2 intrări

55 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRUNCINÁT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. 1. Zguduit, clătinat, hurducat. ♦ Zdrobit, strivit. ♦ Șubrezit, slăbit. 2. Fig. Tulburat sufletește. – V. zdruncina.

ZDRUNCINÁT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. 1. Zguduit, clătinat, hurducat. ♦ Zdrobit, strivit. ♦ Șubrezit, slăbit. 2. Fig. Tulburat sufletește. – V. zdruncina.

zdruncinat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 468 / V: zdruncit, (îvr) str~, struncit, (reg) strânciunat, (îvr) străncenat / S și: sd~ / Pl: ~ați, ~e / E: zdruncina] 1 (D. obiecte, construcții, ființe, arbori etc. sau d. părți ale lor) Zguduit2 (1). 2 (D. obiecte) Care s-a deteriorat în urma unor zguduituri, a unor lovituri puternice etc. Si: zguduit2 (2). 3 (D. oameni) Care nu mai este hotărât Si: zguduit2 (3), clătinat2 (3), șovăitor. 4 (Îrg; d. ființe, mai ales d. oameni și facultățile lor psihice) Zdrobit2 (8). 5 (D. oameni) Care și-a pierdut trăinicia, forța etc. Si: clătinat2 (6), slăbit, șubrezit, zguduit2 (4). 6 (Rar; d. oameni) Zbuciumat (1). 7 (Rar; d. oameni) Îndurerat.

zdruncinat1 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: zdruncina] (Rar) Zguduitură (1).

zdruncinat, -ă adj. 1 (despre obiecte, construcții etc.) Care este zguduit, clătinat, hurducat. ◊ (despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Calul... mă tîrăște în partea ailaltă... Pe cînd mă ridic zdruncinat, auz foșneală printre coceni (CAR.). 2 (despre obiecte) Care este deteriorat, zdrobit, strivit (în urma unor lovituri puternice). Trebuie să urci o scară strîmbă și zdruncinată (CA. PETR.). 3 (despre oameni) Care și-a pierdut forța, care este șubrezit, slăbit. După o zăcere de friguri și aiureli, băiatul rămăsese zdruncinat (VOIC.). 4 Fig. (despre oameni) Care este tulburat (sufletește). Eram prea zdruncinat sufletește ca să-mi ardă de învățătură (H. LOV.). • pl. -ți, – te. /v. zdruncina.

ZDRUNCINÁT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. 1. Zguduit, clătinat, zgîlțîit; hurducat. S-a ridicat zdruncinat de căzătură. CARAGIALE, O. III 58. ♦ Zdrobit, sfărîmat, strivit. Foi de iederă și varză sărată și zdruncinată. I. CR. II 296. ♦ Șubrezit, slăbit. Sănătate zdruncinată. 2. Fig. Nehotărît, tulburat, clintit (în convingeri, într-o hotărîre). Milescu se uită repede la Mihai și apoi la sine însuși. Un moment păru zdruncinat în hotărîrea lui. ZAMFIRESCU, R. 72. – Variantă: struncinát, -ă (NEGRUZZI, S. II 267) adj.

ZDRUNCINÁT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. Tulburat sufletește. – V. zdruncina.

ZDRUNCINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ZDRUNCINA și A SE ZDRUNCINA. 2) Care se află într-o stare de tulburare sufletească puternică. /v. a zdruncina

ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. Tranz. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. Fig. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. – Et. nec.

străncenat, ~ă a vz zdruncinat2

strâncinat[1], a vz zdruncinat2

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta strânciunat, pentru care nu există o referință încrucișată în MDA2 — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: zdruncinat
zdruncinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdruncinat
  • zdruncinatul
  • zdruncinatu‑
  • zdruncina
  • zdruncinata
plural
  • zdruncinați
  • zdruncinații
  • zdruncinate
  • zdruncinatele
genitiv-dativ singular
  • zdruncinat
  • zdruncinatului
  • zdruncinate
  • zdruncinatei
plural
  • zdruncinați
  • zdruncinaților
  • zdruncinate
  • zdruncinatelor
vocativ singular
plural
struncinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struncinat
  • struncinatul
  • struncinatu‑
  • struncina
  • struncinata
plural
  • struncinați
  • struncinații
  • struncinate
  • struncinatele
genitiv-dativ singular
  • struncinat
  • struncinatului
  • struncinate
  • struncinatei
plural
  • struncinați
  • struncinaților
  • struncinate
  • struncinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: zdruncina
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdruncina
  • zdruncinare
  • zdruncinat
  • zdruncinatu‑
  • zdruncinând
  • zdruncinându‑
singular plural
  • zdruncină
  • zdruncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdruncin
(să)
  • zdruncin
  • zdruncinam
  • zdruncinai
  • zdruncinasem
a II-a (tu)
  • zdruncini
(să)
  • zdruncini
  • zdruncinai
  • zdruncinași
  • zdruncinaseși
a III-a (el, ea)
  • zdruncină
(să)
  • zdruncine
  • zdruncina
  • zdruncină
  • zdruncinase
plural I (noi)
  • zdruncinăm
(să)
  • zdruncinăm
  • zdruncinam
  • zdruncinarăm
  • zdruncinaserăm
  • zdruncinasem
a II-a (voi)
  • zdruncinați
(să)
  • zdruncinați
  • zdruncinați
  • zdruncinarăți
  • zdruncinaserăți
  • zdruncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdruncină
(să)
  • zdruncine
  • zdruncinau
  • zdruncina
  • zdruncinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struncina
  • struncinare
  • struncinat
  • struncinatu‑
  • struncinând
  • struncinându‑
singular plural
  • struncină
  • struncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • struncin
(să)
  • struncin
  • struncinam
  • struncinai
  • struncinasem
a II-a (tu)
  • struncini
(să)
  • struncini
  • struncinai
  • struncinași
  • struncinaseși
a III-a (el, ea)
  • struncină
(să)
  • struncine
  • struncina
  • struncină
  • struncinase
plural I (noi)
  • struncinăm
(să)
  • struncinăm
  • struncinam
  • struncinarăm
  • struncinaserăm
  • struncinasem
a II-a (voi)
  • struncinați
(să)
  • struncinați
  • struncinați
  • struncinarăți
  • struncinaserăți
  • struncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • struncină
(să)
  • struncine
  • struncinau
  • struncina
  • struncinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrâncina
  • zdrâncinare
  • zdrâncinat
  • zdrâncinatu‑
  • zdrâncinând
  • zdrâncinându‑
singular plural
  • zdrâncină
  • zdrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrâncin
(să)
  • zdrâncin
  • zdrâncinam
  • zdrâncinai
  • zdrâncinasem
a II-a (tu)
  • zdrâncini
(să)
  • zdrâncini
  • zdrâncinai
  • zdrâncinași
  • zdrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • zdrâncină
(să)
  • zdrâncine
  • zdrâncina
  • zdrâncină
  • zdrâncinase
plural I (noi)
  • zdrâncinăm
(să)
  • zdrâncinăm
  • zdrâncinam
  • zdrâncinarăm
  • zdrâncinaserăm
  • zdrâncinasem
a II-a (voi)
  • zdrâncinați
(să)
  • zdrâncinați
  • zdrâncinați
  • zdrâncinarăți
  • zdrâncinaserăți
  • zdrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrâncină
(să)
  • zdrâncine
  • zdrâncinau
  • zdrâncina
  • zdrâncinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdruncinat struncinat

etimologie:

  • vezi zdruncina
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zdruncina struncina zdrâncina

  • 1. A scutura puternic.
    exemple
    • Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina. REBREANU, R. I 155.
      surse: DLRLC
    • Înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar, cît i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239.
      surse: DLRLC
    • Mi-am zdruncinat șelile pin droșce pe paveoa noastră. ALECSANDRI, T. 1012.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Lovi tronișorul cu genunchiul, se cam zdruncină. ISPIRESCU, U. 98.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: slăbi submina șubrezi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Adevărul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. CR. II 97.
      surse: DLRLC
    • Fața lui tristă și niște ochi care priveau cu atîta jale împrejur arătau că o suferință morală zdruncinase pe urieș. CONTEMPORANUL, III 922.
      surse: DLRLC

etimologie: