fast¹ sns [At: ALECSANDRI, P. III, 277 / E: fr faste] Desfășurare ostentativă de lux și eleganță Si: pompă², somptuozitate, splendoare, strălucire, (liv) magnificență, (îvp) fală (3), (îrg) fălie¹ (1).

fast², ~ă [At: IORGA, L. I, 278 / Pl: faști / E: fr faste, lat fastus] 1 a (Liv; d. zile, împrejurări, evenimente) Favorabil (1). 2 a (În Roma antică; îs) Zile ~e Zile în care se judecau procesele. 3 sfp (În Roma antică) Calendar (1). 4 sfp (În Roma antică) Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile.

*FAST sn. Lux măreț, măreție, fală [fr.].

FAST s. n. Lux, splendoare, măreție, pompă. [În Renaștere] tot fastul decorativ, cum arhitectură, drapare, fundal rustic șcl., rămîneau pe a doua și a treia treaptă: acela era mare care zugrăvea un corp omenesc. CARAGIALE, N. F. 117. Aceștii, pe cai ageri, măreț vin împreună, Avînd... Și tuiuri de paradă cu trei cozi lungi de cal, Însemne de mărire și fast oriental. ALECSANDRI, P. III 377.

FAST s.n. Strălucire, măreție, lux, pompă. [< lat. fastus, cf. fr. faste].

FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ◊ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faști, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].

FAST¹ s. n. strălucire, măreție, lux, pompă. (< fr. faste, lat. fastus)

FAST², -Ă I. adj. favorabil. ♦ zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice. II. s. f. pl. table cronologice la romani. ◊ registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. (< fr. faste, lat. fastus)

FAST¹ n. Demonstrare de eleganță impunătoare și de lux excesiv; pompă. /<fr. faste, lat. fastus

fast n. lux măreț.

*1) fast n., pl. urĭ (lat. fastus, ostentațiune). Mare lux, pompă: a etala un mare fast.

*2) fast, -ă adj. (lat. fastus, d. fas, lucru permis). Fericit, norocit: zile faste. Se zicea la Romanĭ despre zilele de lucru. N. pl. Table cronologice la vechiĭ Romanĭ: fastele consulare. Anale: fastele bisericiĭ, monarhiiĭ.

faste n. pl. 1. table cronologice, la Romani: faste consulare; 2. fig. anale: fastele monarhiei.

fast² s. n.

fast² s. n.

fast s. n.

Fastele (sărbători romane) s. propriu f. pl.

faste s. f. pl.

FAST s. 1. lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ul de la Curte.) 2. bogăție, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ul ceremoniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. v. pompă.

FAST s. 1. lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ de la Curte.) 2. bogăție, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vîlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. ceremonie, cinste, paradă, pompă, solemnitate. (~ de care s-a bucurat.)