zdruncinat, -ă adj. 1 (despre obiecte, construcții etc.) Care este zguduit, clătinat, hurducat. ◊ (despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Calul... mă tîrăște în partea ailaltă... Pe cînd mă ridic zdruncinat, auz foșneală printre coceni (CAR.). 2 (despre obiecte) Care este deteriorat, zdrobit, strivit (în urma unor lovituri puternice). Trebuie să urci o scară strîmbă și zdruncinată (CA. PETR.). 3 (despre oameni) Care și-a pierdut forța, care este șubrezit, slăbit. După o zăcere de friguri și aiureli, băiatul rămăsese zdruncinat (VOIC.). 4 Fig. (despre oameni) Care este tulburat (sufletește). Eram prea zdruncinat sufletește ca să-mi ardă de învățătură (H. LOV.). • pl. -ți, – te. /v. zdruncina.