZZI, S. I 75. Să-mi fac fală fraților Și cinste părinților. TEODORESCU, P. P. 87. 3. Ceremonial, paradă, pompă, fast. Primi cu multă cinste pe Ileana Sinziana. ISPIRESCU, L. 26. Îl primesc cu toată cinstea cuvenită unui fiu de crai. CREANGĂ, P. 208. III. (Concretizat; familiar și popular) 1. Dar, cadou, plocon. Aveau să vină a doua zi... cu cinste la nași. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Hotărîră... să ducă peștișorii la împărat și să-i facă cinste. SLAVICI, la TDRG. Vro cinste, vrun tulpan să-ți dau. CONTEMPORANUL, II 143. ◊ Loc. adv. În cinste = în dar, gratis, gratuit. Cine bea în cinste or în dator, Se îmbată de două ori. PANN, P. V. I 114. ◊ Loc. adj. (Familiar) Pe cinste = foarte bun, foarte frumos (ca un lucru ales cu grijă pentru a-l dărui cuiva); grozav, strașnic. Îți aleg o cravată pe cinste. C. PETRESCU, C. V. 55. 2. Ospăț, ospătare. Masă mare că-i pusese, Cinstea bună i-o făcuse. TEODORESCU, P. P. 22. După închinarea colacilor, mesenii se pun pe cinste; plosca fuge din mînă în mînă și cheful începe. ȘEZ. I 36. ◊ Expr. A face cinste = a da de băut, a trata, a cinsti, a omeni. A făcut cinste d. Nae... l-am băut... CARAGIALE, O. I 119. Știți una, băieți? mie mi-e sete; cine face cinste? FILIMON, C. 221. Nu faci tu vrun fleac de cinste, Ca să-mi ud măcar un dinte? PANN, P. V. I 17. ♦ Băutură alcoolică; rachiu. Să ne îndesească mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea și îndrăzneala. Vorba ceea: dă-i cu cinstea, să piară rușinea. CREANGĂ, P. 258. Băiețanii se-nsoțesc și au adusă din bună vreme cinste (rachiu). ȘEZ. II 211.

CINSTE f. 1) Calitate morală și sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servesc drept călăuză în conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o ~ ireproșabilă. 2) Sentiment de înalt respect față de o persoană; considerație; deferență; condescendență. ◊ Cu ~ a) așa cum se cuvine; b) în mod conștiincios. A trăi cu ~ a) a trăi fiind stimat; b) a trăi cinstit. A da ~ea pe rușine a-și pierde reputația; a se compromite. ~ și slavă formulă folosită pentru a sublinia stima deosebită de care se bucură cineva sau ceva. Pe ~ea mea!, pe cuvânt de ~ formule folosite pentru a întări o afirmație. 3) Statornicie în sentimente și în obligații; fidelitate. 4) Stare a unei persoane virgine; feciorie; virginitate. 5) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; onoare. ◊ Cu ~ cu onoare. De ~ care face cuiva onoare. În ~ea cuiva (sau a ceva) în onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea ~ea să... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva ~ a face ca cineva să fie demn de respect, de laudă. 6) pop. Totalitate a regulilor respectate în cursul unei ceremonii. A fost primit cu multă ~. 7) Ospătare a cuiva (în semn de recunoștință), mai ales, cu băuturi alcoolice. ◊ A face ~ a trata pe cineva (în semn de recunoștință) cu băutură (și cu mâncare); a cinsti. 8) înv. Dar făcut cuiva pentru un serviciu. ◊ În ~ în dar; drept plocon. Pe ~ (făcut) conștiincios; excelent; după toate regulile. [G.-D. cinstei] /<sl. țisti

CINSTE s. f. În loc. adv. (Ban., Trans., SE) În cinste = zadarnic, gratuit. Iară puii cunosc pre mumi-sa ceaea ce le-au ouat. . . iară ceaea ce le-au clocit ea rămîne numai cu munca în cinste. FL. D 1693, 32v. Do, dono. Dau în cinste. Ajándékozok. LEX. MARS., 200. Etimologie: sl. čistĭ. Cf. a f e t e l e (d e- ~), h a r (î n ~), h i e b a (î n ~), z ă l u d (î n ~).

cinste f. 1. onoare: cu cinste veți răspunde la a patriei chemare GR. AL.; 2. tratare onorifică, ospătare mai ales cu băutură: să-ți fac o cinste; 3. pop. dar; pl. cinstile, daruri făcute miresei de rude și cunoscuți. [Slav. ČISTĬ, onoare, influențat de ČENSTĬ, parte].

cínste f., pl. inuz. cinstĭ (mbg. čenst, vsl. čĭstĭ, infl. poate de čenstĭ, parte. V. bicisnic, tist). Onoare. Onorabilitate, probitate, onestitate. Considerațiune. Tratațiune, oferire de vin orĭ alte băuturĭ saŭ mîncărĭ. A da cinstea pe rușine, a face o faptă rușinoasă, a te compromite. A da cuĭva ceva pe cinste, pe credit, pe cuvînt. A face cinste 1) a face onoare și 2) a oferi de băut saŭ și de mîncat. A te pune pe cinste, a te pune pe beție, pe chef. V. onorar 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cinste s. f., g.-d. cinste, art. cinstei

+cinste (pe ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (chef ~, a petrece ~)

+cinste (cu ~) loc. adj., loc. adv. (reprezentare ~, a reprezenta ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CINSTE s. v. atenție, cadou, dar, surpriză.

CINSTE s. 1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestitate, onestie, (înv. și reg. fig.) curățenie, curăție. (E de-o ~ ireproșabilă.) 2. sinceritate, (livr.) franchețe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacat. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. v. virginitate. 4. credință, devotament, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitate, loialitate, (înv. și reg.) priință. (~ soției față de soțul ei.) 5. v. apreciere. 6. v. glorie. 7. favoare, onoare, privilegiu, (pop. și fam.) hatâr. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 8. v. pompă.

CINSTE s. 1. corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestate, onestie, (înv. și reg. fig.) curățenie, curăție. (E de-o ~ ireproșabilă.) 2. sinceritate, (livr.) franchețe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacat. (E de-o ~ dezarmantă.) 3. castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăție, virginitate, (pop.) fetie, (fig.) curățenie, (înv. fig.) curăție. (~ unei fete.) 4. credință, devotament, fidelitate, statornicie, (livr.) lealitate, (înv. și reg.) priință. (~ soției față de soțul ei.) 5. apreciere, atenție, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 6. cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceți ~ eroilor patriei.) 7. favoare, onoare, privilegiu, (pop. și fam.) hatîr. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 8. ceremonie, fast, paradă, pompă, solemnitate. (A fost primit cu multă ~.)

cinste s. v. ATENȚIE. CADOU. DAR. SURPRIZĂ.

Cinste ≠ necinste, rușine, corupție

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cinste s. f.1. Onoare, probitate, integritate. – 2. Onoare, prestigiu. – 3. Onoare, cumințenie, castitate, neprihănire. – 4. Onoare, demnitate, distincție. – 5. Onoare, considerație, respect, stimă. – 6. Dar, cadou, plocon. – 7. Invitație, poftire la băutură sau mîncare. – 8. Funcție, slujbă, demnitate. – 9. (Pl.) Dar propter nuptias oferit de rudele miresii. Sl. čĭstĭ „venerație” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52); čistiti „respectat.” N pare să se fi introdus din epoca sl., prin contaminare cu čęstĭ „parte, soartă” (DAR). Der. cinsteș, adj. (onest, drept; demn; impunător, mîndru); cinstaș, s. m. (persoană care oferă un dar miresei); cinsteț (var. cinstelnic), adj. (cinstit; distins), de la vreun nume de plantă sl., ca rut. čistec, pol. czysciec, sb. čistac, cf. Berneker 158 și DAR; cinsti, vb. (a onora, a respecta; a venera; a adora; a ține, a păstra, a respecta; a onora, a acorda distincții, a distinge, a recompensa; a face cadou, a dărui; a invita, a pofti, a oferi mîncare sau băutură; a închina paharul), din sl. čistiti, cu evoluție semantică paralelă lui cinste; cinstit, adj., (respectabil, distins, venerabil, demn; onest, drept, corect; înv., nobil; f. curată, castă, pură, inocentă, neprihănită; fam., cherchelit, afumat); cinstitor, adj. (politicos, amabil; care cinstește); necinste, s. f. (dezonoare, rușine, terfelire, lipsă de onestitate); necinsti, vb. (a dezonora, a păta; a profana; a dezonora, a viola, a forța, a silui), necinstit, adj. (dezonorat; incorect; profanat; f. violată; siluită); necinstitor, adj. (lipsit de respect; siluitor); descinsti, vb. (rar, a dezonora, ca silui).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CINSTE. Subst. Cinste, onestitate, onoare, probitate (livr.), onorabilitate (rar), corectitudine, dreptate, echitate. Integritate, incoruptibilitate, virtute, demnitate, moralitate. Cumsecădenie, omenie, omenire (înv), bună-credință; franchețe, lealitate, loialitate, credință, devotament, fidelitate, sinceritate. Adj. Cinstit, prob (livr.), onest, drept, corect, îndreptat (rar), echitabil, just, imparțial, nepărtinitor, obiectiv. Integru, virtuos, incoruptibil, nepătat (fig.), sărac și curat (fig.), imaculat (fig.), pur (fig.), impecabil, ireproșabil, perfect. Cumsecade, omenos, de omenie, omenit (înv.), de treabă, de bună-credință, bun; sincer, neviclenit (rar), franc, leal, loial, credincios, fidel, devotat, (om) de cuvînt (de onoare). Vb. A fi cinstit, a fi moral, a fi onest, a fi corect, a fi drept, a fi de treabă, a fi cumsecade, a fi de bună-credință, a lucra pe față. Adv. (În mod) cinstit, cu cinste, corect, drept, onorabil. V. adevăr, comportare, dreptate, încredere, moralitate, omenie, principialitate, sinceritate.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

À tout seigneur, tout honneur (fr. „Fiecărui senior, toată cinstea”). Aceasta e traducerea, ad litteram. Dar înțelesul este că trebuie să acordăm fiecăruia ce i se cuvine, după calitățile și meritele lui, după poziția și priceperea sa. Această veche și cunoscută zicală franceză aparține marelui autor anonim: poporul. Să-i recunoaștem deci acest merit, fiindcă… à tout seigneur, tout honneur! FOL.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da cinstea pe rușine expr. a comite o faptă reprobabilă.

a face cinste expr. a plăti consumația unei persoane invitate la restaurant, la cofetărie etc.

Intrare: cinste
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinste
  • cinstea
plural
genitiv-dativ singular
  • cinste
  • cinstei
plural
vocativ singular
plural
ceanste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cinstă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cinstesubstantiv feminin

  • 1. Merit moral sau social care atrage după sine nume bun, prestigiu. DLRLC
    • 1.1. Corectitudine, onestitate, probitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am venit să votez pentru cinste, pentru abecedar, pentru muncă, pentru lumină. VINTILĂ, O. 39. DLRLC
      • format_quote Să arăt în versuri, în rînduri măsurate, Că cinstea și virtutea sînt lucruri lăudate. ALEXANDRESCU, P. 82. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adjectivală De cinste = demn de încredere. DLRLC
        • format_quote În bătătură le ieși-nainte Un bătrîn de treabă și foarte de cinste. PANN, P. V. I 11. DLRLC
      • chat_bubble Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Castitate, credință, fidelitate, virtute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își calcă datoriile sale de femeie, uită virtutea, leapădă cinstea. NEGRUZZI, S. I 48. DLRLC
  • 2. Recunoaștere a meritelor cuiva, manifestare exterioară a prețuirii, a respectului pentru cineva. DLRLC
    • 2.1. Considerație, prețuire, respect, stimă, vază. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Strîns-ai fiii muncii – front de-asalt măreț -, Muncii dînd iar cinste și avînt și preț. TOMA, C. V. 479. DLRLC
      • format_quote Vei rîde, tată, cum ai rîs și de surioarele mele, fără ca toate astea să le scază cinstea. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
      • format_quote Puțin mai înainte un monument s-arată; să-l privim... Dar ce semne de cinste pe el sînt? ALEXANDRESCU, P. 39. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Cu cinste = în mod onorabil, după merit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Și-a îndeplinit cu cinste angajamentul. DLRLC
        • format_quote Să înveți vreun meșteșug, prin care să poți trăi cu cinste. DRĂGHICI, R. 5. DLRLC
      • chat_bubble A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: compromite
        • format_quote Ioane, cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gîlceavă! CREANGĂ, A. 119. DLRLC
        • format_quote Să nu vie vremea să dai cinstea pe rușine. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
    • 2.2. Favoare, onoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Este o cinste pentru gospodăria colectivă să fie în frunte la recoltare și treieriș, în frunte la colectare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2719. DLRLC
      • format_quote Mie mi se cuvine această cinste, pentru că sînt cel mai mare dintre frați. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Făcu un ospăț foarte mare, în cinstea nepotu-său. CREANGĂ, P. 231. DLRLC
      • chat_bubble A avea cinstea de a... (sau să...) = a avea onoarea, favoarea, fericita ocazie de a... DLRLC
        • format_quote Și după cum am cinstea a vă spune, multă vorbă s-a făcut între tata și mama pentru mine. CREANGĂ, A. 14. DLRLC
        • format_quote Cu domnul Ghiftui am cinste să vorbesc? ALECSANDRI, T. 570. DLRLC
      • chat_bubble A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Ion al Anei... L-ai știut... Tot cinste ne-a făcut. COȘBUC, P. I 229. DLRLC
        • format_quote Toți sorbeau astă iscusită băutură [ceaiul], care face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei. NEGRUZZI, S. I 75. DLRLC
        • format_quote Să-mi fac fală fraților Și cinste părinților. TEODORESCU, P. P. 87. DLRLC
    • 2.3. Ceremonial, fast, paradă, pompă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Primi cu multă cinste pe Ileana Sinziana. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
      • format_quote Îl primesc cu toată cinstea cuvenită unui fiu de crai. CREANGĂ, P. 208. DLRLC
  • 3. concretizat popular DEX '09 DLRLC
    • 3.1. Cadou, dar, plocon. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aveau să vină a doua zi... cu cinste la nași. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. DLRLC
      • format_quote Hotărîră... să ducă peștișorii la împărat și să-i facă cinste. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
      • format_quote Vro cinste, vrun tulpan să-ți dau. CONTEMPORANUL, II 143. DLRLC
    • 3.2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Masă mare că-i pusese, Cinstea bună i-o făcuse. TEODORESCU, P. P. 22. DLRLC
      • format_quote După închinarea colacilor, mesenii se pun pe cinste; plosca fuge din mînă în mînă și cheful începe. ȘEZ. I 36. DLRLC
      • 3.2.1. Băutură alcoolică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: rachiu
        • format_quote Să ne îndesească mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea și îndrăzneala. Vorba ceea: dă-i cu cinstea, să piară rușinea. CREANGĂ, P. 258. DLRLC
        • format_quote Băiețanii se-nsoțesc și au adusă din bună vreme cinste (rachiu). ȘEZ. II 211. DLRLC
      • chat_bubble A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote A făcut cinste d. Nae... l-am băut... CARAGIALE, O. I 119. DLRLC
        • format_quote Știți una, băieți? mie mi-e sete; cine face cinste? FILIMON, C. 221. DLRLC
        • format_quote Nu faci tu vrun fleac de cinste, Ca să-mi ud măcar un dinte? PANN, P. V. I 17. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.