12 definiții pentru castitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

castitate sf [At: VLAHUȚĂ, D. 33 / Pl: ~tăți / E: lat castitas, -atis] 1 Puritate. 2 Nevinovăție. 3 Virtute.

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie1, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie1, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; puritate morală, virtute, nevinovăție. Gheorghe, bătrînul, care era de o castitate proverbială, tăcea și lăsa să-și meargă lucrurile cursul lor. HOGAȘ, H. 42. Simțea că se duce... toată stricăciunea ce se depusese, în anii din urmă, peste inima lui bună, peste iubirea și castitatea copilăriei lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 22.

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast. – Lat. lit. castitas, -atis.

CASTITÁTE s.f. Însușirea de a fi cast; virtute; feciorie, nevinovăție. [Cf. lat. castitas, it. castità].

CASTITÁTE s. f. însușirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità)

castitate f. virtutea persoanelor caste.

*castitáte f. (lat. cástitas, -átis). Virtutea de a fi cast.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

castitáte s. f., g.-d. art. castitắții

castitáte s. f., g.-d. art. castității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CASTITÁTE s. 1. v. inocență. 2. v. virginitate.

CASTITATE s. 1. candoare, feciorie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.) 2. cinste, feciorie, neprihănire, nevinovăție, virginitate, (pop.) fetie, (fig.) curățenie, (înv. fig.) curăție. (Și-a păstrat ~.)

Intrare: castitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castitate
  • castitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • castități
  • castității
plural
vocativ singular
plural

castitate

  • 1. Însușirea de a fi cast; feciorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: feciorie neprihănire nevinovăție virtute 2 exemple
    exemple
    • Gheorghe, bătrînul, care era de o castitate proverbială, tăcea și lăsa să-și meargă lucrurile cursul lor. HOGAȘ, H. 42.
      surse: DLRLC
    • Simțea că se duce... toată stricăciunea ce se depusese, în anii din urmă, peste inima lui bună, peste iubirea și castitatea copilăriei lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 22.
      surse: DLRLC

etimologie: