19 definiții pentru indispoziție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDISPOZIȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiune s. f.] – Din fr. indisposition.

INDISPOZIȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiune s. f.] – Din fr. indisposition.

indispoziție sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 37 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr indisposition, it indisposizione] 1 Lipsă de voie bună Si: indispunere (1). 2 Proastă dispoziție Si: indispunere (2). 3 Boală ușoară Si: indispunere (3). corectat(ă)

INDISPOZIȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare, mîhnire. 2. Stare a celui ușor bolnav, boală ușoară. Bătrînul îi descria indispozițiile copilei, lipsa ei de poftă de mîncare, tînjirea, amețelile. VLAHUȚĂ, O. A. III 97.

INDISPOZIȚIE s.f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare. 2. Boală ușoară. [Gen. -iei, var. indispozițiune s.f. / cf. fr. indisposition, it. indispositione].

INDISPOZIȚIE s. f. 1. lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare. 2. boală ușoară. (< fr. indisposition)

INDISPOZIȚIE ~i f. 1) Lipsă de dispoziție. 2) Boală ușoară. [G.-D. indispoziției; Sil. -ți-e] /indisposition

INDISPOZIȚIUNE s. f. v. indispoziție.

INDISPOZIȚIUNE s. f. v. indispoziție.

indispozițiune sf vz indispoziție

INDISPOZIȚIUNE s.f. v. indispoziție.

indispoziți(un)e f. 1. boală scurtă fără gravitate; 2. fig. dispozițiune nefavorabilă pentru cineva.

*indispozițiúne f. (d. dispozițiune; fr. indisposition). Boală scurtă și ușoară. Fig. Dispozițiune defavorabilă față de cineva, antipatie. – Și -íție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indispoziție (desp. -ți-e) s. f., art. indispoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. indispoziției; pl. indispoziții, art. indispozițiile (desp. -ți-i-)

indispoziție (-ți-e) s. f., art. indispoziția (-ți-a), g.-d. art. indispoziției; pl. indispoziții, art. indispozițiile (-ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDISPOZIȚIE s. v. ciclu, menstruație, period.

INDISPOZIȚIE s. (MED.) (înv.) zaiflâc. (O ~ trecătoare.)

indispoziție s. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD.

INDISPOZIȚIE s. (MED.) (înv.) zaiflîc. (O ~ trecătoare.)

Intrare: indispoziție
indispoziție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispoziție
  • indispoziția
plural
  • indispoziții
  • indispozițiile
genitiv-dativ singular
  • indispoziții
  • indispoziției
plural
  • indispoziții
  • indispozițiilor
vocativ singular
plural
indispozițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispozițiune
  • indispozițiunea
plural
  • indispozițiuni
  • indispozițiunile
genitiv-dativ singular
  • indispozițiuni
  • indispozițiunii
plural
  • indispozițiuni
  • indispozițiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indispoziție, indispozițiisubstantiv feminin

  • 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: zaiflâc
    • format_quote Bătrînul îi descria indispozițiile copilei, lipsa ei de poftă de mîncare, tînjirea, amețelile. VLAHUȚĂ, O. A. III 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.