21 de definiții pentru bănat
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂNAT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.
bănat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 88728 / Pl: ~e, -uri / E: mg bánat] (Reg) 1-2 Stare de (durere sufletească și) căință. 3 (Îe) A fi (sau a trage) (cu) ~ A regreta. 4 Supărare. 5-6 (Frp; îe) A nu-i fi cuiva cu ~ A nu lua în nume de rău (rugămintea sau) întrebarea cuiva. 7 Luare în nume de rău. 8 Mânie. 9 Necaz. 10 Ciudă. 11 Învinuire. 12 Bănuială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bănát s.n. (pop.; fam.) 1 Stare de durere sufletească, de tristețe, de jale. Se depărta de sat Bătrînul, slab, cu ochii plini de lacrimi și bănat (COȘB.). ◇ Expr. A-i fi bănat = a-i fi jale; a-i părea rău. 2 Supărare, necaz, ciudă. ◇ Loc.vb. A purta bănat v. purta. ◇ Expr. A nu(-i) fi (cuiva) cu bănat = a nu lua în nume de rău vorba cuiva; a nu supăra pe cineva. Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru ar vrea să vază pe măritul împărat (EMIN.). 3 Învinuire, reproș, imputare. Poate că nu veți aduce bănat nici gramaticului, nici profesorului,... ci întîmplării (CR.). 4 Bănuială; suspiciune. De bănat nu se teme, pentru că face totul pe față. • pl. 3 -uri. /<magh. bănat.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
†BĂNAT (pl. -aturi) sn. Mold. Tr.-Carp.1 Supărare, necaz, mîhnire, părere de rău, căință: nu duc destul ~ după cei trei, acum să te prăpădești și tu (RET.) ¶ 2 Dor, jale: Și mă vaer brazilor De bănatul fraților (TEOD.) ¶ 3 Să nu ți fie cu ~, nu te supăra, să nu-ți fie cu supărare, nu lua în nume de rău: să-mi dai voie a face o întrebare, dacă nu ți-a fi cu ~ (ALECS.) ¶ 4 ‡Mînie, urgie: arătat au Dumnezeu greu ~ asupra creștinilor (NEC.); a avea ~ pe cineva, asupra cuiva, a avea necaz, ciudă pe cineva: avea și vătămare și ~ mare Nicolai-Vodă asupra lui IIie Spătarul Catargiul, pentru supărările ce făcuse (N.-COST.). ¶ 5 Mold. †Mustrare, dojană: mai puneți la socoteală că și Trăsnea era înaintat în vîrstă și poate nu veți aduce ~ nici gramaticului, nici profesorului și nici lui Trăsnea (CRG.) ¶ 6 Mold. †Bănuială, prepus: Împăratul nice un ~ să nu aibă... de prieteșugul ce l au legat cu dînsul (N.-COST.) [ung. bánat].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂNAT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂNAT, (3) bănaturi, s. n. (Transilv., Mold., Bucov.) 1. Stare de durere sufletească, tristețe, jale, mîhnire; părere de rău. Nu te da bănatului Ca iarba tăiatului, Nu-ți vinde necazului Florile obrazului. TOMA, C. V. 386. Mereu se depărta de sat Bătrînul, slab, cu ochii plini De lacrimi și bănat. COȘBUC, P. I 233. N-am dus și nu duc destul bănat după cei trei [copii]? Acum te mai prăpădești și tu prin cea săcreată de lume! RETEGANUL, P. V 28. Lîngă munte Este-o punte, Și la capătul punții Scrisu-i dorul mîndruții; La capătul celălalt, Scrisu-i și-al badei bănat, Că s-a dus și m-a lăsat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 161. ◊ Expr. A-i fi bănat = a-i fi jale, a-i părea rău. Mi-ar fi, nu mi-ar fi bănat, Daca s-ar fi măritat De aci al treile sat; Dar ea s-a făcut mireasă De la noi a treia casă. ALECSANDRI, P. P. 303. 2. Supărare, mînie, necaz, ciudă, pică. Nu știu ce-i cu tine, Că tot porți bănat De te rîd prin sat, Și porți jale-amară De te rid prin țară! COȘBUC, P. II 145. ◊ Expr. (Ca formulă de politețe) A nu-i fi cu bănat = a nu lua rugămintea (sau întrebarea) cuiva în nume de rău. Într-un tîrziu... a-ntrebat, Privind așa pe deal, răzleț: Departe-i pînă-n sat? Să nu vă fie cu bănat: întreb, că sînt drumeț. COȘBUC, P. I 228. Mă rog, să nu fie cu bănat, dar ia spune-mi cum te cheamă. SBIERA, P. 193. Nu-ți fie cu bănat, om bun, că am șuguit și eu! CREANGĂ, P. 127. Ce vrei tu? – Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru ar vrea să vază pe măritul împărat. EMINESCU, O. I 146. 3. Învinuire, reproș, imputare; mustrare, înfruntare. Mai pune la socoteală că și Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte și timp în felul său; că profesorul... zicea: «Luați de ici pînă ici...». Și poate că nu veți aduce bănat nici gramaticului, nici profesorului, nici lui Trăsnea, ci întîmplării, care a făcut pe oameni așa cum sînt. CREANGĂ,89. Aceste bănaturi ți le scriu din toată durerea.inimii, doresc ca ele să fie nemeritate. KOGĂLNICEANU, S. 218. [Mîndra] ți-o trimite, bade, carte, Pe de laturi Cu bănaturi, în mijloc Pară de foc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 135. 4. Bănuială, prepus. Ar trebui să mă ceri la mama, atunci ai putea veni cît de des; și ea n-ar avea nimic de bănuit. – Despre bănat nu mi-i teamă, dar, vezi, n-am vreme să mă ocup cu astfel de lucruri. CONTEMPORANUL, VII 499.- Pl. și: (rar, 1) bănate (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂNAT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, tristețe, jale; părere de rău. Cu ochii plini De lacrimi și bănat (COȘBUC). 2. Supărare, necaz, ciudă. Nu știu ce-i cu tine, Că tot porți bănat (COȘBUC). ◊ Expr. (Ca formulă de politețe) A nu-i fi cuiva cu bănat = a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș; mustrare. Poate că nu veți aduce bănat... profesorului (CREANGĂ). 4. Bănuială. – Magh. bánat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂNAT ~uri n. pop. Dispoziție rea; indispoziție; supărare. * A nu-i fi (cuiva) cu ~ a nu-i fi (cuiva) cu supărare; a nu lua în nume de rău. /<ung. bánat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂNAT s.n. 1. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) Tristețe, jale, regret, căință. A: Să să dăruiască lor de buni cuconi în dulcință și fără de bănat petreacere. DM, 35r. Și ĭale să jăluia căci nu să direg, așea ca cei bătrîni, cînd nu să cinstescu, au bănat. NCCD, 256. C: Așea s-au petrecut și s-au schimbat din veac toți oamenii din ceastă lume: cu dureare și cu amar, cu plîngere și cu bănatu. MOL. 1695, 82r. Au foekut mult boenat mie. VISKI, apud TEW. Cu mare bănatu de Ierusalimu plîngîndu. MISC. SEC. XVII, 128r. De mine s-o depărtatu, Pintru ea m-o prins bănatu. CÎNTECE, 9v; cf. C 1692, 510r; MOL. 1695, 54v, 55r; MISC. SEC. XVII, 102r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; IB, 37r; CÎNTECE, 3r; MISC. 1778, 39r. // B: Nu vă facereți voia rea, nici vă fie cu abănat căci m-ați vîndut aici. CRON. 1687, 24v. 2. (Mold.) Mîhnire, supărare. Nu o putu ține îndelung [cetatea], avînd grije de Sultan-Selim, să nu-i vie bănat. URECHE. Dările de pre an, de bună voie, fără lipsă și fără bănat strîngîndu-le, să le numere. CANTEMIR, IST. De acestea, nemărui cu bănat să nu fie, că pentru învățătura și aducerea-a-minte s-au scris aicea. PSEUDO-MUSTE; cf. M. COSTIN: DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; NCCD, 404. 3. (Mold.) Mînie, necaz, ciudă. Iară avea și vătămare și bănat mare Nicolae-Vodă asupra lui Ilie spatariul Catargiul, pentru supărările ce făcusă aicea în țară. NCL II, 294. Arătat-au Dumnezeu greu banat asupra creștinilor, pentru multe păcatele și fărădelegile noastre. NECUUCE; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. 4. (Mold:) Învinovățire, imputare, mustrare, certare. Mare bănat pentru aceastea toate au avut Jolkovski de la craiu și de la toată crăiia leșască. CLM, 25r. Îi lovi cu cuvînt de bănat. DOSOFTEI, VS; cf. M. COSTIN; AXINTE URICARIUL. 5. (Mold.) Bănuială, suspiciune. Iară împăratul nice un bănat să nu aibă și nice o îndoire de prieteșugul ce l-au legat cu dînsul. N. COSTIN. Variante: abănat (CRON. 1687, 24v). Etimologie: magh. bánat „părere de rău, tristețe”. Vezi și bănui2, bănuială. Cf. bănuială (1), bușluială, tîngă, tristeală; băsău (3), potcă, poticală (1), siclet, supăr; but; preobrăzitură, probozeală, răpște; bănuială (2). substantiv neutru
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
bănat n. Mold. Tr. necaz, supărare: și de n’o fi cu bănat, Domnul nostru ar vrea să vază pe măritul împărat EM. [Ung. BÁNAT].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bănát n., pl. urĭ (ung. bánat). Trans. Mold. Necaz, mîhnire, căință. Dor, jale. Mînie, supărare. Să nu-ți fie cu bănat, să nu te superi bănuĭnd ceva. A avea bănat pe cineva, asupra luĭ, a avea necaz pe el. A aduce bănat cuĭva, a-l mustra. Bănuĭală, prepus.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bănat (mâhnire; ciudă; bănuială; reproș) (reg.) s. n., (bănuieli; reproșuri) pl. bănaturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bănat (mâhnire, ciudă, bănuială, reproș) (reg.) s. n., (bănuieli, reproșuri) pl. bănaturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bănat (mâhnire, ciudă, bănuială, reproș) s. n., (reproșuri) pl. bănaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bănat
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂNAT s. v. admonestare, amărăciune, bănuială, ceartă, certare, ciocul-cucoarei, ciudă, dojană, dojenire, gelozie, imputare, imputație, invidie, întristare, învinuire, mâhnire, morală, mustrare, necaz, neîncredere, observație, pică, pizmă, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, pornire, priboi, ranchiună, reproș, supărare, suspiciune, tristețe, vină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bănat s. v. ADMONESTARE. AMĂRĂCIUNE BĂNUIALĂ. CEARTĂ. CERTARE. CIOCUL-CUCOAREI. CIUDĂ. DOJANĂ. DOJENIRE. GELOZIE. IMPUTARE. IMPUTAȚIE. INVIDIE. ÎNTRISTARE. ÎNVINUIRE. MÎHNIRE. MORALĂ. MUSTRARE. NECAZ. NEÎNCREDERE. OBSERVAȚIE. PICĂ. PIZMĂ. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI. PORNIRE. PRIBOI. RANCHIUNĂ. REPROȘ. SUPĂRARE. SUSPICIUNE. TRISTEȚE. VINĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bănat (bănaturi), s. n. – 1. Necaz, supărare, amărăciune. – 2. Ciudă, pizmă. – 3. Bănuială. Mag. bánat (Gáldi, Dict., 103), cf. bănui.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bănat, s.n. v. banat.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bănat, bănaturi, s.n. – (reg.) Necaz, supărare, mâhnire: „Să n-am prunc de legănat / Mi-aș trăi tot cu bănat” (Calendar, 1980: 17). – Din magh. bánat „tristețe, mâhnire” (Galdi, cf. DER; MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-i fi cu bănat expr. (reg.) a se supăra; a se simți jignit / ofensat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bănat, bănaturisubstantiv neutru
- 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: indispoziție jale mâhnire tristețe
- Nu te da bănatului Ca iarba tăiatului, Nu-ți vinde necazului Florile obrazului. TOMA, C. V. 386. DLRLC
- Mereu se depărta de sat Bătrînul, slab, cu ochii plini De lacrimi și bănat. COȘBUC, P. I 233. DLRLC
- N-am dus și nu duc destul bănat după cei trei [copii]? Acum te mai prăpădești și tu prin cea săcreată de lume! RETEGANUL, P. V 28. DLRLC
- Lîngă munte Este-o punte, Și la capătul punții Scrisu-i dorul mîndruții; La capătul celălalt, Scrisu-i și-al badei bănat, Că s-a dus și m-a lăsat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 161. DLRLC
- A-i fi bănat = a-i fi jale, a-i părea rău. DLRLC
- Mi-ar fi, nu mi-ar fi bănat, Daca s-ar fi măritat De aci al treile sat; Dar ea s-a făcut mireasă De la noi a treia casă. ALECSANDRI, P. P. 303. DLRLC
-
-
- 2. Ciudă, mânie, necaz, pică, supărare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu știu ce-i cu tine, Că tot porți bănat De te rîd prin sat, Și porți jale-amară De te rîd prin țară! COȘBUC, P. II 145. DLRLC
- A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. DEX '09 DLRLC
- Într-un tîrziu... a-ntrebat, Privind așa pe deal, răzleț: Departe-i pînă-n sat? Să nu vă fie cu bănat: întreb, că sînt drumeț. COȘBUC, P. I 228. DLRLC
- Mă rog, să nu fie cu bănat, dar ia spune-mi cum te cheamă. SBIERA, P. 193. DLRLC
- Nu-ți fie cu bănat, om bun, că am șuguit și eu! CREANGĂ, P. 127. DLRLC
- Ce vrei tu? – Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru ar vrea să vază pe măritul împărat. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
-
-
- 3. Imputare, mustrare, reproș, înfruntare, învinuire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: imputare mustrare reproș înfruntare învinuire
- Mai pune la socoteală că și Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte și tîmp în felul său; că profesorul... zicea: «Luați de ici pînă ici...». Și poate că nu veți aduce bănat nici gramaticului, nici profesorului, nici lui Trăsnea, ci întîmplării, care a făcut pe oameni așa cum sînt. CREANGĂ, A. 89. DLRLC
- Aceste bănaturi ți le scriu din toată durerea inimii, doresc ca ele să fie nemeritate. KOGĂLNICEANU, S. 218. DLRLC
- [Mândra] ți-o trimite, bade, carte, Pe de laturi Cu bănaturi, În mijloc Pară de foc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 135. DLRLC
-
-
- Ar trebui să mă ceri la mama, atunci ai putea veni cît de des; și ea n-ar avea nimic de bănuit. – Despre bănat nu mi-i teamă, dar, vezi, n-am vreme să mă ocup cu astfel de lucruri. CONTEMPORANUL, VII 499. DLRLC
-
-
etimologie:
- bánat DEX '09 DEX '98