zdruncinat², ~ă a [At: CORESI, EV. 468 / V: zdruncit, (îvr) str~, struncit, (reg) strânciunat, (îvr) străncenat / S și: sd~ / Pl: ~ați, ~e / E: zdruncina] 1 (D. obiecte, construcții, ființe, arbori etc. sau d. părți ale lor) Zguduit² (1). 2 (D. obiecte) Care s-a deteriorat în urma unor zguduituri, a unor lovituri puternice etc. Si: zguduit² (2). 3 (D. oameni) Care nu mai este hotărât Si: zguduit² (3), clătinat² (3), șovăitor. 4 (Îrg; d. ființe, mai ales d. oameni și facultățile lor psihice) Zdrobit² (8). 5 (D. oameni) Care și-a pierdut trăinicia, forța etc. Si: clătinat² (6), slăbit, șubrezit, zguduit² (4). 6 (Rar; d. oameni) Zbuciumat (1). 7 (Rar; d. oameni) Îndurerat.