24 de definiții pentru rachiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RACHÍU, (2) rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.

rachiu sn [At: BIBLIA (1688), 98/55 / V: (reg) răc~, ~ie, răchie, rechie sf / Pl: ~ri / E: tc raki, srb rakija] 1 Nume generic dat băuturilor alcoolice obținute prin distilarea vinului, a fructelor, a cerealelor etc. sau sintetic, prin amestecul alcoolului cu apă (și cu esențe), fără adaos de sirop de zahăr Si: (reg) holercă (3), palincă, vinars. 2 (îs) ~ nemțesc (sau de venin) Produs farmaceutic folosit ca purgativ. 3 (Reg; îs) ~l miresei Rachiu (1) (colorat în roșu) care se servește nuntașilor în casa noilor căsătoriți, a doua zi după nuntă. 4 (Îe) A face ~ pisicii A plânge. 5 Porție de rachiu (1) (cât încape într- un pahar). 6 (Reg) Petrecere care se face după nuntă la părinții miresei. 7 (Art) Joc popular care se dansează la nunți. 8 Melodia pe care se dansează rachiul (7).

rachíu s.n. 1 Nume generic dat băuturilor alcoolice tari, obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate etc. sau sintetic, prin diluarea cu apă și cu esențe a alcoolului etilic rafinat, fără adaos de sirop de zahăr; (reg.) holercă, vinars. ◊ Rachiul miresei = rachiu (colorat în roșu) care se servește nuntașilor în casa noilor căsătoriți a doua zi după nuntă. Rachiu de drojdie (sau de drojdii) v. drojdie. ◊ Expr. (reg.) A face rachiu pisicii = a plânge. Strunga minciunilor și vama rachiului v. minciună. 2 Porție de rachiu care încape într-un pahar, într-o sticlă. 3 (înv.) Rachiu nemțesc (sau de venin) = produs farmaceutic folosit ca purgativ. • pl. -iuri. și (reg.) rachíe, răchíe s.f. / <tc. rakι, srb. rakija.

RACHÍU, rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.

RACHÍU, rachiuri, s. n. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice extrase din fructe, din drojdia de vin sau obținute prin amestecul alcoolului cu apă (uneori cu adaos de esențe); vinars, palincă. V. țuică. Moșneagul stă la masă cu trei necunoscuți, bea rachiu tare, își povestește necazurile. C. PETRESCU, S. 49. Pescarii lipoveni turnau rachiul în farfurii și-i dau foc cu chibritul. BART, E. 323. Moș Nichifor a tras o dușcă de rachiu din plosca lui cea de Brașov. CREANGĂ, P. 117. E rachiu de la Pitești, Cînd bei te înveselești. TEODORESCU, P. P. 176. ◊ Rachiu de drojdie v. drojdie. – Variante: (regional) rachíe, rachii (ȚICHINDEAL, F. 58, BUDAI-DELEANU, Ț. 345, ȘEZ. I 276), răchíe, răchii (POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 58, SBIERA, P. 306), s. f., răchíu (SBIERA, P. 256) s. n.

RACHÍU ~ri n. Băutură alcoolică tare, obținută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki

rachiu n. alcool combinat cu apă, se face din vin sau bucate, din prune ori cireșe, etc.: rachiul se numește în Mold. holercă, iar în Tr. palincă și vin-ars; varietăți: basamac, boștină sau prăștină, țuică. [Turc. RAKI].

rachíŭ n., pl. urĭ (turc. raki, rachiŭ, d. ar. ’arak, sudoare, suc stors; bg. sîrb. rakija [de unde vine forma rachíe și ráchie în Ban. și Trans.], rus. raká, ngr. alb. raki, sp. arác, fr. arack și rack. V. arac). O băutură spirtoasă scoasă din vin destilat, din prune și alte poame și din cereale și pe care țăraniĭ din Moldova obișnuĭesc a o bea destul de des. (În Trans. vinars). V. spirt, alcool, palincă, holercă, basamac, țuĭcă, prăștină, papacĭoc, vutcă, rom, coñac, poșircă, posleț, bulearcă.

bașa-rachiu sn vz baș-rachiu

RACHÍE s. f. v. rachiu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rachiu s. n., art. rachiul; (sorturi, porții) pl. rachiuri

rachíu s. n., art. rachíul; (sorturi, porții) pl. rachíuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RACHÍU s. (Mold.) holercă, (Transilv. și Ban.) palincă, (Transilv.) stropșeală, vinars, (glumeț) agheasmă, (arg.) tabardos. (O cinzeacă de ~.)

RACHIU s. (Mold.) holercă, (Transilv. și Ban.) palincă, (Transilv.) stropșeală, vinars, (glumeț) agheasmă, (arg.) tabardos. (O cinzeacă de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rachíu (rachíuri), s. n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki < arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, și direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack.Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriță), s. f. (nevastă de rachier); rachigiu, s. m. (înv., producător de țuică), din tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie); rachiiță, s. f. (înv., bodegă).

Intrare: rachiu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rachiu
  • rachiul
  • rachiu‑
plural
  • rachiuri
  • rachiurile
genitiv-dativ singular
  • rachiu
  • rachiului
plural
  • rachiuri
  • rachiurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rachie
  • rachia
plural
  • rachii
  • rachiile
genitiv-dativ singular
  • rachii
  • rachiei
plural
  • rachii
  • rachiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răchie
  • răchia
plural
  • răchii
  • răchiile
genitiv-dativ singular
  • răchii
  • răchiei
plural
  • răchii
  • răchiilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răchiu
  • răchiul
plural
  • răchiuri
  • răchiurile
genitiv-dativ singular
  • răchiu
  • răchiului
plural
  • răchiuri
  • răchiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rachiu, rachiurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr. DEX '09 DLRLC
    sinonime: vinars diminutive: rachiaș
    • format_quote Moșneagul stă la masă cu trei necunoscuți, bea rachiu tare, își povestește necazurile. C. PETRESCU, S. 49. DLRLC
    • format_quote Pescarii lipoveni turnau rachiul în farfurii și-i dau foc cu chibritul. BART, E. 323. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor a tras o dușcă de rachiu din plosca lui cea de Brașov. CREANGĂ, P. 117. DLRLC
    • format_quote E rachiu de la Pitești, Cînd bei te înveselești. TEODORESCU, P. P. 176. DLRLC
  • 2. Cantitate de rachiu conținută de un pahar, de o sticlă etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.