zdrobit¹ sn [At: ECONOMIA, 167/10 / Pl: ~uri / E: zdrobi] 1-2 (Rar) Zdrobire (1, 5). 3 (Reg) Guturai¹.

zdrobit², ~ă a [At: CORESI, TETR. 25 / S și: sd~ / Pl: ~iți, ~e / E: zdrobi] 1 (Mai ales d. obiecte) Care a fost prefăcut sau distrus (cu violență) în bucăți, (foarte) mici, (prin lovire, ciocnire, presare puternică) fiind distrus, dărâmat, împrăștiat etc. Si: frânt (5), distrus (4), dărâmat² (2), împrăștiat, fărâmițat², risipit², sfărâmat² (1), spart², strivit (1), (pop) fărâmat² (1), zdrumicat (1), (reg) mlecit, zdrobolit² (1), zdrucit (1), zobit (2). 2 (Rar; d. ploaie, mai ales despre picăturile ei, sau d. valuri) Spart². 3 (D. legume, fructe, frunze, semințe, alimente etc.) Care este desfăcut în bucăți prin apăsare sau prin lovire (puternică), modificându-și forma și consistența și transformându-se într-o pastă (moale), într-un lichid Si: bătut² (1), lovit, spart², strivit (1), terciuit, zemuit (2), (înv) stropșit (1), (reg) fleciuit, mecit, pistosit², storcoșit, toropit², zărmădit (2), zărmădăluit (2), zdrobolit² (2), zemoșit (1). 4 (D. obiecte, construcții sau părți ale acestora, așezări umane etc.) Care a dispărut violent de pe suprafața pământului Si: distrus (1), nimicit (1), prăpădit (1), sfărâmat² (1), spart², stricat (1), (rar) zdrumicat (2), (pop) potopit. 5 (Rar; d. obiecte de îmbrăcăminte) Sfâșiat. 6 (D. ființe, mai ales d. oameni sau părți ale corpului lor) Care este lovit puternic, având țesuturi distruse sau traumatisme. 7 (D. ființe, mai ales d. oameni sau părți ale corpului lor) Care este deformat prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică și transformat într-o masă informă, cu modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: sfărâmat², strivit, turtit (1), (rar) stâlcit (1), zdrelit² (1), (înv) stropșit (1), zdrumicat (2), (reg) pistosit², stocit (1). 8 (Fig; d. oameni și facultățile lor psihice) Care este copleșit de (o mare) durere Si: zdruncinat² (4), zguduit² (5). 9 (D. ființe) Care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: epuizat (4), extenuat (1), frânt (20), istovit, prăpădit, rupt², secat² (1), secătuit² (1), sfârșit², sleit², stors², trudit (1), vlăguit, (înv) stătut, zămorât (4), (reg) batojit (1), dehobit² (2), stocit, tâhobit, zdrobolit² (3). 10 (Înv) Pocăit (1). 11 (D. armate, grupări de oameni înarmați, comandanți de armate, state etc. în conflict armat) Care suferă o înfrângere categorică, soldată cu mari pierderi în urma unei acțiuni energice din partea adversarului Si: biruit (2), distrus (4), învins, înfrânt, nimicit (1), potopit, (înv) stropșit. 12 (Rar; fig) Dezarmat² (3).

zdrobit¹ s.n. Zdrobire. • /v. zdrobi.

zdrobit², -ă adj. 1 (despre obiecte, materiale etc.) Care este strivit, sfărîmat; împrăștiat. Prin marmura zdrobită Crescuse și-nflorise o mică mărgărită (ALECS.). 2 (despre obiecte, construcții, așezări umane etc.) Care este distrus, nimicit. În port a ancorat un vas... cu prora zdrobită (MINUL.). 3 (despre ființe sau părți ale corpului lor) Care are țesuturile distruse, traumatisme, din cauza unor lovituri puternice. Cînd l-a văzut căzut și zdrobit, a țipat (SADOV.). ♦ Fig. Care este copleșit de durere, distrus sufletește, demoralizat. Zdrobită, la picioarele-i, zăcea plîngînd (VOIC.). 4 Fig. (despreființe) Care este foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. Calul vrea să pornească iar, dar cade zdrobit în genunchi (CAR.). • pl. -ți, – te. /v. zdrobi.

ZDROBIT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. 1. Sfărîmat, strivit. Pe jos sînt coifuri, scuturi și capete zdrobite Și cai întinși pe spate cu oameni la un loc. EFTIMIU, Î. 144. ♦ (Rar) Spart în bucăți. Zgomotul sticlei zdrobite păru o tînguire prelungă și înțepătoare. REBREANU, R. II 203. 2. Distrus, nimicit, învins. Lupta, iar începe... dușmanii zdrobiți Cad ca niște spice, de securi loviți. BOLINTINEANU, O. 34. De unde Revii? – De la Moldova, din iad, unde am fost Zdrobit, și vin la tine să caut adăpost. ALECSANDRI, T. II 134. 3. Foarte obosit, sleit, extenuat. Păru deodată zdrobită de oboseală. DUMITRIU, N. 158. Sînt atît de zdrobit de drum și am răcit alaltăieri seara la Marsilia. BĂLCESCU, la GHICA, A. 600. 4. Fig. Copleșit de durere, demoralizat. Evantia, zdrobită, stingherită, își trăgea broboada pe față ca să nu fie recunoscută. BART, E. 237. Cît de zdrobită se simțea... cît de străină și de fără parte de mîngîiere! VLAHUȚĂ, O. A. 141.

ZDROBIT, -Ă, zdrobiți, -te, adj. Strivit, sfărîmat; distrus, nimicit. ♦ Fig. Copleșit de durere, demoralizat. ♦ Fig. Foarte obosit, sleit de puteri, extenuat. – V. zdrobi.

ZDROBIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ZDROBI și A SE ZDROBI. 2) Care este sleit de puteri; în stare de slăbiciune; obosit; extenuat. 3) Care se află în stare de depresiune; deprimat. /v. a (se) zdrobi

ZDROBIT adj. 1. v. sfărâmat. 2. sfărâmat, (pop.) spart. (O ceapă ~ cu pumnul.) 3. sfărâmat, (prin Ban.) mlecit. (Corabie ~ de stânci.) 4. fărâmat, sfărâmat. (Cu capul ~.) 5. mărunțit, v. pisat. 6. v. strivit. 7. v. tescuit. 8. v. strivit. 9. v. bătut. 10. v. nimicit. 11. v. nimicit. 12. v. extenuat.

ZDROBIT adj. v. snopit, stâlcit.

zdrobit adj. v. SNOPIT. STÎLCIT.

ZDROBIT adj. 1. sfărîmat, (pop.) zdrumicat, zobit. (Pahare ~.) 2. sfărîmat, (pop.) spart. (O ceapă ~.) 3. sfărîmat, (prin Ban.) mlecit. (Stînci ~.) 4. fărîmat, sfărîmat. (Cu capul~.) 5. mărunțit, pisat, sfărîmat, (reg.) pisăzat, (fam.) pisăgit. (Sare ~.) 6. stîlcit, strivit, turtit, (pop.) stropșit, zobit. (O cutie de conserve ~. ) 7. presat, stors, tescuit. (Struguri ~.) 8. storcit, strivit, terciuit, (reg.) fleciuit, pistosit, (Olt. și Munt.) storcoșit. (Fructe ~.) 9. bătut, lovit, strivit, (reg.) mecit. (Perele au căzut pe jos și sînt puțin ~.) 10. distrus, nimicit, (înv. și reg.) spart. (O cetate ~.) 11. distrus, nimicit, potopit, prăpădit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 12. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.)