12 definiții pentru zdruncinat struncinat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRUNCINÁT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. 1. Zguduit, clătinat, hurducat. ♦ Zdrobit, strivit. ♦ Șubrezit, slăbit. 2. Fig. Tulburat sufletește. – V. zdruncina.

ZDRUNCINÁT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. 1. Zguduit, clătinat, hurducat. ♦ Zdrobit, strivit. ♦ Șubrezit, slăbit. 2. Fig. Tulburat sufletește. – V. zdruncina.

zdruncinat1 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: zdruncina] (Rar) Zguduitură (1).

zdruncinat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 468 / V: zdruncit, (îvr) str~, struncit, (reg) strânciunat, (îvr) străncenat / S și: sd~ / Pl: ~ați, ~e / E: zdruncina] 1 (D. obiecte, construcții, ființe, arbori etc. sau d. părți ale lor) Zguduit2 (1). 2 (D. obiecte) Care s-a deteriorat în urma unor zguduituri, a unor lovituri puternice etc. Si: zguduit2 (2). 3 (D. oameni) Care nu mai este hotărât Si: zguduit2 (3), clătinat2 (3), șovăitor. 4 (Îrg; d. ființe, mai ales d. oameni și facultățile lor psihice) Zdrobit2 (8). 5 (D. oameni) Care și-a pierdut trăinicia, forța etc. Si: clătinat2 (6), slăbit, șubrezit, zguduit2 (4). 6 (Rar; d. oameni) Zbuciumat (1). 7 (Rar; d. oameni) Îndurerat.

ZDRUNCINÁT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. 1. Zguduit, clătinat, zgîlțîit; hurducat. S-a ridicat zdruncinat de căzătură. CARAGIALE, O. III 58. ♦ Zdrobit, sfărîmat, strivit. Foi de iederă și varză sărată și zdruncinată. I. CR. II 296. ♦ Șubrezit, slăbit. Sănătate zdruncinată. 2. Fig. Nehotărît, tulburat, clintit (în convingeri, într-o hotărîre). Milescu se uită repede la Mihai și apoi la sine însuși. Un moment păru zdruncinat în hotărîrea lui. ZAMFIRESCU, R. 72. – Variantă: struncinát, -ă (NEGRUZZI, S. II 267) adj.

ZDRUNCINÁT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. Tulburat sufletește. – V. zdruncina.

ZDRUNCINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ZDRUNCINA și A SE ZDRUNCINA. 2) Care se află într-o stare de tulburare sufletească puternică. /v. a zdruncina

zdruncit, ~ă a vz zdruncinat2

sdruncinat a. fig. agitat: vieațâ sdruncinată.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRUNCINÁT adj. v. dezechilibrat.

ZDRUNCINÁT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură.

ZDRUNCINAT s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit un ~ puternic.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)

ZDRUNCINAT adj. dezechilibrat, tulburat, (fig.) dezaxat, (livr. fig.) detracat. (Om cu mintea ~.)

Intrare: zdruncinat
zdruncinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdruncinat
  • zdruncinatul
  • zdruncinatu‑
  • zdruncina
  • zdruncinata
plural
  • zdruncinați
  • zdruncinații
  • zdruncinate
  • zdruncinatele
genitiv-dativ singular
  • zdruncinat
  • zdruncinatului
  • zdruncinate
  • zdruncinatei
plural
  • zdruncinați
  • zdruncinaților
  • zdruncinate
  • zdruncinatelor
vocativ singular
plural
struncinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struncinat
  • struncinatul
  • struncinatu‑
  • struncina
  • struncinata
plural
  • struncinați
  • struncinații
  • struncinate
  • struncinatele
genitiv-dativ singular
  • struncinat
  • struncinatului
  • struncinate
  • struncinatei
plural
  • struncinați
  • struncinaților
  • struncinate
  • struncinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdruncinat struncinat

etimologie:

  • vezi zdruncina
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX